Printable ModeTragedia veacurilor, 17
|
17:1 Cap. 15 - Biblia si Revolutia Franceza 17:2 Prezentand oamenilor o Biblie deschisa, Reforma a batut, in secolul al XVI-lea, la usa tuturor tarilor Europei. Unele popoare au primit-o cu bucurie, ca pe un sol al Cerului. Dar in alte tari, papalitatea reusise intr-o mare masura sa-i opreasca intrarea; astfel ca lumina cunoasterii Bibliei, cu influentele ei inaltatoare, a fost aproape cu totul indepartata. Intr-una din aceste tari, cu toate ca lumina a putut patrunde, ea a fost umbrita totusi de intuneric. Timp de veacuri, adevarul si ratacirea s-au luptat acolo pentru intaietate. In cele din urma raul a invins, iar adevarul Cerului a fost alungat. "Si judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina." (Ioan 3,19). Natiunea a fost lasata sa culeaga urmarile drumului pe care si l-a ales. Puterea Duhului lui Dumnezeu a fost retrasa de la un popor care a dispretuit darul harului Sau. Raului i-a fost ingaduit sa ajunga la maturitate si toata lumea a vazut rodul respingerii de bunavoie a luminii. 17:3 Razboiul impotriva Bibliei, purtat atat de multe veacuri in Franta, a culminat cu scenele Revolutiei. Acea rabufnire teribila n-a fost decat urmarea fireasca a prigonirii pe care Roma a dus-o impotriva Scripturilor (vezi note suplimentare). Aceasta a prezentat cea mai izbitoare ilustrare la care lumea a fost martora vreodata, cu privire la efectele modului de a lucra al papalitatii - o ilustrare a urmarilor catre care, timp de peste o mie 17:4 de ani, s-au indreptat invataturile bisericii Romei. 17:5 Prigonirea Scripturilor in timpul perioadei de suprematie papala a fost prevestita de profeti, iar cartea Apocalipsei arata si urmarile teribile care aveau sa vina, indeosebi peste Franta, din partea stapanirii "omului faradelegii". 17:6 Ingerul Domnului a zis: "Vor calca in picioare sfanta cetate patruzeci si doua de luni. Voi da celor doi martori ai mei sa prooroceasca, imbracati in saci, o mie doua sute saizeci de zile. Cand isi vor ispravi marturisirea lor, fiara, care se ridica din Adanc, va face razboi cu ei, ii va birui si-i va omori. Si trupurile lor moarte vor zacea in piata cetatii celei mari, care, in inteles duhovnicesc, se cheama 'Sodoma' si 'Egipt', unde a fost rastignit si Domnul lor. Si locuitorii de pe pamant se vor bucura si se vor veseli de ei; si isi vor trimite daruri unii altora, pentru ca acesti doi prooroci chinuisera pe locuitorii pamantului. Dar dupa cele trei zile si jumatate, duhul de viata de la Dumnezeu a intrat in ei, si s-au ridicat in picioare, si o mare frica a apucat pe cei ce i-au vazut." (Apoc.11,2-11) 17:7 Perioadele mentionate aici - "patruzeci si doua de luni" si "o mie doua sute saizeci de zile" - reprezinta timpul in care biserica lui Hristos avea sa sufere persecutia din partea Romei. Cei 1260 de ani ai suprematiei papale au inceput in anul 538 si s-au terminat in anul 1798 (vezi note suplimentare). La data aceasta, armata franceza a intrat in Roma si l-a facut prizonier pe papa, care a murit in exil. Desi la scurta vreme dupa aceea a fost ales un nou papa, ierarhia papala n-a mai ajuns niciodata sa detina puterea pe care o avusese mai inainte. 17:8 Persecutarea bisericii n-a continuat in toata perioada de 1260 de ani. Dumnezeu, din mila fata de poporul Sau, a scurtat timpul incercarii lor grele. Prevazand 17:9 marea stramtorarea care urma sa cada asupra bisericii, Mantuitorul spunea: "Si daca zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scapa: dar, din pricina celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate". (Matei 24,22). Datorita influentei Reformei, persecutia s-a incheiat inainte de anul 1798. 17:10 Cu privire la cei doi martori, profetul declara mai departe: "Acestia sunt cei doi maslini si cele doua sfesnice care stau inaintea Domnului pamantului". "Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele, si o lumina pe cararea mea." (Apoc. 11,4; Ps.119,105). Cei doi martori reprezinta Scripturile Vechiului si Noului Testament. Amandoua sunt marturii importante cu privire la originea si perpetuitatea Legii lui Dumnezeu. Amandoua marturisesc despre Planul de Mantuire. Tipurile, jertfele si profetiile Vechiului Testament arata inainte catre Mantuitorul care avea sa vina. Evangheliile si epistolele Noului Testament vorbesc despre un Mantuitor care a venit exact in felul profetizat, prin tip si prin profetie. 17:11 "Ei vor prooroci o mie doua sute saizeci de zile, imbracati in saci." In cea mai mare parte a acestei perioade de timp, acesti martori ai lui Dumnezeu au fost tinuti intr-o stare de intunecime. Puterea papala a cautat sa ascunda de popor cuvantul adevarului si le-a pus inainte martori falsi care sa le contrazica marturia (vezi note suplimentare). Atunci cand Biblia a fost proscrisa de catre autoritatea religioasa si cea civila, cand marturia ei a fost falsificata si a fost facut orice efort pe care oamenii si demonii l-au putut inventa pentru a intoarce mintea oamenilor de la ea, cand cei care indrazneau sa vesteasca adevarurile sfinte erau alungati, tradati, chinuiti, arsi in celulele inchisorii, martirizati pentru credinta lor sau obligati sa fuga in fortaretele muntilor, in pesterile si gropile pamantului - atunci cei doi martori credinciosi au proorocit imbracati in saci. Cu toate acestea si-au continuat marturia in toata perioada celor 1260 de ani. In timpurile cele mai intunecate, au fost oameni credinciosi care au iubit Cuvantul lui Dumnezeu si erau zelosi pentru onoarea Sa. Acestor slujitori credinciosi le-a fost data intelepciunea, puterea 17:12 si autoritatea sa faca cunoscut adevarul Sau in tot acest timp. 17:13 "Daca umbla cineva sa le faca rau, le iese din gura un foc, care ii mistuie pe vrajmasii lor; si daca vrea cineva sa le faca rau, trebuie sa piara in felul acesta". (Apoc. 11,5). Oamenii nu pot calca Cuvantul lui Dumnezeu fara sa fie pedepsiti. Intelesul acestei declaratii grozave este aratat in ultimul capitol al Apocalipsei: "Marturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta ca, daca va adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu ii va adauga urgiile scrise in cartea aceasta. Si daca scoate cineva ceva din cuvintele cartii acestei proorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii si din cetatea sfanta, scrise in cartea aceasta". (Apoc.22,18.19) 17:14 Asa suna avertizarile pe care Dumnezeu le-a dat pentru a-i apara pe oameni impotriva oricarei schimbari de orice natura a ceea ce El a descoperit sau a poruncit. Aceste avertizari solemne se aplica tuturor acelora care prin influenta lor ii fac pe oameni sa priveasca cu usurinta Legea lui Dumnezeu. Ele vor trebui sa-i faca sa se teama si sa tremure pe aceia care socotesc cu usuratate ca este o problema lipsita de importanta a asculta sau nu de Legea lui Dumnezeu. Toti aceia care-si inalta parerile lor mai presus de descoperirea divina, toti aceia care vor schimba intelesul clar al Scripturii pentru a urma propria comoditate sau pentru a se conforma lumii isi asuma o raspundere infricosata. Cuvantul scris, Legea lui Dumnezeu, va masura caracterul oricarui om si ii va condamna pe toti aceia pe care aceasta judecata fara gres ii va gasi cu lipsa. 17:15 "Cand isi vor fi sfarsit marturia lor". Perioada in care cei doi martori urmau sa prooroceasca in saci s-a incheiat in anul 1798. Pe masura ce se apropiau de incheierea lucrarii savarsite in intuneric, impotriva lor urma sa se faca un razboi de catre puterea reprezentata prin "fiara care se ridica din abis". In multe din tarile Europei, puterile care condusesera in biserica si in stat timp de veacuri au fost stapanite de Satana prin intermediul 17:16 papalitatii. Dar aici este scoasa in evidenta o noua manifestare a puterii satanice. 17:17 Politica Romei fusese ca, sub pretinsul respect fata de Biblie, sa o tina sigilata intr-o limba necunoscuta si ascunsa de popor. Sub dominatia ei, martorii au proorocit "imbracati in saci". Dar o alta putere - fiara din abis - urma sa se ridice pentru a duce un razboi fatis impotriva Cuvantului lui Dumnezeu. 17:18 "Cetatea cea mare", pe ale carei strazi au fost omorati martorii si unde zac trupurile lor, este Egiptul "spiritual". Dintre toate popoarele prezentate in istoria biblica, Egiptul a negat cu cea mai mare indrazneala existenta viului Dumnezeu si s-a impotrivit poruncilor Lui. Nici un monarh nu s-a aventurat intr-o razvratire mai deschisa si mai aroganta impotriva autoritatii Cerului cum a facut-o regele Egiptului. Cand i-a fost adusa solia de catre Moise, in numele Domnului, Faraon a raspuns cu mandrie: "Cine este Domnul ca sa iau seama la glasul Lui si sa las pe Israel sa plece? Nu cunosc pe Domnul si nu voi lasa pe Israel sa plece". (Exod 5,2). Aceasta insemna ateism, iar poporul reprezentat prin Egipt urma sa dea glas unei respingeri asemanatoare a pretentiilor viului Dumnezeu si urma sa manifeste un spirit asemanator de necredinta si dispret. "Cetatea cea mare" mai este comparata spiritual si cu Sodoma. Stricaciunea Sodomei in calcarea Legii lui Dumnezeu s-a manifestat indeosebi in imoralitate. Si acest pacat urma sa fie o caracteristica proeminenta a natiunii care trebuia sa implineasca specificarile acestei profetii. 17:19 Dupa cuvintele profetului, cu putin inainte de anul 1798, o putere de origine si caracter satanic urma sa se ridice pentru a face razboi impotriva Bibliei. Si in tara in care marturia celor doi martori avea sa fie adusa astfel la tacere, urma sa se manifeste ateismul lui Faraon si destrabalarea Sodomei. 17:20 Aceasta profetie si-a gasit implinirea cea mai exacta si mai izbitoare in istoria Frantei. In timpul Revolutiei, in anul 1793, "lumea a auzit pentru prima data despre o adunare de barbati, 17:21 nascuti si educati in mijlocul civilizatiei, care-si asumau dreptul de a conduce una dintre natiunile cele mai nobile ale Europei, ca isi uneau cu totii glasul pentru a nega cel mai solemn adevar pe care il primeste sufletul omenesc si ca au renuntat in unanimitate la credinta si adorarea lui Dumnezeu". (Sir Walter Scott, Life of Napoleon, vol.I, cap.17). "Franta este singura natiune in dreptul careia se pastreaza raportul autentic ca un popor si-a ridicat mana in razvratire deschisa impotriva Autorului universului. Au existat si continua sa existe multi alti hulitori, multi necredinciosi, in Anglia, in Germania, in Spania si peste tot; dar Franta ramane deosebita in istoria lumii ca fiind singurul stat care, prin hotararea adunarii ei legislative, s-a pronuntat ca Dumnezeu nu exista si la auzirea acestei vesti toata populatia capitalei si o mare majoritate din alte parti, atat femei, cat si barbati, au dansat si au cantat de bucurie acceptand declaratia" (Blackwood's Magazine, November 1870). 17:22 Franta a prezentat si caracteristicile care s-au manifestat indeosebi in Sodoma. In timpul Revolutiei, s-a manifestat o stricaciune si o decadere a moralitatii asemanatoare cu aceea care a adus distrugerea asupra cetatilor din campie. Un istoric prezinta laolalta ateismul si depravarea Frantei, asa cum sunt redate in profetie: "Strans legata de aceste legi care afectau religia, era aceea care desfiinta legatura de casatorie - cel mai sfant angajament pe care-l pot face fiintele omenesti, a carui durabilitate duce cu toata puterea la consolidarea societatii - reducand-o la un simplu contract civil cu un caracter trecator, in care cei doi se pot angaja si pe care il pot parasi dupa bunul lor plac...Daca demonii s-ar fi apucat sa descopere o cale de a distruge cu cel mai mare efect tot ce este venerabil, placut, sau permanent in viata conjugala si sa obtina in acelasi timp asigurarea ca paguba morala pe care avea de gand sa o produca va fi perpetuata de la o generatie la alta, ei n-ar fi inventat un plan mai cu efect decat degradarea legamantului casatoriei... Sophie Arnoult, o actrita 17:23 vestita pentru spiritul ei batjocoritor, a descris casatoria republicana libera ca fiind 'sacramentul adulterului'". (Scott, vol.I, cap.17) 17:24 "Acolo unde a fost rastignit si Domnul nostru"; si aceasta specificare a profetiei a fost implinita de Franta. In nici o alta tara spiritul vrajmasiei impotriva lui Hristos n-a fost manifestat in chip mai izbitor. In nici o alta tara n-a intampinat adevarul o impotrivire mai cruda si mai insuportabila. In persecutia pe care Franta a declansat-o asupra marturisitorilor Evangheliei, ea L-a rastignit pe Domnul Hristos in persoana ucenicilor Sai. 17:25 Veac dupa veac fusese varsat sangele sfintilor. In timp ce valdenzii isi dadeau viata in muntii Piemontului "pentru Cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia lui Isus Hristos", o marturie asemanatoare in favoarea adevarului era data de fratii lor albigenzi in Franta. Iar in zilele Reformei, adeptii ei au fost dati mortii in chinuri groaznice. Regi si nobili, doamne de origine inalta si fete delicate, mandria si nobletea natiunii, si-au desfatat privirile cu suferintele martirilor lui Isus. Hughenotii cei curajosi, luptand pentru acele drepturi pe care sufletul omenesc le socoteste cele mai sfinte, si-au varsat sangele pe multe campuri de bataie. Protestantii care erau scosi in afara legii, pe capul lor fiind pus un premiu, erau vanati ca fiarele salbatice. 