15:2 In Tarile de Jos, tirania papala a provocat inca de timpuriu un protest hotarat. Cu sapte sute de ani inainte de venirea lui Luther, pontiful roman a fost acuzat fara teama de doi episcopi care, cunoscand caracterul adevarat al "sfantului scaun", au fost trimisi cu urmatoarea solie la Roma: Dumnezeu "a facut din imparateasa si mireasa Lui, biserica, o mostenire vesnica si nobila pentru familia ei, o zestre care nu putrezeste si nu piere niciodata, dandu-i un sceptru si o coroana vesnica, ale carei beneficii ti le-ai insusit asemenea unui hot. Te-ai asezat in Templul lui Dumnezeu; si in loc sa fii pastor, ai devenit lup pentru oi;... ne-ai facut sa credem ca esti episcopul suprem, dar te porti mai degraba ca un tiran... In loc sa fii robul robilor, cum iti place sa te numesti, cauti sa devii domnul domnilor... Aduci dispret peste poruncile lui Dumnezeu; dar... Duhul Sfant este ziditorul tuturor bisericilor de pe intinsul lumii... Cetatea Dumnezeului nostru, ai carei cetateni suntem, cuprinde toate colturile cerului; si este mai mare decat orasul, numit de catre sfintii profeti Babilonul, care pretinde a fi de origine divina si care se inalta prin sine pana la cer, se lauda ca intelepciunea lui este nemuritoare; iar in cele din urma, fara nici un temei, afirma ca ea n-a gresit niciodata si nici nu poate gresi." (Gerard Brandt, History of the Reformation in and About the Low Countries, b.1, p.6)