Printable ModeTragedia veacurilor, 14
|
14:1 Cap. 12 - Reforma in Franta 14:2 Protestul din Speier si Confesiunea de la Augsburg, care au marcat biruinta Reformei in Germania, au fost urmate de ani de lupta si intuneric. Slabit de neintelegerile dintre sustinatorii sai si asaltat de dusmani puternici, se parea ca protestantismul avea sa fie total distrus. Mii de credinciosi si-au pecetluit marturia cu sangele lor. A izbucnit razboiul civil; cauza protestanta a fost tradata de unii dintre partizanii ei de frunte; cei mai nobili dintre printii reformati au cazut in mainile imparatului si au fost tarati ca prizonieri din oras in oras. Dar in clipa aparentei lui biruinte, imparatul a fost infrant. El a vazut prada scapandu-i din maini si a fost obligat, in cele din urma, sa dea libertate invataturilor pe care, ca o ambitie a vietii sale, a vrut sa le distruga. Isi irosise imparatia, comorile si chiar viata pentru a nimici erezia. Acum si-a vazut armatele slabite de lupte, vistieria secata, multele lui regate amenintate cu rascoala, in timp ce peste tot credinta pe care el se straduise zadarnic sa o distruga se raspandise cu putere. Carol al V-lea se luptase impotriva Dumnezeului Atotputernic. Dumnezeu spusese: "Sa fie lumina", dar imparatul dorise ca intunericul sa nu fie indepartat. Planurile lui se naruisera si, imbatranit inainte de vreme, obosit de lupte indelungate, a abdicat de la tron, sfarsind intr-o manastire. 14:3 In Elvetia, ca si in Germania, au venit zile intunecate pentru Reforma. In timp ce multe cantoane au primit credinta 14:4 reformata, altele s-au prins cu o staruinta oarba de crezul Romei. Persecutarea acelora care doreau sa primeasca adevarul a dat nastere in cele din urma la un razboi civil. Zwingli si multi dintre aceia care se unisera cu el in lucrarea de reforma au cazut pe campul insangerat de la Cappel. Oecolampadius, doborat de aceste dezastre grozave, a murit la scurta vreme dupa aceea. Roma era biruitoare si in multe locuri se parea ca va castiga tot ce pierduse. Dar Acela ale carui sfaturi sunt vesnice nu Si-a uitat nici cauza si nici poporul Sau. Mana Sa urma sa le aduca eliberarea. El a ridicat in alte tari lucratori pentru a duce mai departe Reforma. 14:5 In Franta, mai inainte de a se auzi de numele lui Luther ca reformator, incepuse deja sa se arate zorile. Unul dintre primii care au primit lumina a fost batranul Lefevre, barbat de o cultura vasta, profesor la universitatea din Paris si in acelasi timp un catolic sincer si zelos. In studiile lui cu privire la literatura antica, atentia i-a fost atrasa catre Biblie si a introdus studiul ei printre studenti. 14:6 Lefevre era un adorator inflacarat al sfintilor si si-a facut planul sa alcatuiasca o istorie a sfintilor si martirilor asa cum era data in legendele bisericii. Aceasta era o lucrare care necesita multa munca; cand facuse deja un progres considerabil in aceasta directie, gandind ca ar putea avea un ajutor din Biblie, a inceput studiul ei cu acest scop. Aici a gasit desigur sfinti, dar nu ca aceia care figurau in calendarul roman. Un potop de lumina divina i-a inundat atunci mintea. Cu uimire si dezgust, s-a indepartat de scopul pe care si-l propusese si s-a devotat cu totul Cuvantului lui Dumnezeu. A inceput de indata sa predice adevarurile pretioase pe care le-a descoperit in el. 14:7 In anul 1512, inainte ca Luther sau Zwingli sa fi inceput lucrarea Reformatiunii, Lefevre scria: "Dumnezeu este acela care ne da prin credinta acea neprihanire care ne indreptateste numai prin har pentru viata vesnica" (Wylie, b.13, cap.1). Si staruind asupra tainelor mantuirii, el exclama: "O, ce maretie de nespus este in aceasta tranzactie: Cel fara pacat este condamnat, iar cel 14:8 vinovat este achitat; Cel binecuvantat poarta blestemul, iar cel blestemat este binecuvantat; Viata moare, iar cel mort primeste viata; slava este acoperita de batjocura, iar cel care nu cunostea decat ocara este imbracat in slava." (D Aubigné, b.12, cap.2, ed.engl.) 14:9 Si in timp ce invata ca slava mantuirii apartine numai lui Dumnezeu, el declara, de asemenea, ca apartine omului datoria de a asculta. "Daca esti un membru al bisericii lui Hristos", spunea el, "esti un membru al trupului Sau; daca esti din trupul Sau, atunci esti plin de natura divina... O, daca oamenii ar putea patrunde intelesul acestui privilegiu, cat de curati, de neprihaniti si sfinti ar trai ei, si ar privi atunci toata slava acestei lumi ca o ocara, in comparatie cu slava launtrica pe care ochiul omenesc nu o poate vedea." (Idem, b.12, cap.2) 14:10 Printre studentii lui Lefevre erau unii care ascultau cu atentie cuvintele lui si care, multa vreme dupa ce glasul invatatorului avea sa fie adus la tacere, urmau sa continue a vesti adevarul. Unul dintre acestia a fost Guillaume Farel. Fiul unor parinti evlaviosi era educat sa accepte cu credinta deplina invataturile bisericii, el putea, impreuna cu apostolul Pavel, sa spuna despre sine: "Ca Fariseu am trait dupa cea mai stricta partida a religiei noastre". (Fapte 26,5). Catolic devotat, el ardea de ravna de a-i distruge pe toti aceia care ar fi indraznit sa se impotriveasca bisericii. "As fi scrasnit din dinti ca un lup infuriat", spunea el mai tarziu, referindu-se la aceasta perioada a vietii sale, "daca as fi auzit pe cineva vorbind impotriva papei". (Wylie, b.13, cap.2). Fusese neobosit in adorarea sfintilor impreuna cu Lefevre, vizitand toate bisericile din Paris, inchinandu-se la altare si impodobind cu daruri sfintele moaste. Dar aceste randuieli nu i-au putut aduce pacea sufletului. Convingerea cu privire la pacat a pus stapanire pe sufletul lui, deoarece toate faptele de penitenta pe care le-a savarsit nu ii adusesera pacea. Asemenea unui glas din cer a ascultat cuvintele reformatorului: "Mantuirea este prin har. Cel nevinovat este condamnat, iar criminalul este achitat. Numai crucea lui Hristos este aceea care deschide 14:11 portile cerului si inchide portile iadului." (Idem, b.13, cap.2) 14:12 Farel a primit adevarul cu bucurie. Printr-o pocainta ca aceea a lui Pavel, s-a intors din pustiul traditiei la libertatea fiilor lui Dumnezeu. "In locul unei inimi ucigase de lup turbat, s-a intors", spunea el, "linistit ca un miel bland si nevinovat avand inima cu totul departata de papa si predata lui Isus Hristos." (D'Aubigné, b.12, cap.3). 14:13 In timp ce Lefevre continua sa raspandeasca lumina printre studenti, Farel, tot atat de zelos pentru cauza lui Hristos cum fusese si pentru cauza papei, a iesit sa vesteasca adevarul in public. Un demnitar al bisericii, episcopul de Meaux, s-a unit imediat dupa aceea cu ei. Alti profesori, care se bucurau de mare vaza pentru priceperea si cultura lor, s-au unit si ei in vestirea Evangheliei, si aceasta a castigat adepti in toate clasele, de la casele meseriasilor, taranilor si pana la palatul regelui. Sora lui Francisc I, monarhul conducator de atunci, a primit credinta reformata. Insusi regele si regina mama pareau intr-un timp ca ii sunt favorabili, in timp ce reformatorii priveau cu mari sperante catre timpul cand Franta avea sa fie castigata pentru Evanghelie. 