17:26 "Biserica din pustie", putinii urmasi ai vechilor crestini care mai ramasesera in Franta in secolul XVIII, ascunzandu-se in muntii din sud, tineau inca credinta parintilor lor. Cand indrazneau sa se intalneasca noaptea pe coastele muntilor sau in luminisuri singuratice, erau urmariti de ostasi si tarati in sclavie pe viata la galere. Cei mai curati, cei mai nobili si distinsi, cei mai inteligenti barbati ai Frantei erau legati in lanturi, in chinuri groaznice, intre hoti si asasini (vezi Wylie, b.22, cap.6). Altii, tratati mai cu mila, erau impuscati cu sange rece, in timp ce, neinarmati si neajutorati, cadeau in genunchi la rugaciune. Sute de oameni in varsta, femei fara aparare 17:27 si copii nevinovati erau lasati morti la locul lor de intalnire. Strabatand muntii sau padurile unde obisnuiau sa se adune ei, nu era ceva neobisnuit ca "la fiecare pas sa se gaseasca trupuri moarte impunse de sabie si presarate pe pajisti si corpuri spanzurate atarnand de copaci". Tara lor, pustiita de sabie, de secure si de rug, "a fost transformata intr-un pustiu imens, intunecat". "Aceste atrocitati n-au fost decretate in evul mediu, ci in epoca stralucita a lui Ludovic al XIV-lea. Atunci cand era cultivata stiinta, literatura se dezvolta, teologii de la curte si din capitala erau oameni invatati si elocventi si se laudau in mare masura ca sunt plini de darul blandetii si al milei." (Idem, b.22, cap.7) 17:28 Dar fapta cea mai intunecata din catalogul negru al crimei, cea mai groaznica dintre faptele demonice din toate veacurile a fost masacrul din noaptea Sfantului Bartolomeu. Lumea isi mai aminteste cu groaza si dezgust scenele acelui macel las si crud. Regele Frantei, indemnat de preotii si prelatii Romei, si-a pus pecetea pe acea dezgustatoare crima. Un clopot sunand la miezul noptii a fost semnalul pentru macel. Mii de protestanti, care dormeau linistiti in casele lor increzandu-se in sinceritatea fagaduintei regelui, au fost tarati afara fara nici un avertisment si ucisi cu sange rece. 17:29 Asa cum Hristos a fost conducatorul nevazut al poporului Sau din robia Egiptului, tot asa a fost Satana conducatorul nevazut al supusilor lui in aceasta lucrare groaznica a inmultirii martirilor. Timp de sapte zile a continuat masacrul in Paris, dintre care primele trei zile cu o furie de neimaginat. Si nu s-a marginit numai la oras, ci dintr-o porunca speciala a regelui s-a extins in toate provinciile si orasele unde se gaseau protestanti. Nu s-a crutat nici varsta, nici sexul. Nu era scutit nici copilasul nevinovat si nici barbatul cu parul carunt. Nobil si taran, batran si tanar, mama si copil erau ucisi laolalta. Masacrul a continuat in toata Franta timp de doua luni, cand aproape saptezeci de mii de suflete, floarea natiunii, au pierit. 17:30 "Cand vestea despre masacru a ajuns la Roma, bucuria clerului n-a cunoscut limite. Cardinalul de 17:31 Lorena a rasplatit pe un sol cu o mie de coroane; tunul din St. Angelo a tras o salva in semn de salut vesel; iar clopotele au sunat in toate clopotnitele; focurile artificiilor au schimbat noaptea in zi; iar papa Grigore al XIII-lea, insotit de cardinali si de alti demnitari bisericesti, a facut o procesiune lunga la biserica Sf. Ludovic, unde Cardinalul de Lorena a cantat un Te Deum... A fost batuta si o medalie pentru a comemora masacrul, iar la Vatican se pot vedea si azi fresce ale lui Vasari, descriind uciderea amiralului, regele in consiliu planuind masacrul si masacrul insusi. Papa Grigore i-a trimis lui Carol decoratia Trandafirul de aur, iar la patru luni dupa masacru... a ascultat cu multumire de sine predica unui preot francez... care a vorbit despre 'ziua aceea atat de plina de fericire si de bucurie, cand sfantul parinte a primit vestile si a mers cu solemnitate sa aduca multumiri lui Dumnezeu si Sf. Ludovic.'" (Henry White, The Massacre of Sf. Bartholomew, cap.14, p.34) 17:32 Acelasi spirit care a inspirat masacrul din noaptea Sf. Bartolomeu a condus si scenele Revolutiei. Isus Hristos a fost declarat inselator si strigatul unanim al necredinciosilor francezi era: "Sa zdrobim infamul", adica pe Hristos. Batjocurile cele mai injositoare impotriva Cerului si nelegiuirea dezgustatoare mergeau mana in mana, iar oamenii cei mai josnici, monstrii cei mai dedati cruzimii si viciului, erau cei mai inaltati. In toate acestea omagiul suprem era dat lui Satana; in timp ce Isus Hristos, personificarea adevarului, a curatiei si iubirii neegoiste, era rastignit. 17:33 "Fiara care se ridica din adanc va face razboi cu ei, ii va birui si-i va omori." Puterea ateista care a condus Franta in timpul Revolutiei si domniei terorii a declarat un asa razboi impotriva lui Dumnezeu si a Sfantului Sau Cuvant cum lumea n-a mai vazut niciodata. Inchinarea la Dumnezeu a fost interzisa de Adunarea Nationala. Bibliile au fost adunate si arse in public, cu toate manifestarile posibile de dispret. Legea lui Dumnezeu a fost calcata in picioare. Institutiile Bibliei 17:34 au fost desfiintate. Ziua de odihna saptamanala a fost indepartata si in locul ei fiecare a zecea zi a fost destinata hulei si veseliei. Botezul si Cina Domnului au fost interzise. Iar anunturile, plasate la vedere in locurile de inmormantare declarau ca moartea este un somn vesnic. 