14:60 Victimele erau trimise la moarte in chinuri groaznice, dandu-se porunci deosebite ca focul sa fie potrivit spre a le prelungi agonia. Dar ei mureau ca niste biruitori. Statornicia lor a fost neclintita, iar pacea lor neumbrita. Prigonitorii, neputand sa le clinteasca statornicia, se simteau infranti. "Esafodurile erau inaltate in toate cartierele Parisului, iar rugurile aprinse continuu, avand drept scop sa raspandeasca groaza de erezie prin extinderea executiilor. Dar in cele din urma folosul a ramas de partea Evangheliei. Tot Parisul a fost in stare sa vada ce fel de oameni erau aceia care propagau noile invataturi. Nu exista amvon care sa vorbeasca asemenea rugului martirilor. Bucuria curata care stralucea de pe fetele acestor oameni atunci cand mergeau spre locul de executie, eroismul lor in mijlocul flacarilor, blandetea cu care iertau batjocurile transformau, in cateva clipe, mania in mila si ura in dragoste si pledau cu o elocventa irezistibila in favoarea Evangheliei." (Wylie, b.13, cap.20)