14:14 Dar sperantele lor nu aveau sa se implineasca. Incercari si persecutii ii asteptau pe ucenicii lui Hristos. Totusi, acestea erau ascunse cu indurare de ochii lor. A intervenit un timp de pace, pentru ca ei sa se intareasca spre a face fata furtunii, astfel ca Reforma a progresat repede. Episcopul de Meaux lucra cu ravna in dioceza lui pentru a instrui atat clerul, cat si poporul. Preotii ignoranti si imorali au fost indepartati si, atat cat a fost posibil, au fost inlocuiti cu barbati instruiti si evlaviosi. Episcopul dorea foarte mult ca poporul lui sa aiba acces la Cuvantul lui Dumnezeu si lucrul acesta a fost indeplinit in scurta vreme. Lefevre si-a luat raspunderea traducerii Noului Testament; si chiar in timp ce Biblia germana a lui Luther iesea de sub tipar la Wittenberg, Noul Testament in limba franceza era publicat la Meaux. Episcopul br n-a crutat nici munca, nici cheltuiala pentru ca acesta sa fie difuzat in parohiile lui 14:15 si in curand taranii din Meaux erau in posesia Sfintelor Scripturi. 14:16 Dupa cum calatorii insetati saluta cu bucurie un izvor de apa, tot asa au primit aceste suflete solia cerului. Lucratorii campului, meseriasii din ateliere isi usurau truda lor zilnica, vorbind despre adevarurile pretioase ale Bibliei. Seara, in loc sa plece la carciuma, se adunau in casele unora sau altora pentru a citi Cuvantul lui Dumnezeu si a se uni in rugaciuni si lauda. O mare schimbare s-a vazut in scurta vreme in aceste comunitati. Desi apartinea clasei umile, taranimea neinvatata, care trudea din greu, a primit puterea reformatoare si inaltatoare a harului divin in viata ei. Umili, iubitori si sfinti, ei stateau ca martori pentru ceea ce va implini Evanghelia cu aceia care o primesc in sinceritate. 14:17 Lumina aprinsa la Meaux si-a raspandit razele sale pana in departari. In fiecare zi numarul convertitilor crestea. Mania ierarhiei romane a fost pentru o vreme tinuta in frau de rege, care dispretuia bigotismul ingust al calugarilor; dar in cele din urma, conducatorii papali au biruit. S-au inaltat rugurile. Episcopul de Meaux, constrans sa aleaga intre foc si retractare, a acceptat calea cea mai usoara; dar, in ciuda caderii conducatorului, turma a ramas statornica. Totusi, multi au marturisit pentru adevar in mijlocul flacarilor. Prin curajul si credinciosia lor pe rug, acesti umili crestini au vorbit inaintea a mii de oameni care in zilele de pace nu auzisera marturia lor. 14:18 Nu numai cel umil si sarac a avut curajul sa marturiseasca pentru Hristos in mijlocul suferintelor si batjocurilor. In salile domnesti ale castelelor si palatelor, se aflau suflete nobile care pretuiau adevarul mai presus de bogatie, rang sau chiar viata. Armura regala ascundea inimi mai nobile si mai statornice decat mantia si mitra episcopala. Louis de Berquin era de origine nobila. Era un cavaler curajos si curtenitor, devotat studiului, cuviincios si manierat si cu o morala fara pata. "El era, spune un scriitor, un mare adept al institutiilor papale, precum si un serios ascultator al liturghiilor si al predicilor... si a incoronat aceste virtuti tratand lutheranismul cu mare dispret". Dar, asemenea multor altora 14:19 condusi in mod providential la Biblie, a fost uimit cand a descoperit in ea "nu invataturile Romei, ci invataturile lui Luther". (Wylie, b.13, cap.9). De aici inainte el s-a devotat cu totul cauzei Evangheliei. 14:20 "Cel mai cult dintre nobilii Frantei", geniul si elocventa lui, curajul si zelul lui eroic neinfricat si marea lui influenta la curte - caci era un favorit al regelui - l-au facut sa fie privit de multi ca fiind cel destinat a deveni reformatorul tarii sale. Beza spunea: "Berquin ar fi putut fi un al doilea Luther, daca ar fi gasit in Francisc I un al doilea elector". "El este mai rau decat Luther, se tanguiau papistasii." (Idem, b.13, cap.9). Fara indoiala, era mai de temut pentru romanistii din Franta. L-au aruncat in temnita ca pe un eretic, dar a fost pus in libertate de rege. Lupta a continuat ani de zile. Francisc, osciland intre Roma si Reforma, uneori tolera si alteori restrangea zelul aprig al calugarilor. Berquin a fost intemnitat de trei ori de autoritatile papale, numai pentru a fi eliberat de monarh care, admirandu-i geniul si caracterul lui nobil, a refuzat sa-l jertfeasca rautatii ierarhiei papale. 14:21 Berquin a fost avertizat in repetate randuri cu privire la primejdia care-l ameninta in Franta si a fost indemnat sa urmeze calea acelora care si-au gasit siguranta intr-un exil voluntar. Erasmus cel timid si oportunist, care, cu toata minunatia eruditiei lui, n-a reusit niciodata sa se ridice la maretia morala care tine mai putin la viata si onoruri decat la adevar, ii scria lui Berquin: "Cere sa fii trimis ca ambasador in vreo tara straina; du-te si calatoreste in Germania. Il cunosti pe Beda si pe altii ca el - este un monstru cu o mie de capete, care arunca venin in toate partile. Vrajmasii tai se numesc legiune. Daca ar fi cauza ta mai buna decat aceea a lui Isus Hristos, ei nu te-ar lasa pana nu te-ar distruge in mod mizerabil. Nu te increde prea mult in protectia regelui. In orice caz, nu ma compromite la facultatea de teologie." (Idem, b.13, cap.9). 14:22 Dar, pe masura ce primejdiile se inmulteau, ravna lui Berquin nu facea decat sa se intareasca si mai mult. Departe de a adopta politica prudenta 14:23 si sfatul lui Erasmus, el s-a hotarat sa treaca la masuri si mai indraznete. El nu avea sa ramana doar in apararea adevarului, ci urma sa atace ratacirea. Acuzatia de erezie pe care romanistii cautau sa i-o atribuie el o va arunca asupra lor. Cei mai activi si mai inversunati adversari ai lui erau doctorii eruditi si calugarii departamentului teologic al marii Universitati din Paris, una dintre cele mai inalte autoritati ecleziastice atat a orasului, cat si a natiunii. Din scrierile acestor doctori, Berquin a extras douasprezece propozitii pe care le-a declarat in public ca fiind "impotriva Bibliei si eretice" si a cerut regelui sa judece aceasta disputa. 14:24 Monarhul, bucuros de a pune la proba puterea si istetimea fruntasilor in lupta si multumit pentru ocazia ce o avea de a umili mandria acestor calugari ingamfati, a poruncit romanistilor sa-si apere cauza cu Biblia. Dar ei stiau ca aceasta arma nu-i va ajuta; intemnitarea, chinul si rugul erau armele pe care stiau sa le manuiasca mai bine. Zarurile erau aruncate si s-au vazut gata sa cada in groapa in care nadajduisera sa il arunce pe Berquin. Inspaimantati, priveau in jur sa gaseasca o cale de scapare. 