17:35 Teama de Dumnezeu a fost declarata a nu fi deloc inceputul intelepciunii, ci inceputul nebuniei. Orice cult religios a fost interzis, in afara de acela al libertatii si al patriei. "Episcopului constitutional al Parisului i-a fost incredintat sa joace rolul principal in cea mai nereusita si scandaloasa comedie care s-a jucat vreodata inaintea unei adunari nationale... El a aparut imbracat in vesmintele preotesti, pentru a declara inaintea conventiei ca religia pe care o predicase atatia ani era din toate punctele de vedere o inventie a preotilor, care nu avea temelie nici in istorie si nici in adevarul sfant. El a tagaduit in termeni solemni si clari existenta Dumnezeirii, slujirii careia fusese consacrat, si s-a dedicat pentru viitor adorarii libertatii, egalitatii, virtutii si moralitatii. Apoi a depus pe masa insignele episcopale si a primit imbratisarea frateasca din partea presedintelui conventiei. Cativa preoti renegati au urmat exemplul acestui prelat." (Scott, vol. I, Pagina. 17) 17:36 "Si locuitorii pamantului se vor bucura de ei, si se vor veseli; si isi vor trimite daruri unul altuia; pentru ca cei doi prooroci ii chinuisera pe locuitorii pamantului". Franta cea necredincioasa adusese la tacere glasul mustrator al celor doi martori ai lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu zacea mort pe strazile ei, iar aceia care urasera cerintele si restrictiile Legii lui Dumnezeu tresaltau de bucurie. Oamenii Il sfidau pe fata pe Regele cerului. Ca si pacatosii din vechime, ei strigau: "Ce ar putea sa stie Dumnezeu si ce ar putea sa cunoasca Cel Preainalt". (Ps.73,11) 17:37 Cu o indrazneala hulitoare, peste putinta de a fi crezuta, unul dintre preotii noii ordini spunea: "Dumnezeule, daca existi, razbuna-Ti numele ofensat. Te provoc la lupta! Ramai tacut; nu indraznesti sa arunci tunetele. Dupa toate acestea, cine va mai crede 17:38 in existenta Ta?" (Lacretelle, History, vol.2, p.309; in Sir Archibald Alison, History of Europe, vol.1, cap.10). Ce ecou constituie aceste cuvinte ale intrebarii lui Faraon: "Cine este Dumnezeu ca sa ascult de glasul Lui? Eu nu-L cunosc pe Dumnezeu!" 17:39 "Nebunul zice in inima lui: 'Nu este Dumnezeu!'" (Ps.14,1). Iar Domnul declara cu privire la cei care strica adevarul: "Nebunia lor se va da pe fata inaintea tuturor". (2 Tim. 3,9). Dupa ce Franta a renuntat la inchinarea fata de viul Dumnezeu, la "Cel Preainalt care umple vesnicia", n-a trecut decat putina vreme pana cand ea a decazut intr-o idolatrie injositoare prin inchinarea la Zeita Ratiunii, in persoana unei femei desfranate. Si aceasta in adunarea reprezentativa a natiunii cu ajutorul celei mai inalte autoritati civile si legislative! Un istoric spunea: "Una dintre ceremoniile acestui timp nesanatos ramane fara egal pentru absurditatea ei unita cu lipsa de respect. Portile Conventiei au fost deschise pentru a face loc trecerii unei grupe de cantareti, in urma careia au intrat intr-o procesiune solemna membrii consiliului municipal, cantand un imn in cinstea libertatii si insotind, ca obiect al cultului lor viitor, o femeie acoperita cu un voal, pe care au numit-o Zeita Ratiunii. Dupa ce a fost adusa inauntru, a fost descoperita cu mare pompa si asezata la dreapta presedintelui, cand a fost recunoscuta de toti ca fiind o dansatoare de la Opera... Acestei femei, considerata ca cea mai buna reprezentare a ratiunii careia se inchinau, Conventia Nationala a Frantei i-a adus adorare publica. 17:40 Aceasta mascarada ridicola si nelegiuita a avut un puternic ecou, iar instalarea Zeitei Ratiunii a fost repetata si imitata in toata Franta, in provincii in care locuitorii doreau sa fie la acelasi nivel cu mai marii Revolutiei." (Scott, vol.1, cap.17) 17:41 "Oratorul care a introdus cultul Ratiunii a spus: 'Legislatori! Fanatismul a facut loc Ratiunii. Ochii lui incetosati n-au putut suporta stralucirea luminii. Astazi, o multime imensa s-a adunat sub aceste arcade gotice care, pentru prima oara, s-au facut ecoul adevarului. Acolo 17:42 francezii au sarbatorit singurul cult adevarat - acela al Libertatii, al Ratiunii. Acolo am dat chip dorintelor pentru prosperitatea puterii Republicii. Acolo am parasit idolii neinsufletiti in favoarea Ratiunii, a acestui chip insufletit, capodopera naturii'" (M.A. Thiers, History of the French Revolution, vol.2, pp. 370, 371). 17:43 Cand zeita a fost adusa inaintea Conventiei, presedintele a luat-o de mana si, indreptandu-se catre adunare, a spus: "Muritori, incetati sa mai tremurati inaintea tunetelor neputincioase ale unui Dumnezeu pe care temerile voastre L-au creat. De azi inainte sa nu mai recunoasteti nici o divinitate in afara de Ratiune. Va prezint aici icoana cea mai nobila si cea mai curata a ei; daca trebuie sa aveti idoli, jertfiti numai unora ca aceasta... Cazi inaintea augustului Senat al Libertatii, o, voal al Ratiunii! 17:44 Dupa ce a fost imbratisata de presedinte, zeita a fost urcata pe un car maret si condusa in mijlocul unei multimi la catedrala Notre Dame, pentru a lua locul Dumnezeirii. Acolo a fost asezata pe un altar inalt si a primit adorarea tuturor celor prezenti." (Alison, vol.1, cap.10) 17:45 Aceasta ceremonie a fost urmata, nu peste multa vreme, de arderea in public a Bibliei. Intr-o imprejurare, "Societatea Populara a Muzeului" a intrat in sala primariei, strigand: "Traiasca Ratiunea!" si ducand intr-un varf de bat resturile inca fumegande ale catorva carti, printre altele breviare, misse, Vechi si Noi Testamente, care "au ispasit intr-un foc mare", a spus presedintele, "toate nebuniile la care ele i-au condus vreodata pe oameni ca sa le comita." (Journal of Paris, 1793, nr.318. Citat in Buchez-Roux, Collection of Parliamentary History, vol.30, pp.200, 201.) 17:46 Papalitatea a fost aceea care a inceput lucrarea pe care ateismul a completat-o. Politica Romei a adus acele stari sociale, politice si religioase care au grabit ruina Frantei. Referindu-se la ororile Revolutiei, unii scriitori spun ca aceste excese trebuie trecute in contul tronului si al bisericii (vezi notele suplimentare). Pe buna dreptate 17:47 ele trebuiau trecute pe seama bisericii. Papalitatea a otravit mintea regilor impotriva Reformei, ca fiind un dusman al coroanei, un element de discordie care ar fi fatal pacii si armoniei natiunii. Geniul Romei a fost acela care, pe calea aceasta, a inspirat cruzimea cea mai grozava si persecutia cea mai aspra care a pornit de la tronul regal. 