14:88 In intreaga crestinatate, protestantismul era amenintat de dusmani redutabili. Dupa ce primele biruinte asupra Reformei au trecut, Roma adusese forte noi, nadajduind sa-si desavarseasca distrugerea. In vremea aceea a fost creat ordinul iezuitilor, cel mai tiran, cel mai lipsit de constiinta si puternic dintre toti aparatorii papalitatii. Calugarii acestui ordin erau cu totul izolati de orice fel de legaturi pamantesti si interese omenesti, morti fata de cerintele afectiunii naturale, cu ratiunea si constiinta complet inabusite, ei nu cunosteau nici o regula, nici o legatura, in afara de aceea a ordinului lor, si nici o datorie in afara de aceea a extinderii puterii lui (vezi note suplimentare). Evanghelia lui Hristos i-a facut in stare pe aderentii ei sa faca fata primejdiei si sa suporte suferintele, fara sa se descurajeze din cauza frigului, a foamei, a trudei si a saraciei, ca sa inalte steagul adevarului, facand fata scaunului de tortura, temnitei si rugului. Pentru a lupta impotriva acestor forte, iezuismul ii inspira pe urmasii lui cu un fanatism care-i facea in stare sa indure si ei primejdii asemanatoare ca sa opuna puterii adevarului toate mijloacele de amagire. N-a existat o crima mai oribila pe care sa n-o savarseasca, nici o amagire josnica pentru a o practica, nici o prefacatorie prea perfida la care sa nu recurga. Legati prin juramant pentru o saracie si umilinta continua, ei aveau scopul de a castiga bogatie si putere, ca sa fie devotati inabusirii protestantismului si restabilirii suprematiei papale.