14:25 "Chiar in vremea aceea, a fost batjocorita o icoana a fecioarei la coltul unei strazi." S-a produs o mare agitatie in oras. Multimi de oameni s-au adunat in locul acela ca sa-si exprime indignarea si mahnirea. Insusi imparatul era profund miscat. Aceasta era o situatie pe care calugarii o puteau intoarce in favoarea lor si s-au grabit sa traga foloase. "Acestea sunt roadele invataturii lui Berquin", strigau ei. "Totul este gata sa fie distrus - religia, legile si chiar tronul - de catre aceasta conspiratie lutherana." (Idem, b.13, cap.9) 14:26 Berquin a fost iarasi arestat. Regele a plecat din Paris, iar calugarii au fost lasati astfel sa-si aduca planul la indeplinire. Reformatorul a fost cercetat si condamnat la moarte si, pentru ca Francisc sa nu mai intervina in favoarea lui, sentinta a fost executata chiar in ziua in care a fost pronuntata. La 14:27 amiaza, Berquin era condus spre locul executiei. O multime imensa se adunase sa fie martora la acest eveniment si multi au vazut cu uimire si cu presimtiri triste ca victima fusese aleasa din cea mai buna si mai curajoasa dintre familiile nobile din Franta. Uimirea, indignarea, batjocura si ura amara intunecau fetele acelei multimi furioase; dar pe o singura fata nu se vedea nici o umbra. Gandurile martirului erau departe de scena aceea plina de framantare; el era constient numai de prezenta Domnului Sau. 14:28 Nu lua in seama nimic; nici carul mizerabil in care era dus, nici fetele aspre si respingatoare ale persecutorilor lui si nici moartea groaznica la care mergea. Acela care traieste, care a fost mort si care este viu in vecii vecilor, care are cheile mortii si ale locuintei mortilor era alaturi de el. Fata lui Berquin radia de lumina si pacea cerului. Se imbracase cu o haina frumoasa, purtand "o pelerina de catifea, o jiletca de satin si damasc si pantaloni auriti". (D'Aubigné, History of the Reformation in Europa in the Time of Calvin, b.2, cap.16). Era pe punctul de a-si marturisi credinta inaintea Imparatului imparatilor si a universului care statea ca martor si nici un murmur nu trebuia sa-i intunece bucuria. 14:29 In timp ce procesiunea inainta incet pe strazile aglomerate, oamenii observau cu uimire pacea neumbrita de nor a sufletului sau, triumful plin de bucurie din priviri si comportamentul sau. "El este", spuneau ei, "ca unul care sta intr-un templu si mediteaza la lucrurile sfinte." (Wylie, b.13, cap.9) 14:30 La rug, Berquin a incercat sa adreseze cateva cuvinte poporului; dar calugarii, temandu-se de cuvantul sau, au inceput sa strige, ostasii sa zangane armele, astfel ca larma lor a acoperit glasul martirului. In felul acesta, in anul 1529, cea mai inalta autoritate literara si ecleziastica a Parisului cultivat a dat gloatelor din anul 1793 exemplul marsav de a inabusi pe esafod cuvintele sacre ale unui muribund." (Idem, b.13, cap.9) 14:31 Berquin a fost strangulat, iar corpul i-a fost mistuit de flacari. Vestea mortii sale a provocat o mare intristare prietenilor Reformei din toata Franta. Dar exemplul lui n-a fost uitat. "Si noi suntem gata", spuneau martorii 14:32 adevarului, "sa mergem cu bucurie la moarte, atintindu-ne privirea catre viata ce va sa vie". (D'Aubigné, History of the Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.2, cap.16) 14:33 In timpul persecutiei din Meaux, invatatorilor credintei reformate li s-a luat dreptul de a predica si ei au plecat in alte locuri. Lefevre dupa un timp pleaca in Germania. Farel s-a reintors in orasul lui natal din rasaritul Frantei pentru a raspandi lumina in patria copilariei lui. Abia sosira aici vestile cu privire la cele intamplate la Meaux si adevarul pe care el il propovaduia cu zel neinfricat a si gasit ascultatori. Imediat autoritatile l-au adus la tacere si a fost alungat din oras. Pentru ca nu mai putea lucra in mod deschis, Farel strabatea campiile si satele, invatand in locuinte particulare, pe pajisti retrase, facandu-si adepti si gasind adapost in paduri si pesterile stancoase care fusesera deseori umblate de el in copilarie. Dumnezeu il pregatea pentru incercari si mai mari. "Necazurile, persecutiile si uneltirile lui Satana, despre care am fost avertizat, nu mi-au lipsit", spunea el, "sunt mult mai aspre decat as fi putut purta, dar Dumnezeu este Tatal meu; El S-a ingrijit si Se va ingriji totdeauna de puterea pe care o cer." (D'Aubigné, History of the Reformation of the Sixteenth Century, b.12, cap.9) 14:34 Ca si in zilele apostolice, persecutia "a lucrat mai degraba la inaintarea Evangheliei". (Filip.1,12). Alungati din Paris si Meaux, "ei s-au raspandit mergand din loc in loc si propovaduind Cuvantul". (Fapte 8,4). Si in felul acesta lumina si-a croit drum in multe din provinciile indepartate ale Frantei. 14:35 Dumnezeu Isi pregatea insa lucratori pentru extinderea cauzei Sale. Intr-una din scolile Parisului, se afla un tanar linistit, prevazator, dand dovada de o minte puternica si patrunzatoare, care se distingea atat prin curatia vietii lui, prin perseverenta in studii, cat si prin evlavia sa. Talentele si sarguinta lui au facut din el in scurta vreme mandria colegiului si se anticipa cu incredere ca Jean Calvin va deveni unul dintre cei mai priceputi si mai onorati aparatori ai bisericii. 14:36 Dar o raza a luminii divine patrunse inauntrul zidurilor scolasticismului si superstitiei de care era inconjurat Calvin. Nu fara teama a aflat el despre noile invataturile, dar nu se indoia de nimic ca ereticii meritau focul caruia ii erau incredintati. Dar, fara sa-si dea seama, a fost adus fata in fata cu erezia si constrans sa puna la proba puterea teologiei romane in combaterea invataturilor protestante. 14:37 La Paris, se afla un var al lui Calvin care primise reforma. Cei doi veri se intalneau adesea si discutau problemele care tulburau crestinatatea. In lume sunt doar doua religii, spunea Olivetan, protestantul. Exista o categorie de religii pe care le-au inventat oamenii si in care omul se mantuieste prin ceremonii si prin fapte bune; cealalta este religia care este descoperita in Biblie si care il invata pe om sa caute mantuirea numai in harul fara plata al lui Dumnezeu. 14:38 "Mie nu-mi trebuie noile voastre doctrine", exclama Calvin, "iti inchipui tu ca am trait toata viata mea in ratacire?" (Wylie, b.13, cap.7). 14:39 Dar in mintea lui s-au trezit ganduri pe care nu le putea alunga. Singur in camera lui, cugeta la cuvintele varului sau. In curand s-a convins de starea sa de pacatosenie si s-a vazut fara Mijlocitor, inaintea unui Judecator sfant si drept. Mijlocirea sfintilor, faptele bune, ceremoniile bisericii, toate acestea erau neputincioase pentru ispasirea pacatului. Nu vedea inainte nimic altceva decat intunericul disperarii vesnice. In zadar au incercat savantii bisericii sa-i aline durerea. Marturisirile si penitentele erau indeplinite in zadar; acestea nu puteau impaca sufletul cu Dumnezeu. 