17:48 Duhul libertatii a izvorat din Biblie. Oriunde Evanghelia a fost primita, mintea oamenilor a fost trezita. Astfel ca oamenii au inceput sa lepede catusele care-i tinusera ca sclavi ai ignorantei, viciului si superstitiei. Au inceput sa gandeasca si sa actioneze ca oameni. Dar monarhii au vazut lucrul acesta si s-au temut din cauza despotismului lor. 17:49 Roma s-a grabit sa trezeasca temerile lor geloase. Papa spunea regentului Frantei, in anul 1525: "Aceasta manie (protestantismul) nu numai ca va zadarnici si va distruge religia, ci va distruge toate tarile, nobilimea, legile, ordinea si rangurile". (G. de Felice, History of the Protestants of France b.1, cap.2, par.8). Cativa ani mai tarziu, un nuntiu papal il avertiza pe rege: "Sire, nu te lasa amagit. Protestantii vor darama toata ordinea religioasa si civila... Tronul este in aceeasi primejdie ca si altarul... Introducerea unei religii noi trebuie in mod necesar sa introduca si o conducere noua." (D'Aubigné, History of the Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.2, cap.36). Si teologii faceau apel la prejudecatile poporului, declarand ca invatatura protestanta "ii incita pe oameni spre ciudatenii si spre nebunie; ea il jefuieste pe rege de dragostea devotata a supusilor si devasteaza atat statul, cat si biserica". In felul acesta Roma a reusit sa ridice Franta impotriva Reformei. "Astfel, sabia persecutiei a fost scoasa din teaca pentru prima oara in Franta, pentru sustinerea tronului, pentru ocrotirea nobililor si pentru mentinerea legilor." (Wylie, b.13, cap.4) 17:50 Conducatorii tarii insa n-au prevazut catusi de putin rezultatele acestei politici fatale. Invatatura Bibliei ar fi sadit in mintea si in inima oamenilor acele principii de dreptate, cumpatare, adevar, echitate si bunatate, care sunt insasi piatra unghiulara a prosperitatii natiunii. "Neprihanirea 17:51 inalta o natiune." Prin ea "se intareste un scaun de domnie". (Prov. 14,34; 16,12). "Lucrarea neprihanirii va fi pacea"; iar urmarea: "odihna si linistea pe vecie." (Is. 32,17). Acela care asculta de Legea divina va respecta cu toata constiinciozitatea legile tarii lui. Acela care se teme de Dumnezeu il va onora pe imparat in exercitarea oricarei autoritati drepte si legitime. Dar nefericita Franta a interzis Biblia si i-a alungat pe ucenicii ei. Veac dupa veac, barbati cu principii si integritate, barbati cu ascutime intelectuala si putere morala, care au avut curajul sa-si sustina convingerea si credinta, sa sufere pentru adevar timp de veacuri, acesti barbati au trudit ca sclavi pe galere, au pierit pe rug sau au putrezit in celulele inchisorilor. Mii si mii de oameni si-au gasit salvarea prin fuga; si aceasta a continuat timp de doua sute cincizeci de ani dupa ivirea Reformei. 17:52 N-a fost nici o generatie de francezi, in timpul acelei perioade lungi, care sa nu-i fi vazut pe ucenicii Evangheliei fugind dinaintea furiei nebune a prigonitorilor si ducand cu ei inteligenta, artele, harnicia si ordinea, in care ei, ca o lege, excelasera mai inainte, pentru a imbogati tarile in care si-au gasit azil. Si pe masura ce imbogateau alte tari cu aceste daruri bune, lipseau de ele propria tara. Daca tot ce a fost alungat ar fi ramas in Franta, daca in acesti trei sute de ani priceperea si harnicia exilatilor ar fi cultivat solul ei, daca in timpul acestor trei sute de ani maiestria si arta lor ar fi contribuit la dezvoltarea mestesugurilor, daca in timpul acestor trei sute de ani geniul lor creator si puterea lor analitica i-ar fi imbogatit literatura si i-ar fi dezvoltat stiinta, daca intelepciunea lor ar fi calauzit consiliile ei, curajul lor ar fi purtat luptele ei, echitatea lor ar fi modelat legile ei, iar religia Bibliei ar fi intarit inteligenta si ar fi calauzit constiinta poporului ei, cat de mare ar fi fost gloria Frantei! Ce tara mare, prospera si fericita ar fi fost ea, un model pentru toate natiunile! 17:53 Dar un fanatism orb si incapatanat i-a alungat de pe pamantul ei pe toti invatatorii virtutii, toti aparatorii ordinii, pe toti sustinatorii sinceri ai tronului; ea a spus barbatilor care ar fi facut din tara lor "o slava si un renume" pe pamant: "Alegeti intre rug si exil!" In cele din urma, ruina statului a fost totala; n-a mai ramas constiinta care sa fie proscrisa, nici religie care sa fie tarata la rug si nici patriotism care sa fie exilat." (Wylie, b.13, cap.20). Iar Revolutia, cu toate ororile ei, a fost consecinta tragica. 17:54 "Plecarea hughenotilor a fost marcata in Franta de o decadere generala. Orase mestesugaresti infloritoare au decazut, regiuni fertile s-au transformat in adevarate pustietati, stagnarea intelectuala si decaderea morala au urmat unei perioade de progres neobisnuit. Parisul a devenit un vast azil pentru saraci si s-a apreciat ca, la izbucnirea Revolutiei, doua sute de mii de saraci cerseau painea din mana regelui. Numai iezuitii prosperau intr-o tara in plina decadere si conduceau cu o tiranie groaznica bisericile si scolile, inchisorile si galerele". 17:55 Evanghelia ar fi adus Frantei solutia acelor probleme politice si sociale care dadeau de lucru clerului, regelui si legiuitorilor ei si care, in cele din urma, au aruncat natiunea in anarhie si ruina. Dar sub stapanirea Romei poporul a uitat binecuvantatele lectii de jertfire de sine si de iubire neegoista ale Mantuitorului lor. Oamenii fusesera indepartati de la practicarea sacrificiului de sine pentru binele altora. Cel bogat nu mai primea nici o mustrare pentru apasarea saracului, iar saracul nu gasea nici un ajutor in saracia si degradarea lui. Egoismul celor bogati si puternici devenise din ce in ce mai batator la ochi si mai apasator. Timp de veacuri, lacomia si imoralitatea nobilimii au dus la exploatarea nemiloasa a taranului. Cel bogat nedreptatea pe cel sarac, iar saracul il ura pe bogat. 17:56 In multe provincii proprietatile erau detinute de nobilime, iar clasele muncitoare lucrau pamantul in arenda; acestea erau la discretia stapanilor lor si erau obligate sa se supuna pretentiilor 17:57 lor exagerate. Povara sustinerii atat a statului, cat si a bisericii cadea asupra claselor mijlocii si de jos, care erau greu apasate de catre autoritatile civile si de cler. "Bunul plac al nobililor era considerat ca lege suprema; fermierii si taranii puteau muri de foame, caci asupritorilor nu le pasa de acest lucru. Poporul era silit ca la orice miscare sa tina seama de interesul exclusiv al stapanilor. Viata muncitorilor agricoli era o viata de munca neincetata si de mizerie grava; plangerile lor, daca ar fi indraznit sa se planga, erau tratate cu dispret crunt. Tribunalele tineau seama totdeauna de plangerile unui nobil impotriva unui taran, mita era primita de judecatori si cel mai mic capriciu al aristocratiei avea putere de lege, in virtutea acestui sistem de coruptie generala. Din impozitele stoarse de la populatie de catre cei puternici, pe de o parte, si de catre cler, pe de alta, nici jumatate nu intra in trezoreria regala sau episcopala, ci era risipit in practici imorale. Iar oamenii care ii saraceau in felul acesta pe semenii lor erau scutiti de impozite si indreptatiti prin lege sau uzanta la toate slujbele statului. Clasele privilegiate numarau o suta cincizeci de mii de oameni si pentru placerile lor milioane de oameni erau condamnati la o viata de deznadejde si degradare" (vezi notele suplimentare). 17:58 Curtea regala se dedase luxului si imoralitatii. Exista prea putina incredere intre popor si conducatori. Neincrederea era amprenta care se vedea pe toate masurile conducerii, care erau privite ca fiind amagitoare si egoiste. Cu peste o jumatate de secol inainte de timpul Revolutiei, tronul a fost ocupat de Ludovic al XV-lea care, chiar si in acele vremuri grele, s-a caracterizat ca fiind un monarh nepasator, lipsit de seriozitate si senzual. Cu o aristocratie depravata si cruda si cu o clasa de jos ignoranta si saracita, cu statul inglodat in datorii, iar poporul exasperat, nu era necesar un ochi de profet pentru a prevedea un deznodamant teribil si iminent. Fata de avertismentele sfatuitorilor lui, regele obisnuia sa raspunda: "Incercati sa faceti ca lucrurile sa mearga cat traiesc eu; dupa ce voi muri 17:59 poate veni orice". Zadarnic se insista asupra nevoii unei reforme. Vedea relele, dar nu avea nici curajul si nici puterea pentru a le face fata. Nenorocirea care ameninta Franta era descrisa foarte bine in raspunsul lui nepasator si egoist: "Dupa mine potopul!" 17:60 Exploatand gelozia regilor si a claselor conducatoare, Roma i-a influentat sa-i tina pe oameni in sclavie, bine stiind ca in felul acesta statul va fi slabit si nadajduind ca pe calea aceasta ii va inlantui atat pe conducatori, cat si poporul in robia ei. Cu o politica clarvazatoare, ea si-a dat seama ca pentru a-i inrobi pe oameni cu adevarat trebuie incatusate sufletele lor; ca cea mai sigura cale de a-i impiedica sa iasa din sclavia lor era sa nu le dea libertate. De o mie de ori mai groaznica decat suferinta fizica, ce rezulta din procedeele ei, era degradarea morala. Lipsit de Biblie si lasat prada invataturilor fanatismului si egoismului, poporul era incatusat in ignoranta si superstitie, cufundat in viciu, incat era cu totul neinstare sa se conduca singur. 17:61 Dar deznodamantul tuturor acestora a fost cu totul deosebit de ceea ce planuise Roma. In loc sa tina masele in supunere oarba fata de dogmele ei, lucrarea ei a avut ca efect transformarea lor in necredinciosi si revolutionari. Ei au ajuns sa dispretuiasca romanismul si pe preoti. Priveau clerul ca fiind partas la apasarea lor. Singurul dumnezeu pe care-l recunoscusera era zeul Romei, iar invatatura lui era singura lor religie. Ei priveau lacomia si cruzimea Romei ca fiind rodul natural al Bibliei, si ca atare nu doreau sa aiba parte de ea. 17:62 Roma reprezentase gresit caracterul lui Dumnezeu si pervertise cererile Sale, iar acum oamenii lepadau atat Biblia, cat si pe Autorul ei. Ea ceruse o credinta oarba in dogmele ei, sub pretinsa pedeapsa a Scripturilor. Ca urmare, Voltaire impreuna cu tovarasii lui au lepadat Cuvantul lui Dumnezeu cu totul si au raspandit pretutindeni otrava necredintei. Roma ii tinuse pe oameni la pamant, sub calcaiul ei de fier; iar acum masele, degradate si brutalizate in repulsia lor fata de tirania 17:63 ei, au dat la o parte orice restrictie. Infuriati de stralucirea necinstita careia ii dadusera atata vreme inchinare, au respins atat adevarul, cat si ratacirea; si confundand libertatea cu destrabalarea, robii viciului triumfau in libertatea lor inchipuita. 17:64 La inceputul Revolutiei, printr-o concesie a regelui, poporului i-a fost acordata o reprezentare mai numeroasa decat a nobililor impreuna cu clerul. In felul acesta balanta puterii era in mainile lor; dar nu erau pregatiti sa o foloseasca nici cu intelepciune si nici cu moderatie. In graba de a indrepta relele din cauza carora suferisera, s-au hotarat sa-si asume refacerea societatii. Un popor inrait din cauza suferintei, a carui minte era plina de manie si de amintirile vechilor nedreptati, s-a hotarat sa puna capat starii de mizerie care ajunsese de nesuportat si sa se razbune pe aceia pe care-i socotea ca autori ai suferintelor lui. Cei napastuiti si-au insusit lectia pe care o invatasera sub tiranie si au devenit opresorii celor care i-au asuprit. 17:65 Nefericita Franta culegea in sange secerisul pe care-l semanase. Teribile au fost urmarile supunerii ei fata de puterea stapanitoare a Romei. Chiar acolo unde Franta, sub influenta romanismului, inaltase primul rug la inceputul Reformei, acolo, revolutia a pus prima ghilotina. Si chiar in locul in care primii martiri ai credintei protestante fusesera arsi in secolul al XVI-lea, au fost ghilotinate primele victime in secolul al XVIII-lea. Respingand Evanghelia care i-ar fi adus vindecare, Franta a deschis usa pentru necredinta si ruina. Cand restrictiile Legii lui Dumnezeu au fost inlaturate, s-a vazut ca legile omului erau neinstare sa tina in frau valurile puternice ale patimii omenesti; iar natiunea s-a prabusit in revolta si anarhie. Razboiul impotriva Bibliei a inaugurat o era care este cunoscuta in istoria lumii sub numele de Domnia Terorii. Pacea si fericirea au fost alungate din caminele si din inimile oamenilor. Nimeni nu mai era in siguranta. Acela care invingea astazi era suspectat si condamnat maine. Violenta si desfraul nu mai cunosteau margini. 17:66 Regele, clerul si nobilii au fost obligati sa se supuna atrocitatilor unui popor intaratat si innebunit. Setea lui de razbunare a fost doar stimulata de executarea regelui; iar aceia care hotarasera moartea lui l-au urmat in scurta vreme la esafod. S-a hotarat un macel general al tuturor acelora care erau banuiti de ostilitate fata de Revolutie. Inchisorile care gemeau au ajuns la un moment dat sa cuprinda mai mult de doua sute de mii de prizonieri. Orasele regatului asistau la scene inspaimantatoare. O partida a revolutionarilor era impotriva celeilalte, iar Franta a devenit un vast camp de mase care se luptau, manate de furia pasiunilor. "In Paris, rascoalele urmau una dupa alta, iar cetatenii erau impartiti in nenumarate partide, care pareau ca nu au alta tinta decat exterminarea reciproca." Si pentru a incorona nenorocirea generala, natiunea a fost implicata intr-un razboi lung si distrugator cu marile puteri ale Europei. "Tara era in pragul falimentului, armatele cereau sa li se plateasca soldele. Parizienii erau infometati, provinciile erau pustiite de talhari, iar civilizatia se prabusise in anarhie si desfrau." 17:67 Poporul invatase prea bine lectiile de cruzime si de tortura pe care Roma le predase cu atata sarguinta. Venise in sfarsit ziua platii. Acum nu ucenicii lui Isus erau aruncati in inchisori si tarati la rug. Cu mult inainte, acestia pierisera sau fusesera alungati in exil. Roma necrutatoare simtea acum puterea teribila a acelora pe care ea ii invatase sa aiba placere in fapte sangeroase. "Exemplul persecutiei, pe care clerul Frantei il afisase timp de multe veacuri, era acum indreptat asupra lor cu o indoita asprime. Esafodurile se inroseau de sangele preotilor. Galerele si inchisorile, odinioara intesate de hughenoti, erau acum pline de persecutorii lor. Pus in lanturi si trudind la vasle, clerul romano-catolic a suportat toate acele nenorociri pe care biserica lor le aplicase cu atata risipa blanzilor eretici." (vezi notele suplimentare). 17:68 "Apoi au venit zilele acelea cand au fost aplicate cele mai barbare legi de catre cele mai barbare tribunale, cand nici un om nu-si putea saluta vecinii sau sa-si spuna rugaciunile... fara primejdia de a comite un delict grav, cand iscoadele stateau la panda in toate colturile, cand ghilotina lucra din greu in fiecare dimineata, cand inchisorile erau atat de pline ca o corabie de sclavi, cand canalele curgeau inspumate de sange omenesc in Sena... In timp ce zilnic care intregi incarcate de victime erau duse la executie pe strazile Parisului, proconsulii, pe care comitetul suveran ii trimisese in departamente, manifestau un exces de cruzime necunoscut nici chiar in capitala. Cutitul masinii fatale se ridica si cadea prea incet pentru lucrarea macelului lor. Siruri lungi de prizonieri erau impuscati. Erau facute gauri pe fundul slepurilor supraaglomerate. Lyonul a fost transformat intr-o pustietate. La Arras, chiar si mila cruda a unei morti grabnice a fost refuzata prizonierilor. Pretutindeni de-a lungul Loirei, de la Saumur si pana la mare, stoluri mari de ciori se hraneau din trupurile goale, unite in imbratisari hidoase. Nu s-a aratat nici o mila fata de sex sau varsta. Numarul baietilor si fetelor sub varsta de saptesprezece ani care au fost ucisi de acel guvern tiran este socotit cu sutele. Copilasi smulsi de la san erau aruncati din sulita in sulita br de-a lungul trupelor iacobine (vezi notele suplimentare). Intr-un rastimp de zece ani au pierit multimi de fiinte omenesti. 17:69 Toate acestea erau asa cum le-a dorit Satana. Aceasta a fost lucrarea pentru care el s-a straduit timp de veacuri. Procedeul lui este inselaciunea de la inceput si pana la sfarsit, iar scopul lui neabatut este sa aduca nenorocire si mizerie peste oameni, sa desfigureze si sa pateze lucrarea mainilor lui Dumnezeu, sa strice planurile divine de iubire si de bunavointa si, in felul acesta, sa produca durere in ceruri. Apoi, prin priceperea lui amagitoare, el orbeste mintea oamenilor, conducandu-i sa arunce ocara asupra lucrarii lui Dumnezeu, ca si cand toata aceasta nenorocire ar fi consecinta planului Creatorului. Tot la fel, atunci cand aceia 17:70 care fusesera degradati si brutalizati prin puterea lui plina de cruzime isi obtin libertatea, el ii indeamna la excese si atrocitati. Atunci, tabloul acesta de dezmat fara frau este declarat de catre tirani si opresori ca fiind o ilustrare a urmarilor libertatii. 17:71 Cand ratacirea imbracata intr-o anumita haina este demascata, Satana o mascheaza intr-o alta travestire si multimile o primesc cu tot atata usurinta ca si pe cea dintai. Atunci cand poporul a vazut ca romanismul este o amagire prin care nu-l mai poate duce la calcarea Legii lui Dumnezeu, el i-a determinat sa priveasca orice religie ca fiind o escrocherie, iar Biblia ca pe o legenda; dand la o parte randuielile divine, poporul s-a predat nelegiuirii fara frau. 17:72 Ratacirea fatala care a produs atata nenorocire locuitorilor Frantei, a fost necunoasterea acestui mare adevar, ca adevarata libertate se gaseste in principiile Legii lui Dumnezeu. "O, daca ai fi luat aminte la poruncile Mele! Atunci pacea ta ar fi fost ca un rau si fericirea ta ca valurile marii". "Cei rai n-au pace, zice Domnul". "Dar cel ce M-asculta va locui fara grija; va trai linistit si fara sa se teama de vreun rau." br (Is. 48,18.22; Prov. 1,33) 17:73 Ateii, necredinciosii si cei apostaziati se impotrivesc si denunta Legea lui Dumnezeu; dar urmarile influentei lor dovedesc ca buna stare a omului este legata de ascultare din partea lui de principiile divine. Aceia care nu vor sa citeasca lectia in Cartea lui Dumnezeu sunt indemnati sa o citeasca in istoria popoarelor. 17:74 Atunci cand Satana a lucrat prin Biserica Romano-Catolica pentru a-i indeparta pe oameni de la ascultare, a lucrat pe ascuns, iar lucrarea lui a fost atat de bine mascata, incat degradarea si mizeria care au urmat n-au fost socotite ca rod al neascultarii. Iar puterea lui a fost atat de mult impiedicata de lucrarea Duhului Sfant al lui Dumnezeu, incat planurile lui n-au ajuns la rezultate depline. Oamenii nu au facut legatura dintre efect si cauza si in felul acesta n-au descoperit izvorul nenorocirilor lor. Dar in timpul 17:75 Revolutiei, Legea lui Dumnezeu a fost respinsa in mod deschis de catre Consiliul National. Iar in Domnia Terorii care a urmat, actiunea cauzei si a efectului a putut fi vazuta de toti. 17:76 Cand Franta L-a lepadat in mod fatis pe Dumnezeu si a dat la o parte Biblia, oamenii nelegiuiti si duhurile intunericului au tresaltat pentru indeplinirea scopului atat de multa vreme dorit - un regat fara restrictiile Legii lui Dumnezeu. Deoarece hotararea impotriva unei lucrari nelegiuite nu a fost adusa repede la indeplinire, de aceea, "inima fiilor oamenilor este plina de dorinta de a face rau". (Ecl. 8,11). Dar calcarea unei legi drepte si neprihanite trebuie in mod inevitabil sa duca la nenorocire si ruina. Cu toate ca judecatile n-au venit imediat, pacatosenia oamenilor a lucrat in mod sigur la pieirea lor. Veacurile de apostazie si crima adunasera o comoara de manie pentru ziua platii; iar cand nelegiuirea lor a ajuns la culme, cei care L-au dispretuit pe Dumnezeu au invatat prea tarziu ca este un lucru grozav sa calci in picioare rabdarea divina. Spiritul infranator al lui Dumnezeu, care pune piedica puterii pline de cruzime a lui Satana, fusese retras in mare masura si aceluia a carui singura desfatare este nenorocirea oamenilor i-a fost ingaduit sa lucreze in voie. Aceia care alesesera sa slujeasca revolta au fost lasati sa-i culeaga roadele, pana cand tara a fost plina de crime prea groaznice pentru ca pana sa le descrie. Din provinciile pustiite si din orasele ruinate, s-a auzit un strigat groaznic - un strigat de amara deznadejde. Franta a fost zguduita ca de cutremur. Religia, legea, ordinea sociala, familia, statul si biserica - toate au fost doborate la pamant de catre mana nelegiuita care se ridicase impotriva Legii lui Dumnezeu. Un mare adevar spunea inteleptul: "Cel nelegiuit va cadea prin nelegiuirea lui". "Totusi, macar ca pacatosul face de o suta de ori raul si staruie multa vreme in el, eu stiu ca fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu si au frica de El. Dar cel rau nu este fericit." (Prov. 11,5; Ecl. 8,12.13). "Pentru ca au urat stiinta si n-au ales frica Domnului", "de aceea se vor hrani cu roada umbletelor lor, si se vor satura cu sfaturile lor". (Prov. 1,29.31) 17:77 Martorii credinciosi ai lui Dumnezeu, ucisi de puterea hulitoare care "a iesit din fantana adancului", nu aveau sa ramana multa vreme tacuti. "Dupa trei zile si jumatate, Duhul vietii de la Dumnezeu a intrat in ei si au stat in picioare; o mare frica a apucat pe aceia care i-au vazut." (Apoc. 11,11). Anul 1793 a fost acela in care decretul care desfiinta religia crestina si respingea Biblia a fost trecut prin Conventia Nationala a Frantei. Trei ani si jumatate mai tarziu, o rezolutie care anula aceste decrete si care dadea toleranta pentru Scripturi a fost adoptata de aceeasi institutie. Lumea a ramas uluita de imensitatea nelegiuirilor pe care a adus-o respingerea descoperirilor sfinte, iar oamenii au recunoscut nevoia de credinta in Dumnezeu si in Cuvantul Sau ca temelie a virtutii si a moralitatii. Domnul spune: "Pe cine ai batjocorit si ai ocarat tu? Impotriva cui ti-ai ridicat glasul, si ti-ai indreptat ochii? Impotriva Sfantului lui Israel" (Is. 37,23). "De aceea iata ca le arat, de data aceasta, si-i fac sa stie puterea si taria Mea; si vor cunoaste ca Numele Meu este Domnul."(Ier. 16,21) 17:78 Cu privire la cei doi martori, profetul declara mai departe: "Si au auzit din cer un glas tare, care le zicea: Suiti-va aici! Si s-au suit intr-un nor spre cer; iar vrajmasii lor i-au vazut". (Apoc. 11,12). Cu toate ca Franta s-a razboit cu cei doi martori ai lui Dumnezeu, ei au fost onorati ca niciodata mai inainte. In anul 1804, a fost organizata Societatea Biblica pentru Britania si Strainatate. Aceasta a fost urmata de organizatii asemanatoare, cu nenumarate ramuri pe continentul european. In anul 1816, a fost intemeiata Societatea Biblica Americana. Cand a fost organizata Societatea Britanica, Biblia fusese tiparita si raspandita in 50 de limbi. De atunci a fost tradusa in mai multe sute de limbi si dialecte (vezi notele suplimentare). 17:79 Timp de 50 de ani, pana in anul 1792, se daduse putina atentie misiunilor straine. Nu fusese infiintata nici o noua societate si existau doar cateva biserici care faceau eforturi 17:80 pentru raspandirea crestinismului in tarile pagane. Dar spre incheierea secolului al XVIII-lea, s-a produs o mare schimbare. Oamenii nu s-au mai multumit cu rezultatele rationalismului si si-au dat seama de nevoia descoperirii divine si a unei religii practice. De la aceasta data, lucrarea misiunilor straine a ajuns la o dezvoltare fara precedent (vezi notele suplimentare). 17:81 Progresele tiparului au dat un mare avant lucrarii de raspandire a Bibliei. Mijloacele crescande de comunicatie dintre diferitele tari, daramarea vechilor bariere ale prejudecatilor si exclusivismului national impreuna cu pierderea puterii pamantesti de catre pontiful Romei au deschis calea pentru intrarea Cuvantului lui Dumnezeu. Timp de cativa ani, Biblia a fost vanduta fara vreo restrictie pe strazile Romei si a fost dusa in toate partile locuite ale globului. 17:82 Voltaire cel necredincios a spus o data cu ingamfare: "Am obosit sa-l tot aud pe oameni repetand ca doisprezece barbati au intemeiat religia crestina. Voi dovedi ca un singur om este destul pentru a o distruge". Au trecut generatii intregi de la moartea lui. Milioane de oameni s-au unit in lupta impotriva Bibliei. Dar este departe de a fi distrusa, caci acolo unde in vremea lui Voltaire erau o suta, acum sunt zeci de mii, mai mult, sute de mii de exemplare ale cartii lui Dumnezeu. Cuvintele unui reformator din primele timpuri cu privire la biserica crestina afirmau: "Biblia este o nicovala de care s-au spart multe ciocane". Domnul zice: "Orice arma faurita impotriva ta va fi fara putere; si pe orice limba care se va ridica la judecata impotriva ta, o voi osandi". (Is. 54,17) 17:83 "Cuvantul Dumnezeului nostru ramane in veac." "Toate poruncile Sale sunt sigure. Ele stau tari pentru vesnicie si sunt intemeiate pe adevar si pe dreptate." (Is. 40,8; Ps. 111,7.8). Tot ce este cladit pe autoritatea omului va fi daramat; dar ceea ce este intemeiat pe stanca neclintita a Cuvantului lui Dumnezeu va ramane pentru vesnicie. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: