Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Tragedia veacurilor

Tragedia veacurilor 17:68


17:68 "Apoi au venit zilele acelea cand au fost aplicate cele mai barbare legi de catre cele mai barbare tribunale, cand nici un om nu-si putea saluta vecinii sau sa-si spuna rugaciunile... fara primejdia de a comite un delict grav, cand iscoadele stateau la panda in toate colturile, cand ghilotina lucra din greu in fiecare dimineata, cand inchisorile erau atat de pline ca o corabie de sclavi, cand canalele curgeau inspumate de sange omenesc in Sena... In timp ce zilnic care intregi incarcate de victime erau duse la executie pe strazile Parisului, proconsulii, pe care comitetul suveran ii trimisese in departamente, manifestau un exces de cruzime necunoscut nici chiar in capitala. Cutitul masinii fatale se ridica si cadea prea incet pentru lucrarea macelului lor. Siruri lungi de prizonieri erau impuscati. Erau facute gauri pe fundul slepurilor supraaglomerate. Lyonul a fost transformat intr-o pustietate. La Arras, chiar si mila cruda a unei morti grabnice a fost refuzata prizonierilor. Pretutindeni de-a lungul Loirei, de la Saumur si pana la mare, stoluri mari de ciori se hraneau din trupurile goale, unite in imbratisari hidoase. Nu s-a aratat nici o mila fata de sex sau varsta. Numarul baietilor si fetelor sub varsta de saptesprezece ani care au fost ucisi de acel guvern tiran este socotit cu sutele. Copilasi smulsi de la san erau aruncati din sulita in sulita br de-a lungul trupelor iacobine (vezi notele suplimentare). Intr-un rastimp de zece ani au pierit multimi de fiinte omenesti.