14:40 Pe cand era inca cuprins in aceste lupte zadarnice, Calvin, vizitand intr-o zi, din intamplare, una din pietele publice, a vazut acolo arderea unui eretic. A ramas plin de uimire vazand pacea care cuprindea fata martirului. In mijlocul chinurilor acelei morti teribile si sub condamnarea cea mai grozava a bisericii, el manifesta o credinta si un curaj pe care tanarul student le-a pus in 14:41 contrast dureros cu propria disperare si intunecime, desi traia in cea mai stricta ascultare de biserica. El stia ca ereticii isi intemeiau credinta lor pe Biblie. S-a hotarat sa o studieze si sa descopere, daca va putea, taina bucuriei lor. 14:42 In Biblie L-a descoperit pe Hristos. "O, Tata", striga el, "jertfa Lui a potolit mania Ta, sangele Lui a spalat necuratiile mele; crucea Lui a purtat blestemul meu; moartea Lui a facut ispasire pentru mine. Am savarsit multe nebunii, dar Tu ai pus Cuvantul Tau inaintea mea ca o faclie si mi-ai atins inima pentru ca eu sa socotesc o uraciune toate celelalte merite in afara de acelea ale lui Isus." (Martyn, vol.3, cap.13) 14:43 Calvin fusese pregatit pentru a deveni preot. Pe cand avea numai 12 ani, fusese numit capelanul unei biserici mici si episcopul l-a tuns asa cum cereau canoanele bisericii. El n-a primit consacrarea si nici br n-a indeplinit indatoririle unui preot, ci a devenit membru al clerului, purtand titlul slujbei si primind o indemnizatie pentru aceasta. 14:44 Vazand ca nu va putea deveni niciodata preot, s-a indreptat peste o vreme catre studiul dreptului, dar pana la urma parasi si acest plan, hotarandu-se sa-si devoteze viata Evangheliei. Dar a ezitat sa devina un invatator public. Era din fire timid si era impovarat de simtul gravei raspunderi a pozitiei lui, dorind sa se devoteze in continuare studiului. Insa insistentele sincere ale prietenilor l-au ajutat in cele din urma sa aleaga partea cea buna. "Este un lucru minunat", spunea el, "ca cineva cu o origine atat de umila sa fie inaltat la o atat de mare demnitate" (Wylie, b.13, cap.9). 14:45 In mod linistit, Calvin si-a inceput lucrarea, iar cuvintele ii erau ca roua ce invioreaza pamantul. Parasise Parisul si acum se afla intr-un orasel de provincie sub protectia printesei Margareta, care, din dragoste pentru Evanghelie, isi intinsese protectia asupra ucenicilor acesteia. Calvin era inca tanar, cu un comportament amabil si lipsit de pretentii. Lucrarea lui a inceput cu oamenii in 14:46 caminele lor. Inconjurat de membrii familiei, el citea Biblia si descoperea adevarurile mantuirii. Aceia care auzeau solia duceau vestea cea buna si altora si in scurta vreme invatatorul Calvin a pornit, a trecut in afara orasului, in catunele si orasele din jur. El gasea intrare atat in castele, cat si in colibe si inainta punand temelia bisericilor care urmau sa depuna o marturie neinfricata in favoarea adevarului. 14:47 Peste cateva luni se afla iarasi la Paris. In cercul invatatilor si studentilor domnea o agitatie neobisnuita. Studiul limbilor vechi ii condusese pe oameni la Biblie si multi, ale caror inimi nu fusesera atinse de adevarurile ei, le puneau continuu in discutie si chiar se luptau cu aparatorii romanismului. Calvin, desi era un luptator aprig in domeniul disputei teologice, avea de indeplinit o misiune mai inalta decat aceea a scolasticilor zgomotosi. Mintile oamenilor fusesera trezite si acum venise timpul sa li se descopere adevarul. In timp ce salile universitatii erau pline de zgomotul disputei teologice, Calvin isi croise drum din casa in casa, deschizand Biblia inaintea oamenilor si vorbindu-le despre Hristos si El crucificat. 14:48 In providenta lui Dumnezeu, Parisul trebuia sa primeasca o noua invitatie de a primi Evanghelia. Chemarea lui Lefevre si cea a lui Farel fusesera respinse, dar solia trebuia sa fie auzita din nou de catre toate clasele din marea metropola. Pe de alta parte, regele, influentat fiind de considerente politice, nu se asezase cu totul de partea Romei pentru a lupta impotriva Reformei. Margareta mai nutrea inca nadejdea ca protestantismul avea sa triumfe in Franta. Ea era hotarata ca aceasta credinta reformata sa fie predicata in Paris. In absenta regelui, ea a poruncit unui pastor protestant sa predice in bisericile orasului. Dar cand demnitarii papali au interzis aceasta actiune, printesa a deschis larg usile palatului. Un apartament a fost amenajat drept capela si s-a anuntat ca, in fiecare zi la o anumita ora, urma sa fie tinuta o predica, iar oamenii de orice rang si stare erau invitati sa participe. Multimile se imbulzeau la slujba. Nu numai capela, dar si anticamerele 14:49 si salile erau ticsite. In fiecare zi se adunau cu miile - nobili, barbati de stat, juristi, negustori si meseriasi. Regele, in loc de a interzice adunarile, a poruncit ca doua biserici din Paris sa fie deschise. Niciodata mai inainte nu fusese orasul atat de miscat de Cuvantul lui Dumnezeu. Duhul vietii venit din ceruri parea sa fie coborat peste oameni. Cumpatarea, curatia, ordinea si harnicia au luat locul betiei, moravurilor usoare, certurilor si trandaviei. 14:50 Dar nici ierarhia papala nu era inactiva. Deoarece regele inca refuza sa interzica predicarea, clerul s-a indreptat catre poporul de rand. N-a fost crutat nici un mijloc pentru a trezi temerile, prejudecatile si fanatismul multimii nestiutoare si superstitioase. Supunandu-se orbeste invatatorilor falsi, Parisul, ca si Ierusalimul din vechime, n-a cunoscut nici vremea cercetarii lui si nici lucrurile care puteau sa-i dea pacea. Timp de doi ani Cuvantul lui Dumnezeu a fost predicat in capitala; dar in timp ce multi primisera Evanghelia, majoritatea poporului o respinsese. Francisc facuse o demonstratie de toleranta numai pentru a sluji scopurilor lui si papistasii au reusit sa recastige avantajul. Din nou bisericile au fost inchise, iar rugul a fost din nou aprins. 14:51 Calvin era inca la Paris, pregatindu-se prin studiu, meditatie si rugaciune pentru lucrarile lui viitoare si continuand sa raspandeasca lumina. In cele din urma insa, suspiciunea s-a strans in jurul sau. Autoritatile s-au hotarat sa-l arda pe rug. Socotindu-se sigur in ascunzatoarea lui, nu era stapanit de simtul primejdiei, cand prietenii au dat buzna in camera lui cu vestea ca autoritatile erau pe drum venind sa-l aresteze. Chiar in clipa aceea se auzi o ciocanitura puternica in poarta de la intrare. Nu mai era nici o clipa de pierdut. Cativa prieteni i-au tinut pe ofiteri la usa, pe cand ceilalti il ajutau pe reformator sa coboare pe o fereastra; apoi, cu mare graba, si-a croit drum spre periferia orasului. Gasind adapost in casuta unui muncitor care era prieten al reformei, s-a imbracat in hainele gazdei 14:52 si, ducand pe umeri o sapa, a pornit mai departe. Calatorind spre miazazi, si-a gasit refugiu pe mosiile Margaretei. (vezi D'Aubigné, History of the Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.2, cap.30) 14:53 Aici a ramas cateva luni in siguranta, sub protectia prietenilor sai puternici, si s-a angajat ca si mai inainte in studiu. Dar inima lui era impovarata de evanghelizarea Frantei si nu putea ramane multa vreme inactiv. De indata ce furtuna s-a domolit putin, a cautat un nou camp de lucru in Poitiers, unde era o universitate si unde noile conceptii fusesera deja primite favorabil. Oameni din toate clasele sociale ascultau cu bucurie Evanghelia. Ea nu era predicata in public, ci in locuinta primarului si adesea in gradina publica, unde Calvin desfasura cuvintele vietii vesnice acelora care doreau sa-l asculte. Dupa o vreme, cand numarul ascultatorilor a crescut, au socotit ca este mai sigur sa se adune in afara orasului. O pestera dintr-o trecere ingusta si adanca, unde copacii si stancile pareau suspendate si faceau ca ascunzatoarea sa fie si mai tainica, a fost aleasa ca loc de adunare. Grupe mici de oameni care paraseau orasul, venind din directii diferite, se intalneau aici. In acest loc retras Biblia era citita cu glas tare si explicata. Tot aici s-a celebrat Cina Domnului pentru prima data de catre protestantii din Franta. Din aceasta biserica mica au iesit multi evanghelisti credinciosi. 