13:41 printii crestini au inceput sa semneze marturisirea de credinta, Melanchton a spus: "Revine teologilor si clericilor misiunea de a propune aceste lucruri; sa rezervam pentru alte probleme autoritatea mai marilor pamantului". "Fereasca Dumnezeu", raspunse Ioan de Saxonia, "ca sa ma inlaturati. Sunt hotarat sa fac ce este drept fara sa-mi fie teama de coroana. Doresc sa-L marturisesc pe Domnul. Palaria mea de elector si mantia de hermelina nu-mi sunt atat de scumpe cum imi este crucea lui Hristos". Spunand acestea si-a pus semnatura. Cand a luat pana, un altul dintre printi a spus: "Daca onoarea lui Isus Hristos, Domnul meu, o cere, sunt gata... sa-mi parasesc bunurile si chiar viata". "Voi renunta mai degraba la supusii si la statele mele, mi-as lasa mai degraba toiagul mostenit de la parintii mei", a continuat el, "decat sa primesc o alta invatatura in afara de aceea care este cuprinsa in aceasta marturisire." (Idem, b.14, cap.6). Atat de mare era credinta si indrazneala acestor barbati ai lui Dumnezeu.