16:44 "Am observat cu mult timp inainte", spunea el, "marea seriozitate a comportamentului lor. Ei dadusera o dovada continua despre umilinta lor, indeplinind pentru ceilalti calatori niste servicii pe care nici unul dintre englezi nu era dispus sa le faca; pentru serviciile facute ei nu doreau si nu primeau nici o plata, spunand ca era spre binele inimii lor mandre ca sa se umileasca, caci iubitorul lor Mantuitor facuse mult mai mult pentru ei. Fiecare zi le daduse ocazia sa arate blandetea pe care nici o provocare nu o putea clinti. Daca erau imbranciti, loviti sau doborati, se ridicau si porneau mai departe; dar nu s-a auzit nici o plangere din gura lor. Acum urma sa se dovedeasca daca erau eliberati de spiritul fricii, al mandriei, maniei si razbunarii. Chiar in timpul psalmului ce deschidea slujba lor, marea s-a dezlantuit si a sfaramat in bucati vela principala, iar un val a acoperit vasul si s-a revarsat pe punte ca si cand adancul ne inghitise. Printre englezi s-a produs o panica grozava. Dar germanii cantau in liniste. Am intrebat pe unul dintre ei dupa aceea: 'Nu v-ati speriat?' El a raspuns: 'Multumesc lui Dumnezeu, nu'. Apoi am continuat: 'Dar femeile si copiii vostri nu s-au speriat?' El a raspuns amabil: 'Nu, femeilor si copiilor nostri nu le este teama de moarte.'" (Whitehead, Life of the Rev. John Wesley, p.10)