14:54 Dar Calvin s-a intors din nou la Paris. Inca nu putea renunta la speranta ca Franta ca natiune va primi Reforma. Dar a gasit aproape toate usile inchise pentru lucrarea sa. A predica Evanghelia aici insemna sa mearga direct la rug, asa ca in cele din urma s-a hotarat sa plece in Germania. De abia a parasit Franta, ca o apriga furtuna s-a si dezlantuit asupra protestantilor; daca ar fi ramas acolo, cu siguranta ca ar fi fost cuprins si el in dezastrul dezlantuit. 14:55 Reformatorii francezi, dorind sa-si vada patria in pas cu Germania si Elvetia, s-au hotarat sa dea o lovitura indrazneata impotriva superstitiilor Romei, care sa trezeasca intreaga natiune. Ca urmare, intr-o noapte au asezat 14:56 in toata Franta pancarte in care atacau liturghia. Dar, in loc sa faca sa inainteze Reforma, acest act de un zel necontrolat si gresit planuit a adus ruina nu numai peste propagatorii ei, ci si peste prietenii credintei reformate din intreaga Franta. Ea a dat romanistilor ceea ce ei dorisera de multa vreme - un pretext pentru a cere distrugerea totala a ereticilor ca agitatori primejdiosi pentru stabilitatea tronului si pentru pacea natiunii. 14:57 Una dintre aceste pancarte a fost asezata de o mana ascunsa - a unui prieten imprudent sau poate a unui dusman perfid - lucrul acesta nu se va sti niciodata - pe usa camerei particulare a regelui. Monarhul s-a umplut de groaza. In aceasta publicatie, superstitiile care primisera venerarea de-a lungul veacurilor erau atacate de o mana necrutatoare. Dar cutezanta fara egal de a strecura aceste declaratii clare si socante chiar in locuinta regelui a trezit mania acestuia. Cateva momente, la vederea ei, ramase mut de uimire si tremurand. Apoi isi manifesta mania in aceasta hotarare teribila: "Toti aceia care sunt banuiti de erezia lutherana sa fie prinsi. Ii voi extermina pe toti." (Idem, b.4, cap.10). Zarurile fusesera aruncate. Regele s-a hotarat sa treaca intru totul de partea Romei. 14:58 Imediat au fost luate masuri pentru arestarea oricarui lutheran din Paris. Un biet meserias, adept al credintei reformate, care era obisnuit sa-i invite pe credinciosi la adunarile lor secrete, a fost arestat si, sub amenintarea cu arderea pe rug, i s-a poruncit sa-l conduca pe emisarul papal la casa fiecarui protestant din oras. El a refuzat cu groaza aceasta propunere josnica, dar, in cele din urma, teama de flacari a invins, iar el a consimtit sa devina tradatorul fratilor lui. Precedat de ostie si inconjurat de o suita de preoti cu cadelnite, de calugari si soldati, Morin, detectivul regal si cu tradatorul strabateau incet si tacut strazile orasului. Demonstratia se pretindea a fi facuta in cinstea "sfantului sacrament", ca un act de ispasire pentru insulta adusa liturghiei de catre protestanti. Dar in spatele acestei procesiuni fusese conceput un plan monstruos. Atunci cand sosea in dreptul casei unui lutheran, tradatorul facea 14:59 un semn, dar nu rostea nici un cuvant. Procesiunea se oprea, se intra in casa, familia era tarata si pusa in lanturi, iar ceata groaznica pornea mai departe in cautarea altor victime. "N-a fost crutata nici o casa, mare sau mica, nici colegiile Universitatii din Paris... Morin facea tot orasul sa tremure... era domnia terorii." (Idem, b.4, cap.10) 14:60 Victimele erau trimise la moarte in chinuri groaznice, dandu-se porunci deosebite ca focul sa fie potrivit spre a le prelungi agonia. Dar ei mureau ca niste biruitori. Statornicia lor a fost neclintita, iar pacea lor neumbrita. Prigonitorii, neputand sa le clinteasca statornicia, se simteau infranti. "Esafodurile erau inaltate in toate cartierele Parisului, iar rugurile aprinse continuu, avand drept scop sa raspandeasca groaza de erezie prin extinderea executiilor. Dar in cele din urma folosul a ramas de partea Evangheliei. Tot Parisul a fost in stare sa vada ce fel de oameni erau aceia care propagau noile invataturi. Nu exista amvon care sa vorbeasca asemenea rugului martirilor. Bucuria curata care stralucea de pe fetele acestor oameni atunci cand mergeau spre locul de executie, eroismul lor in mijlocul flacarilor, blandetea cu care iertau batjocurile transformau, in cateva clipe, mania in mila si ura in dragoste si pledau cu o elocventa irezistibila in favoarea Evangheliei." (Wylie, b.13, cap.20) 14:61 Preotii, hotarati sa tina aprinsa furia poporului, au pus in circulatie cele mai groaznice invinuiri impotriva protestantilor. Au fost acuzati, de exemplu, ca ar fi pus la cale masacrul catolicilor, rasturnarea guvernarii si asasinarea regelui. Dar nici o dovada nu putea fi adusa in sprijinul acestor afirmatii. Aceste prevestiri ale raului urmau sa aiba totusi o implinire, in imprejurari deosebite si din cu totul alte motive si alt caracter. Cruzimile la care au fost supusi protestantii nevinovati de catre catolici au acumulat un fel de povara a razbunarii, care in veacurile urmatoare a adus chiar nenorocirea pe care ei si-o inchipuisera ca venind peste rege, peste guvernul lui si peste supusi; 14:62 dar a fost adusa de necredinciosi si de papistasi. Nu intarirea, ci persecutarea protestantismului urma sa aduca, dupa trei sute de ani, calamitati groaznice asupra Frantei. 14:63 Banuiala, neincrederea si teroarea au patruns in toate clasele societatii. In mijlocul alarmei generale s-a vazut cat de adanc prinsese radacini invatatura lutherana in inimile oamenilor care aveau cea mai inalta educatie, influenta si noblete de caracter. Si in aceasta situatie, deodata, au devenit libere multe posturi de incredere si de cinste, din cauza ca multi meseriasi, tipografi, studenti, profesori din universitati, scriitori si chiar oameni de la curte disparusera. Sute de oameni au fugit din Paris, exilandu-se voluntar din locurile lor natale, in multe cazuri aratand in felul acesta ca favorizasera sau primisera credinta reformata. Papistasii priveau in jur cu uimire la gandul ca ramasesera multi eretici in anonimat, care nu fusesera nimiciti. Furia lor s-a revarsat atunci peste multimile de victime mai umile care erau sub puterea lor. Inchisorile gemeau si chiar vazduhul parea ca se intunecase de fumul rugurilor, aprinse pentru marturisitorii Evangheliei. 14:64 Francisc I se mandrise, ca fiind promotorul marii miscari de redesteptare culturala ce marca inceputul secolul al XVI-lea. Ii placea sa adune la curtea lui oameni eruditi din orice tara. Tocmai datorita dragostei lui fata de stiinta si a nemultumirii sale cu privire la ignoranta si superstitia calugarilor se datora, in mare masura, ingaduinta care fusese acordata Reformei. Dar, inspirat de zelul de a starpi erezia, acest ocrotitor al stiintelor a dat un edict, prin care tiparirea a fost desfiintata in toata Franta. Francisc I ne ofera unul din acele exemple nenumarate care dovedesc ca a fi intelectual nu este o garantie de ocrotire impotriva intolerantei si persecutiei religioase. 14:65 Franta, printr-o ceremonie solemna si publica, urma sa se consacre cu totul operei de distrugere a protestantismului. Preotii au cerut ca insulta adresata Cerului prin condamnarea liturghiei sa fie ispasita in sange, iar regele, pentru binele poporului, sa-si dea in mod public consimtamantul pentru aceasta ingrozitoare lucrare. 14:66 Ziua de 21 ianuarie 1535 a fost stabilita pentru acest ceremonial lugubru. Au fost starnite temerile superstitioase si ura fanatica a intregii natiuni, iar Parisul a fost asaltat de multimile care au umplut strazile venind din toate imprejurimile. Ziua urma sa fie inaugurata printr-o procesiune vasta si impunatoare. "Casele de pe drumul pe care urma sa treaca procesiunea erau drapate in doliu si din loc in loc erau ridicate altare." In fata fiecarei usi era aprinsa o torta in cinstea "sfantului sacrament". Inainte de zorii zilei, procesiunea s-a format la palatul regelui. "In fata mergeau steagurile si crucile mai multor parohii; dupa aceea locuitorii, mergand doi cate doi si ducand torte." Urmau cele patru ordine calugaresti, fiecare in costumul lui specific. Apoi venea o colectie de renumite moaste. Dupa toate acestea, ecleziasticii trufasi veneau calari in mantiile lor de purpura si stacojiu, impodobiti cu pietre pretioase, o demonstratie pompoasa si stralucitoare. 14:67 "Ostia era purtata de episcopul Parisului sub un baldachin maret... purtat de patru printi de sange nobil. Dupa ostie urma regele... In ziua aceea Francisc I nu purta nici coroana si nici haina de domnitor. Cu capul descoperit, cu ochii plecati si in mana cu o lumanare aprinsa, regele Frantei a aparut in postura de penitent." (Idem, b.13, cap.21). La fiecare altar se pleca in umilinta, nu pentru ticalosiile care-i intinau sufletul, nici pentru sangele nevinovat care-i pata mainile, ci pentru pacatul groaznic al supusilor sai care indraznisera sa condamne liturghia. Dupa el veneau regina si demnitarii statului, mergand si ei doi cate doi, fiecare cu cate o torta aprinsa. 14:68 Ca o parte a slujbelor zilei, insusi monarhul s-a adresat oficialitatilor regatului in sala cea mare a palatului episcopului. Cu o fata plina de amaraciune a aparut inaintea lor si, in cuvinte de o elocventa miscatoare, a deplans "crima, hula, ziua de durere si de dispret" care venise peste natiune. Si i-a chemat pe toti supusii credinciosi sa ajute la starpirea ereziei otravitoare care ameninta Franta cu ruina. "Cat este de adevarat, domnilor, ca eu sunt regele vostru", spunea el, "daca as vedea unul din 14:69 membrele mele patate sau infectate de aceasta putreziciune detestabila, vi l-as da sa-mi fie taiat... Mai mult, daca l-as vedea pe vreunul dintre copiii mei patati de ea, nu l-as cruta. L-as da si l-as jertfi lui Dumnezeu". Si incetinindu-si pledoaria inecat in lacrimi, toata adunarea plangea, exclamand intr-un glas: "Vrem sa traim si sa murim pentru religia catolica!" (D'Aubigné, History of the Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.4, cap.12) 14:70 Intunericul natiunii care respinsese lumina adevarului a devenit si mai inspaimantator. Harul "care aduce mantuire" se aratase; dar Franta, dupa ce a privit puterea si sfintenia lui, dupa ce mii de oameni au fost atrasi de frumusetea lui divina, dupa ce orase si sate fusesera iluminate de razele lui, isi intorsese spatele, alegand mai degraba intunericul decat lumina. Oamenii respinsesera darul ceresc atunci cand le fusese oferit. Ei au numit raul bine si binele rau, pana cand au cazut victime de buna voie propriei amagiri. Acum, chiar daca ei credeau ca Ii faceau un serviciu lui Dumnezeu, persecutandu-l pe poporul Sau, sinceritatea lor nu-i lasa fara vina. Ei respinsesera de bunavoie lumina care i-ar fi salvat de amagire, de impovararea sufletului si vina sangelui varsat. 14:71 Un juramant solemn de a starpi erezia a fost facut in marea catedrala, in care trei sute de ani mai tarziu urma sa fie intronata zeita ratiunii de catre o natiune care-L uitase pe Dumnezeul cel viu. Din nou s-a pornit procesiunea, iar reprezentantii Frantei s-au hotarat sa inceapa lucrarea pe care jurasera sa o aduca la indeplinire. "La distante mici fusesera ridicate esafoduri, pe care urmau sa fie arsi de vii unii crestini protestanti si s-a aranjat ca lemnele sa fie aprinse in clipa in care se apropia regele, iar procesiunea sa se opreasca pentru a vedea executia." (Wylie, b.13, cap.21). Amanuntele torturilor suferite de acesti martiri pentru Hristos sunt prea sfasietoare pentru a fi redate; dar victimele n-au ezitat. Fiind silit sa renege, unul dintre ei raspunse: "Nu fac decat sa cred in ceea ce au predicat, la inceput, profetii si apostolii si ceea ce au crezut toti 14:72 sfintii. Credinta mea are o incredere in Dumnezeu care va rezista tuturor puterilor iadului." (D'Aubigné, History of the Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.4, cap.12) 14:73 Procesiunea se oprea din cand in cand la locurile de tortura. Dupa ce a ajuns iarasi la locul de unde plecase, la palatul regal, multimea s-a imprastiat, iar regele si prelatii s-au retras, multumiti de realizarile zilei si felicitandu-se ca lucrarea inceputa avea sa fie continuata pana la distrugerea totala a ereziei. 14:74 Evanghelia pacii pe care Franta o respinsese avea sa fie dezradacinata, iar rezultatele urmau sa fie groaznice. Astfel, in ziua de 21 ianuarie 1793, la doua sute cincizeci si opt de ani din ziua in care Franta se predase cu totul persecutarii reformatilor, o alta procesiune, avand un scop cu totul deosebit, trecea pe strazile Parisului. "Imparatul era iarasi figura centrala; iarasi era framantare si strigate, iarasi se auzea dorinta dupa mai multe jertfe; iarasi s-au ridicat esafodurile intunecate; si din nou scenele zilei s-au incheiat prin executii ingrozitoare; Ludovic al XVI-lea, luptandu-se corp la corp cu temnicerii si executorii lui, a fost tarat pana la butuc si tinut acolo cu forta pana cand securea a cazut, iar capul lui taiat s-a rostogolit pe esafod." (Wylie, b.13, cap.21). Si regele n-a fost singura victima; aproape in acelasi loc, doua mii opt sute de fiinte omenesti au pierit de ghilotina in zilele sangeroase ale domniei terorii. 14:75 Reforma prezentase lumii o Biblie deschisa si desigilase preceptele Legii lui Dumnezeu, sustinand cerintele ei in fata constiintei oamenilor. Iubirea Infinita descoperise oamenilor legile si principiile cerului. Dumnezeu spusese: "Sa le paziti si sa le impliniti; caci aceasta va fi intelepciunea si priceperea voastra inaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi si vor zice: "Acest neam mare este un popor cu totul intelept si priceput!" (Deut.4,6). Cand Franta a respins acest dar al Cerului, ea a semanat semintele anarhiei si ruinei, iar lucrarea inevitabila a cauzei si efectului a dus la Revolutie si la domnia terorii. 14:76 Cu mult inainte de persecutia provocata de pancarte, indraznetul si inflacaratul Farel fusese obligat sa fuga din tara lui natala. El a aparut in Elvetia si, prin lucrarile lui care au ajutat lucrarea lui Zwingli, a dus la inclinarea balantei in favoarea Reformei. Urma sa-si petreaca aici ultimii ani, cu toate acestea a continuat sa exercite o influenta hotarata asupra Reformei din Franta. In primii ani ai exilului, eforturile lui au fost indreptate in mod deosebit catre raspandirea Evangheliei in tara natala. A petrecut mult timp in predicare printre compatriotii de langa granita, unde cu o atentie neobosita veghea asupra conflictului, ajutand prin cuvinte de incurajare si sfat. Cu ajutorul altor exilati, scrierile reformatorilor germani au fost traduse in limba franceza si impreuna cu Biblia franceza au fost tiparite intr-un tiraj mare. Prin colportori, aceste lucrari au fost vandute pe scara larga in Franta. Au fost date colportorilor cu un pret mic si in felul acesta castigurile i-au facut in stare sa duca mai departe lucrarea. 14:77 Farel si-a inceput lucrarea in Elvetia, deghizat intr-un invatator umil. Repartizat intr-o parohie izolata, s-a devotat educatiei copiilor. Pe langa invataturile scolare obisnuite, el a introdus cu prudenta adevarurile Bibliei, nadajduind ca prin copii va ajunge la parinti. Pentru ca unii credeau, preotii au hotarat sa opreasca lucrarea, iar oamenii superstitiosi din regiune au fost instigati sa se impotriveasca. "Aceasta nu poate fi Evanghelia lui Hristos", sustineau preotii, "deoarece predicarea ei nu aduce pace, ci razboi." (Wylie, b.14, cap.3). Asemenea primilor ucenici, cand Farel era persecutat intr-un oras, fugea in altul. Din sat in sat, din oras in oras, el mergea calatorind pe jos, suferind de foame, de frig si de oboseala si peste tot viata ii era in primejdie. Predica in piete, in biserici, uneori la amvoanele catedralelor. Alteori gasea biserica goala; uneori predica ii era intrerupta de strigate si batjocuri; deseori era inlaturat cu forta de la amvon. Nu o data a fost prins de gloata si batut de moarte. Cu toate acestea el mergea 14:78 inainte. Desi deseori respins, cu o darzenie neobosita, el se intorcea din nou la lupta; si unul dupa altul, a vazut orasele si cetatile care fusesera bastioane ale papalitatii, deschizandu-si portile pentru Evanghelie. Mica parohie in care a lucrat la inceput a primit in scurta vreme credinta reformata. Orasele Morat si Neuchatel au renuntat si ele la riturile romano-catolice si au indepartat chipurile idolatre din biserici. 14:79 Farel dorise de multa vreme sa infiga stindardul protestant in Geneva. Daca acest oras ar fi putut fi castigat, ar fi devenit un centru pentru Reforma in Franta, Elvetia si Italia. Cu aceasta tinta in fata, si-a continuat lucrarea pana cand multe din orasele si satele din jur au fost castigate. Apoi, impreuna cu un singur insotitor a intrat in Geneva. Dar nu i-a fost ingaduit sa predice decat de doua ori. Preotii, incercand zadarnic sa obtina condamnarea de catre autoritatile civile, l-au chemat in fata unui consiliu ecleziastic la care au venit cu arme ascunse sub mantii, hotarati sa-i ia viata. In afara salii, o gloata furioasa cu ciomege si sabii a fost adunata pentru a fi sigura de moartea lui in caz ca ar fi reusit sa scape de la consiliu. Dar prezenta magistratilor si a fortei armate l-a salvat. A doua zi dis-de-dimineata, a fost condus impreuna cu tovarasul lui peste lac intr-un loc sigur. In felul acesta s-a incheiat primul lui efort de a evangheliza Geneva. 14:80 Pentru incercarea urmatoare a fost aleasa o unealta mai umila - un tanar atat de modest la infatisare, incat a fost tratat cu raceala chiar de catre prietenii declarati ai Reformei. Oare ce putea face acesta acolo unde Farel a fost respins? Cum putea acesta, cu atat de putin curaj si experienta, sa infrunte furtuna din fata careia cei mai puternici si mai curajosi fusesera obligati sa fuga? "Nici prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul" (Zah. 4,6) "Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii pentru a face de rusine pe cele tari". "Pentru ca nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat oamenii; si slabiciunea lui Dumnezeu este mai tare decat oamenii." (1 Cor. 1,27.25) 14:81 Froment si-a inceput lucrarea ca invatator. Adevarurile 14:82 pe care le preda copiilor la scoala, acestia le repetau acasa. In curand, si parintii au venit sa asculte explicatia Bibliei, pana cand clasele s-au umplut de ascultatori atenti. Noi Testamente si brosuri au fost distribuite gratuit si ele ajungeau la multi care nu indrazneau sa vina sa asculte noile invataturi. Dupa o vreme, si acest lucrator a fost obligat sa fuga; dar adevarurile pe care le-a predat au pus stapanire pe mintile oamenilor. Reforma fusese sadita si continua sa se intareasca si sa se extinda. Predicatorii s-au reintors si prin lucrarile lor cultul protestant a fost intemeiat in Geneva. 14:83 Orasul se declarase deja de partea Reformei cand Calvin, dupa multe calatorii si greutati, a intrat pe portile lui. Intorcandu-se dupa o ultima vizita in locul sau de nastere, a gasit drumul spre Basel barat de armatele lui Carol al V-lea, asa ca a fost obligat sa mearga pe o ruta ocolita la Geneva. 14:84 In aceasta vizita Farel a recunoscut mana lui Dumnezeu. Desi Geneva primise credinta protestanta, mai ramanea totusi o mare lucrare de facut acolo. Oamenii nu sunt convertiti in grup, ci ca indivizi; lucrarea de renastere trebuie sa fie indeplinita in inima si in constiinta prin puterea Duhului Sfant si nu prin decretele conciliilor. Cu toate ca locuitorii Genevei respinsesera autoritatea Romei, ei nu erau atat de pregatiti sa renunte la viciile care se inradacinasera sub dominatia ei. A intemeia aici principiile curate ale Evangheliei si a pregati acest popor sa ocupe cu demnitate pozitia la care Providenta il chema nu era o sarcina deloc usoara. 14:85 Farel era convins ca a gasit in Calvin pe acela care se putea uni cu el in aceasta lucrare. In numele lui Dumnezeu, l-a implorat pe tanarul evanghelist sa ramana si sa lucreze acolo. Calvin s-a dat inapoi ingrozit. Timid si iubitor de pace, evita legatura cu spiritul indraznet, independent si chiar violent al locuitorilor din Geneva. Sanatatea lui firava impreuna cu deprinderile lui de a studia il faceau sa se retraga. Crezand ca prin pana lui ar putea servi mult mai bine cauza 14:86 Reformei, dorea sa gaseasca un loc linistit pentru studiu si de acolo, prin scris, sa instruiasca si sa intareasca bisericile. Dar sfatul solemn al lui Farel i-a venit ca o chemare din cer si el n-a indraznit sa o refuze. "I s-a parut", spunea el, "ca mana lui Dumnezeu s-a coborat din cer, ca l-a prins si l-a tintuit irevocabil de locul pe care era atat de nerabdator sa-l paraseasca." (D'Aubigné, History of the Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.9, cap.17) 14:87 In timpul acesta, primejdii mari amenintau cauza protestanta. Anatemele papei fulgerau impotriva Genevei si natiuni puternice o amenintau cu distrugerea. Cum urma sa reziste acest oras mic in fata ierarhiei papale, care deseori ii silise pe regi si imparati sa se supuna? Cum se putea impotrivi armatelor marilor cuceritori ai lumii? 14:88 In intreaga crestinatate, protestantismul era amenintat de dusmani redutabili. Dupa ce primele biruinte asupra Reformei au trecut, Roma adusese forte noi, nadajduind sa-si desavarseasca distrugerea. In vremea aceea a fost creat ordinul iezuitilor, cel mai tiran, cel mai lipsit de constiinta si puternic dintre toti aparatorii papalitatii. Calugarii acestui ordin erau cu totul izolati de orice fel de legaturi pamantesti si interese omenesti, morti fata de cerintele afectiunii naturale, cu ratiunea si constiinta complet inabusite, ei nu cunosteau nici o regula, nici o legatura, in afara de aceea a ordinului lor, si nici o datorie in afara de aceea a extinderii puterii lui (vezi note suplimentare). Evanghelia lui Hristos i-a facut in stare pe aderentii ei sa faca fata primejdiei si sa suporte suferintele, fara sa se descurajeze din cauza frigului, a foamei, a trudei si a saraciei, ca sa inalte steagul adevarului, facand fata scaunului de tortura, temnitei si rugului. Pentru a lupta impotriva acestor forte, iezuismul ii inspira pe urmasii lui cu un fanatism care-i facea in stare sa indure si ei primejdii asemanatoare ca sa opuna puterii adevarului toate mijloacele de amagire. N-a existat o crima mai oribila pe care sa n-o savarseasca, nici o amagire josnica pentru a o practica, nici o prefacatorie prea perfida la care sa nu recurga. Legati prin juramant pentru o saracie si umilinta continua, ei aveau scopul de a castiga bogatie si putere, ca sa fie devotati inabusirii protestantismului si restabilirii suprematiei papale. 14:89 Ca membri ai ordinului lor, aveau un aparent 14:90 vesmant de sfintenie, vizitand inchisori si spitale, ajutandu-i pe bolnavi si pe saraci, marturisind ca au renuntat la lume si purtand numele sfant al lui Isus care a venit sa faca binele. Insa, sub aceasta infatisare exterioara fara repros, se ascundeau adesea planurile cele mai josnice si criminale. Un principiu fundamental al ordinului era acela ca scopul scuza mijloacele. Si in virtutea acestui principiu, minciunile, furturile, juramintele false, asasinatele erau nu numai scuzate, dar erau si recomandate atunci cand slujeau interesele bisericii. Sub diverse deghizari, iezuitii isi croiau drum in functii de stat, devenind chiar consilieri ai regelui si conducand astfel politica natiunilor. Deveneau servitori pentru a-i spiona pe stapanii lor. Infiintau scoli pentru copiii printilor si ai nobililor si scoli pentru poporul de rand, in care copiii protestantilor erau atrasi si educati in pazirea ritualurilor catolice. Toata pompa si manifestarea exterioara de atunci a cultului romano-catolic avea drept scop sa produca confuzie, sa uimeasca si sa cucereasca imaginatia si in felul acesta libertatea, pentru care parintii luptasera si murisera, sa fie tradata de copii. Iezuitii s-au raspandit cu repeziciune in Europa si oriunde ajungeau se producea o reinviorare a papalitatii. 14:91 Pentru a le da o putere mai mare, a fost data o bula papala care imputernicea Inchizitia (vezi note suplimentare). In ciuda faptului ca era privit cu oroare chiar si in tarile catolice, acest tribunal groaznic a fost din nou infiintat de catre conducatorii papistasi, astfel cruzimile prea groaznice pentru a suporta lumina zilei au fost repetate in temnite ascunse. In multe tari, mii si mii de oameni chiar din floarea natiunii, cei mai sinceri si mai nobili, cei mai inteligenti, mai educati, pastori evlaviosi si devotati cetateni harnici si patrioti, savanti eminenti, artisti talentati si meseriasi priceputi, erau omorati sau obligati sa fuga in alte tari. 14:92 Acestea au fost mijloacele la care a recurs Roma pentru a stinge lumina Reformei, pentru a-i desparti pe oameni de Biblie si pentru a restabili ignoranta si superstitia evului mediu. Dar, sub binecuvantarea lui Dumnezeu si prin lucrarea acelor barbati 14:93 nobili pe care El i-a ridicat sa continue lucrarea lui Luther, protestantismul n-a fost distrus. El nu si-a datorat puterea favorii sau armelor printilor. Tarile cele mai mici, popoarele cele mai umile si mai putin puternice au devenit citadelele lui, aducand biruinta Reformei. Astfel era Geneva cea mica, inconjurata de vrajmasi puternici care complotau distrugerea ei; era Olanda de pe tarmurile nisipoase ale Marii Nordului, luptand cu tirania Spaniei, pe atunci cel mai mare si mai bogat dintre regate, ca si Suedia cea pustie si saraca, ele au castigat biruinta pentru Reforma. 14:94 Timp de aproape treizeci de ani, Calvin a lucrat la Geneva, mai intai pentru a intemeia acolo o biserica care sa accepte moralitatea biblica si dupa aceea pentru inaintarea Reformei in Europa. Darul lui de invatator public n-a fost fara greseala si nici invataturile lui nu erau fara lipsuri. Dar el a fost unealta folosita in vestirea adevarurilor care erau de o importanta deosebita in timpul lui pentru sustinerea principiilor protestantismului impotriva valului rapid de reintoarcere a papalitatii si promovarea in bisericile reformate a simplitatii si curatiei vietii, in locul mandriei si stricaciunii de sub influenta invataturii romano-catolice. 14:95 Din Geneva, porneau publicatii si invatatori pentru a raspandi invataturile reformate. In locul acesta cei persecutati din toate tarile cautau indrumare, sfat si incurajare. Orasul lui Calvin devenise un refugiu pentru reformatii prigoniti din toata Europa apuseana. Fugind de furtunile ingrozitoare care bantuisera timp de secole, fugarii se adunau la portile Genevei. Infometati, raniti, departe de casa si de rude, erau primiti cu multa caldura si ingrijiti cu dragoste; si, ca o compensatie pentru caminul oferit aici, ei au binecuvantat orasul adoptiei lor prin iscusinta, stiinta si pietatea lor. Dar multi care gasisera un refugiu aici se reintorceau in tarile lor pentru a rezista tiraniei Romei. John Knox, viteazul reformator scotian, multi puritani englezi, protestantii din Olanda si Spania, hughenotii din Franta duceau din Geneva faclia adevarului, pentru a lumina intunericul din tarile lor natale. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: