English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Tragedia veacurilor

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Tragedia veacurilor, 13


13:1 Cap. 11 - Protestul printilor

13:2 Una dintre cele mai nobile marturii care au fost depuse vreodata in favoarea Reformei a fost protestul adresat de printii crestini din Germania, la Dieta din Speier, in anul 1529. Curajul, credinta si statornicia acestor barbati ai lui Dumnezeu au castigat pentru veacurile urmatoare libertatea de gandire si constiinta. Protestul lor a dat bisericii reformate numele de protestanta; principiile lui sunt "insasi esenta protestantismului". (D'Aubigné, b.13, cap.6)

13:3 O zi intunecata si amenintatoare venise pentru Reforma. In ciuda edictului de la Worms, care il declara pe Luther in afara legii si interzicea invataturile sau credinta in doctrinele lui, toleranta religioasa progresase in imperiu. Dumnezeu, in providenta Sa, pusese in deruta fortele care se impotriveau adevarului. Carol al V-lea jurase sa starpeasca Reforma, dar, ori de cate ori isi ridica mana sa loveasca, fusese obligat sa loveasca in alta parte. Mereu si mereu, distrugerea iminenta a tuturor acelora care indrazneau sa se impotriveasca Romei parea inevitabila; dar in momentul critic apareau ori armatele turcesti la frontiera rasariteana, ori imparatul Frantei sau chiar papa insusi, gelos pe puterea mereu crescanda a imparatului, pornea razboi impotriva lui; si in felul acesta, in mijlocul luptei si framantarii popoarelor, Reforma avusese ragazul sa se intareasca si sa se raspandeasca.

13:4 In cele din urma, insa, suveranii papali s-au impacat pentru a face cauza comuna impotriva reformatilor. Dieta din Speier, din anul 1526, daduse fiecarui stat libertatea deplina in materie de religie pana la intrunirea unui conciliu general; dar abia trecusera primejdiile care amenintasera

13:5 aceasta fagaduinta, ca imparatul a convocat o a doua Dieta la Speier, in anul 1529, cu scopul de a starpi erezia. Printii urmau sa fie convinsi, prin mijloace pasnice daca era posibil, sa se declare impotriva Reformei; dar daca aceasta nu reusea, Carol era hotarat sa recurga la sabie.

13:6 Papistasii jubilau. Au venit la Speier intr-un numar mare si si-au manifestat deschis impotrivirea lor fata de reformatori si fata de toti aceia care-i favorizau. Melanchton spunea: "Suntem uraciunea si gunoiul lumii; dar Hristos va privi asupra sarmanului Sau popor si-l va pazi". (Idem, b.13, cap.5). Printilor Evangheliei prezenti la Dieta le-a fost interzis chiar sa li se predice Evanghelia in locuintele lor. Insa poporul din Speier, insetat dupa Cuvantul lui Dumnezeu si in ciuda interdictiei, se aduna cu miile la serviciile divine tinute in capela electorului de Saxonia.

13:7 Faptul acesta a grabit izbucnirea crizei. Un mesaj imperial a anuntat Dieta ca, intrucat hotararea care dadea libertate de constiinta daduse nastere la dezordini mari, imparatul cerea sa fie anulata. Acest act arbitrar a provocat indignarea si ingrijorarea crestinilor evanghelici. Unul dintre ei spunea: "Hristos a cazut iarasi in mainile lui Caiafa si ale lui Pilat". Romanistii au devenit mai violenti. Un papistas fanatic declara: "Turcii sunt mai buni decat lutheranii, caci turcii tin zilele de post, pe cand lutheranii le calca. Daca ar fi sa alegem intre Sfintele Scripturi ale lui Dumnezeu si vechile rataciri ale bisericii, le-am respinge pe cele dintai". Melanchton remarca: "In fiecare zi, in plina adunare, Faber arunca pietre noi in evanghelistii nostri". (Idem, b. 13, cap. 5)

13:8 Toleranta religioasa fusese stabilita legal, iar statele evanghelice s-au hotarat sa se impotriveasca violarii drepturilor lor. Lui Luther, care era inca sub anatema impusa de edictul din Worms, nu i-a fost ingaduit sa se prezinte la Speier; dar locul i-a fost tinut de colaboratorii si printii pe care Dumnezeu i-a ridicat pentru a apara cauza in aceasta imprejurare. Nobilul Frederic de Saxonia, protectorul de alta data al lui Luther,

13:9 murise, dar ducele Johan, fratele si succesorul lui, salutase cu bucurie Reforma si, cu toate ca era iubitor de pace, a dovedit o mare energie si mult curaj in toate problemele legate de interesele credintei.

13:10 Preotii au cerut ca statele care primisera Reforma sa se supuna fara conditii jurisdictiei romane. Reformatorii, pe de alta parte, pretindeau libertatea care le fusese acordata mai inainte. Ei nu puteau fi de acord ca Roma sa aduca din nou sub stapanirea ei acele state care primisera cu o mare bucurie Cuvantul lui Dumnezeu.

13:11 In cele din urma s-a propus un compromis, si anume ca acolo unde Reforma nu se inradacinase, edictul din Worms sa fie aplicat cu putere; dar "in statele in care oamenii s-au indepartat de ea si unde nu se puteau conforma ei fara primejdia revoltei, sa nu se faca o noua reforma, sa nu se mai trateze punctele controversate, sa nu fie impiedicat serviciul liturghiei si sa nu se ingaduie nici unui romano-catolic sa imbratiseze lutheranismul." (Idem, b.13, cap.5). Aceasta masura a fost luata de Dieta spre marea satisfactie a preotilor si prelatilor papali.

13:12 In acest edict se accentua: "Reforma nu mai trebuie sa se raspandeasca... acolo unde nu este cunoscuta, nici sa nu fie intarita pe temelii solide acolo unde exista deja". (Idem, b.13, cap.5). Libertatea cuvantului urma sa fie interzisa. Nu mai era ingaduita nici o convertire. Iar prietenilor Reformei li se cerea sa se supuna imediat acestor interdictii si restrictii. Sperantele lumii pareau gata sa fie inabusite. "Restabilirea ierarhiei romane...urma sa readuca vechile abuzuri" si avea sa se gaseasca usor o anumita ocazie pentru "distrugerea unei lucrari care si asa fusese destul de violent zdruncinata de fanatism si neintelegere". (Idem, b.13, cap.5)

13:13 Atunci cand membrii taberei evanghelice s-au intalnit pentru consultare, se uitau unul la altul cu spaima. Intrebarea trecea de la unul la altul: "Ce este de facut?" Erau in joc marile probleme ale lumii. Se vor supune conducatorii Reformei

13:14 si vor accepta edictul? Cat de usor ar fi putut reformatorii, in aceasta criza care era cu adevarat amenintatoare, sa porneasca pe un drum gresit! Cate motive plauzibile si rationale destul de bune ar fi gasit pentru supunere! Printilor lutherani le era garantata exercitarea libera a religiei lor. Si acelasi drept a fost acordat tuturor supusilor care, inainte de aplicarea acestei masuri, imbratisasera convingerile reformate. N-ar fi trebuit oare ca acestea sa-i multumeasca? Cate primejdii n-ar fi fost evitate prin supunere! In ce lupte si intamplari necunoscute i-ar mai fi aruncat impotrivirea? Cine stie ce ocazii poate aduce viitorul? Sa imbratisam pacea; sa luam aminte la ramura de maslin pe care o flutura Roma si sa vindecam ranile Germaniei. Cu argumente ca acestea ar fi putut reformatorii sa-si justifice alegerea unui drum care i-ar fi dus in scurta vreme la ruina cauzei lor.

13:15 "Din fericire, ei n-au pierdut din vedere principiul pe care se bazase acest aranjament si au actionat prin credinta. Care era acel principiu? Era dreptul Romei de a forta constiinta si de a interzice cercetarea libera. Dar nu erau ei si supusii lor protestanti aceia care aveau sa se bucure de libertatea religioasa? Da, dar numai ca o favoare speciala stipulata in intelegere, si nu ca un drept. Insa, pentru aceia care nu erau cuprinsi in aceasta intelegere marele principiu al autoritatii avea sa actioneze, caci constiinta nu era luata in consideratie. Roma era judecatorul infailibil si trebuia ascultata. Acceptarea intelegerii propuse urma sa fie o recunoastere de fapt, ca libertatea religioasa era acordata numai Saxoniei reformate; iar in ceea ce priveste restul crestinatatii, cercetarea libera si marturisirea credintei reformate erau considerate crime si trebuiau tratate cu temnita si rugul. Puteau ei consimti sa se limiteze libertatea religioasa, sa se duca vestea ca Reforma isi facuse ultimii ei convertiti? Ca isi cucerise ultima palma de pamant si ca, oriunde Roma isi intindea domeniul in ceasul acela, acolo stapanirea ei avea sa fie vesnica? Puteau reformatorii sa declare ca erau nevinovati de sangele acelor sute si mii de oameni care in urma acestei intelegeri aveau sa-si dea viata in tarile catolice? Aceasta

13:16 ar fi insemnat sa tradeze, in acest ceas suprem, cauza Evangheliei si libertatii crestinatatii." (Wylie, b.9, cap.15). "Mai degraba erau gata sa jertfeasca totul, chiar si statele, coroanele lor si viata lor." (D'Aubigné, b.13, cap.5)

13:17 "Sa respingem acest decret", au spus printii. "In probleme de constiinta, majoritatea nu are nici o putere". Iar delegatii au declarat: "Datoram pacea de care se bucura imperiul, decretului din anul 1526; anularea lui ar umple Germania de tulburari si de disensiuni. Dieta nu poate face mai mult decat sa pastreze libertatea religioasa pana cand se va aduna consiliul." (Idem, b.13, cap.5). Ocrotirea libertatii de constiinta este datoria statului, si aceasta este limita autoritatii lui in materie de religie. Orice guvernare pamanteasca, ce incearca sa randuiasca sau sa impuna randuielile religioase cu ajutorul autoritatii civile, jertfeste principiul pentru care crestinii evanghelici au luptat cu atata noblete.

13:18 Papistasii erau hotarati sa reprime tot ceea ce ei numeau "incapatanare indrazneata". Ei au inceput prin incercarea de a provoca disensiuni printre sustinatorii Reformei si a-i intimida pe toti aceia care nu declarasera in mod deschis ca sunt in favoarea ei. Reprezentantii oraselor libere au fost chemati in cele din urma inaintea dietei si somati sa declare daca accepta conditiile propunerii. Ei au cerut o amanare, dar a fost zadarnic. Cand au fost supusi la proba, aproape jumatate din numarul lor s-au declarat de partea reformatorilor. Aceia care au refuzat sa jertfeasca libertatea de constiinta si dreptul liberei cercetari stiau bine ca pozitia lor ii expunea in viitor criticii, condamnarii si persecutiei. Unul dintre delegati spunea: "Va trebui ori sa ne lepadam de Cuvantul lui Dumnezeu, ori sa fim arsi". (Idem, b.13, cap.5)

13:19 Regele Ferdinand, reprezentantul imparatului la Dieta, a vazut ca decretul avea sa provoace neintelegeri serioase, daca printii nu pot fi convinsi sa-l primeasca si sa-l sustina. De aceea a incercat sa-i convinga, stiind bine ca prin folosirea fortei fata de astfel de oameni nu facea decat sa-i intareasca mai tare. Asa ca el ii "ruga pe printi sa accepte decretul, asigurandu-i ca imparatul va fi nespus de multumit

13:20 de ei". Dar acesti barbati credinciosi recunosteau o autoritate mai inalta decat aceea a conducatorilor pamantesti si au raspuns cu mult calm: "Vom asculta de imparat in tot ce poate contribui la mentinerea pacii si onoarei lui Dumnezeu". (Idem, b.13, cap.5)

13:21 In fata Dietei, regele l-a anuntat in cele din urma pe elector si pe prietenii lui ca edictul "era pe cale de a fi declarat decret imperial" si ca "singurul lor drum de urmat era acela de a se supune majoritatii". Aceste cuvinte fiind rostite, s-a retras din adunare fara sa mai ofere reformatorilor nici o ocazie de deliberare sau de raspuns. In zadar au trimis o delegatie, rugandu-l pe rege se revina. Singurul raspuns la protestul lor a fost: "Este o problema inchisa; supunerea este tot ce va ramane de facut". (Idem, b.13, cap.5)

13:22 Tabara imperiala a intuit ca printii crestini vor adera la Sfintele Scripturi, ca fiind mai presus de invataturile si cerintele omenesti; si mai prevedeau ca, oriunde va fi primit acest principiu, papalitatea urma sa fie in cele din urma indepartata. Dar, asemenea multor mii de oameni de atunci incoace, care priveau numai "la lucrurile care se vad", s-au mangaiat la gandul ca tabara imparatului si a papei era puternica, iar a reformatorilor era slaba. Daca reformatorii ar fi depins numai de ajutorul omenesc, atunci ar fi fost fara putere, asa cum ii socoteau papistasii. Cu toate ca erau putini la numar si in conflict cu Roma, ei aveau taria lor. Ei au facut apel "de la raportul Dietei la Cuvantul lui Dumnezeu si de la imparatul Carol la Isus Hristos, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor". (Idem, b.13, cap.6)

13:23 Pentru ca Ferdinand a refuzat sa tina seama de convingerile constiintei lor, printii au hotarat sa nu tina seama de absenta lui si sa aduca protestul lor fara intarziere inaintea consiliului national. A fost intocmita o declaratie solemna care a fost prezentata Dietei, in care se spunea:

13:24 "Protestam prin aceasta inaintea lui Dumnezeu, singurul nostru Creator, Sustinator, Rascumparator si Mantuitor si care intr-o zi va fi Judecatorul nostru, ca si inaintea tuturor oamenilor si a tuturor fapturilor, ca noi, pentru noi si pentru poporul nostru nu consimtim, nici nu aderam in vreun fel oarecare la decretul propus, in toate punctele

13:25 care vin in conflict cu Dumnezeu, cu Sfantul Sau Cuvant sau cu constiinta noastra curata, pentru mantuirea sufletelor noastre".

13:26 "Daca ratificam acest decret, sustinem ca atunci cand Dumnezeul cel Atotputernic il cheama pe un om la cunoasterea Sa, acest om nu poate sa fie liber sa primeasca cunostinta de Dumnezeu!"... "Nu exista nici o invatatura sigura decat aceea care este in armonie cu sfantul Cuvant al lui Dumnezeu... Domnul interzice invatarea oricarei alte doctrine... Sfintele Scripturi trebuie explicate prin alte texte mai lamurite din ele... Aceasta Carte Sfanta este intru totul necesara pentru un crestin, usor de inteles si destinata sa imprastie intunericul. Suntem hotarati, prin harul lui Dumnezeu, sa mentinem predicarea curata si exclusiva a singurului Sau Cuvant, asa cum se gaseste in cartile biblice ale Vechiului si Noului Testament, fara sa adaugam nimic care ar fi in contradictie cu el. Acest Cuvant este singurul adevar; el este regula sigura a oricarei invataturi si a oricarei vieti si niciodata nu poate da gres sau sa amageasca. Acela care cladeste pe temelia aceasta va sta sigur impotriva tuturor puterilor iadului, in timp ce toate ambitiile omenesti care se vor opune vor cadea in fata lui Dumnezeu".

13:27 "Pentru motivul acesta respingem jugul care ni se impune. In acelasi timp insa, asteptam ca maiestatea sa imperiala sa se poarte fata de noi ca un print crestin care Il iubeste pe Dumnezeu mai presus de toate lucrurile; si ne declaram gata sa-i acordam, ca si voua, onorati domni, toata dragostea si supunerea care este dreapta si legitima noastra datorie." (Idem, b.13, cap.6)

13:28 O impresie profunda a fost facuta asupra Dietei. Majoritatea participantilor s-au umplut de uimire si de ingrijorare in fata curajului protestantilor. Viitorul le aparea furtunos si nesigur. Neintelegerea, lupta si varsarea de sange pareau de neinlaturat. Dar reformatorii, siguri de dreptatea cauzei lor si incredintandu-se in bratul Celui Atotputernic, erau "plini de curaj si de statornicie".

13:29 "Principiile cuprinse in acest protest celebru ... constituie insasi esenta protestantismului. Acest protest se impotriveste celor doua mari abuzuri ale omului in materie de credinta; primul este amestecul puterii lumesti, iar al doilea este autoritatea

13:30 arbitrara a bisericii. In locul acestor abuzuri, protestantismul aseaza puterea constiintei mai presus de autoritatea lumeasca, iar autoritatea Cuvantului lui Dumnezeu mai presus de biserica vizibila. Mai intai, el respinge puterea civila in lucrurile sfinte si spune ca si profetii si apostolii: 'Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni'. In prezenta coroanei lui Carol al V-lea, protestul lor inalta coroana lui Isus Hristos. Dar el a mers mai departe si a stabilit principiul ca orice invatatura omeneasca trebuie sa fie supusa cerintelor lui Dumnezeu." (Idem, b. 13, cap. 6). Protestatarii isi afirmau astfel inca o data dreptul de a-si exprima liber convingerile cu privire la adevar. Ei nu doreau numai sa creada si sa asculte, ci sa si predice ceea ce Cuvantul lui Dumnezeu prezinta si negau dreptul preotilor si magistratilor de a se amesteca. Astfel, protestul din Speier a fost o marturie solemna impotriva intolerantei religioase si o sustinere a dreptului tuturor oamenilor de a se inchina lui Dumnezeu dupa cum le dicteaza constiinta.

13:31 Declaratia fusese facuta. Fusese scrisa in memoria a mii de oameni si inregistrata in cartile cerului, de unde nici o incercare omeneasca nu o putea sterge. Intreaga Germanie evanghelica a adoptat protestul ca o expresie a credintei ei. Pretutindeni oamenii vedeau in aceasta declaratie fagaduinta unei ere noi si mai bune. Unul dintre printi spunea protestantilor din Speier: "Cel Atotputernic, care v-a dat harul sa marturisiti energic, liber si fara teama, sa va pastreze in aceasta statornicie crestina pana in ziua vesniciei". (Idem, b.13, cap.6)

13:32 Daca Reforma, dupa ce obtinuse un oarecare succes, ar fi fost de acord sa incetineasca lucrarea pentru a castiga favoarea lumii, ar fi fost nesincera fata de Dumnezeu si fata de ea insasi si ar fi pricinuit in felul acesta propria distrugere. Experienta acestor nobili reformatori contine o lectie pentru toate veacurile viitoare. Felul lui Satana de a lucra impotriva lui Dumnezeu si a Cuvantului Sau nu s-a schimbat; el se impotriveste si astazi tot atat de mult ca Scripturile sa fie calauza vietii, ca si in secolul al XVI-lea. In vremea noastra se vede o mare indepartare de invataturile si preceptele lor si este nevoie de o reintoarcere la marele principiu protestant - Biblia si numai Biblia, ca regula a credintei

13:33 si datoriei. Satana inca lucreaza pe orice cale pe care o poate inventa ca sa distruga libertatea religioasa. Puterea antihrista pe care protestatarii din Speier au respins-o lucreaza cu o putere noua, cautand sa recastige suprematia pierduta. Acelasi atasament neclintit fata de Cuvantul lui Dumnezeu, manifestat de Reforma in acel ceas de criza, este singura nadejde pentru reforma din zilele noastre.

13:34 Dar pentru protestanti au aparut semne ale primejdiei; erau totusi si semne ca mana divina se intinde sa-i ocroteasca pe cei credinciosi. Astfel, cam in acelasi timp, Melanchton il conducea in graba pe strazile din Speier spre Rin pe prietenul lui, Simon Grynaeus, staruind de el sa treaca fluviul. Acesta era mirat de o asa mare graba. "Un batran cu aer solemn si grav, dar pe care nu-l cunosc", ii spuse Melanchton, "mi s-a aratat si mi-a spus ca dintr-o clipa in alta functionarii justitiei vor fi trimisi de Ferdinand sa-l aresteze pe Grynaeus".

13:35 In ziua aceea, Grynaeus se scandalizase din cauza unei predici a lui Faber, un catolic renumit, iar la incheierea ei l-a dojenit pentru ca apara niste "rataciri detestabile". "Faber isi ascunsese mania, dar imediat dupa aceea s-a dus la rege, de la care a obtinut un ordin impotriva profesorului indezirabil de la Heidelberg. Melanchton nu se indoia de faptul ca Dumnezeu ii salvase prietenul, trimitand unul dintre sfintii Sai ingeri sa-l avertizeze.

13:36 Nemiscat pe tarmurile Rinului, a asteptat pana cand apele fluviului l-au salvat pe Grynaeus din mainile prigonitorilor. "In sfarsit", striga Melanchton cand l-a vazut pe malul celalalt, "iata-l salvat din ghearele acelora care sunt setosi de sange nevinovat". Cand s-a intors acasa, Melanchton a fost informat ca ofiterii, trimisi in cautarea lui Grynaeus, i-au scotocit casa din pivnita pana la acoperis. (Idem, b.13, cap.6)

13:37 Dar Reforma urma sa fie pusa si mai mult in evidenta inaintea mai marilor pamantului. Printilor evanghelici li se refuzase o audienta la regele Ferdinand; dar li s-a dat totusi o anumita ocazie in care sa-si prezinte cauza

13:38 inaintea imparatului, inaintea adunarii demnitarilor bisericii si statului. Pentru a tempera neintelegerile care tulburau imparatia, Carol al V-lea, in anul urmator protestului de la Speier, a convocat o Dieta la Augsburg, facandu-si cunoscuta intentia de a o prezida personal. Acolo au fost invitati si conducatorii protestantilor.

13:39 Reforma era amenintata de primejdii mari; dar aparatorii ei si-au incredintat iarasi cauza lui Dumnezeu si s-au hotarat sa stea tari pentru Evanghelie. Electorul de Saxonia a fost sfatuit de consilierii lui sa nu se duca la Dieta. "Imparatul", spuneau ei, "a cerut participarea printilor pentru a-i atrage intr-o cursa. Nu inseamna sa risti totul ca sa mergi si sa te inchizi impreuna cu un vrajmas puternic intre zidurile unei cetati?" Dar alti nobili declarau: "Printii sa fie curajosi si cauza lui Dumnezeu va fi salvata". "Dumnezeu este credincios, El nu ne va parasi", spunea Luther. (Idem, b.14, cap. 2). Printul elector a plecat impreuna cu suita sa la Augsburg. Toti isi dadeau seama de primejdiile care-l amenintau, astfel ca multi mergeau cu fata posomorata si cu inima impovarata. Dar Luther, care i-a insotit pana la Coburg, le-a reinviorat increderea, cantand imnul scris pentru calatoria aceasta: "Cetate tare-i Dumnezeu". Multe presimtiri intunecate au fost alungate, multe inimi apasate au fost usurate la glasul notelor sale inspirate.

13:40 Printii reformati se hotarasera sa prezinte inaintea Dietei o declaratie a convingerilor lor intr-o formulare sistematica, cu dovezi din Scripturi, iar sarcina pregatirii ei a fost incredintata lui Luther, Melanchton si tovarasilor lor. Aceasta marturisire de credinta a fost acceptata de protestanti ca o expresie a credintei lor, asa ca s-au intrunit sa-si puna semnaturile pe acest document important. Acesta a fost un moment solemn si critic. Reformatorii si-au exprimat dorinta ca lupta lor sa nu fie confundata cu problemele politice; ei erau de parere ca Reforma nu trebuie sa exercite nici o alta influenta decat aceea care izvoraste din Cuvantul lui Dumnezeu. Atunci cand

13:41 printii crestini au inceput sa semneze marturisirea de credinta, Melanchton a spus: "Revine teologilor si clericilor misiunea de a propune aceste lucruri; sa rezervam pentru alte probleme autoritatea mai marilor pamantului". "Fereasca Dumnezeu", raspunse Ioan de Saxonia, "ca sa ma inlaturati. Sunt hotarat sa fac ce este drept fara sa-mi fie teama de coroana. Doresc sa-L marturisesc pe Domnul. Palaria mea de elector si mantia de hermelina nu-mi sunt atat de scumpe cum imi este crucea lui Hristos". Spunand acestea si-a pus semnatura. Cand a luat pana, un altul dintre printi a spus: "Daca onoarea lui Isus Hristos, Domnul meu, o cere, sunt gata... sa-mi parasesc bunurile si chiar viata". "Voi renunta mai degraba la supusii si la statele mele, mi-as lasa mai degraba toiagul mostenit de la parintii mei", a continuat el, "decat sa primesc o alta invatatura in afara de aceea care este cuprinsa in aceasta marturisire." (Idem, b.14, cap.6). Atat de mare era credinta si indrazneala acestor barbati ai lui Dumnezeu.

13:42 A venit timpul stabilit ca sa se prezinte inaintea imparatului. Carol al V-lea, stand pe tronul sau, inconjurat de electori si printi, a acordat audienta reformatorilor protestanti. A fost citita marturisirea lor de credinta. In acea adunare augusta, adevarurile Evangheliei au fost prezentate cu claritate, iar ratacirile bisericii papale au fost demascate. Pe drept cuvant, ziua aceea a fost declarata "ziua cea mai mare a Reformei si una dintre cele mai slavite din istoria crestinatatii si a omenirii". (Idem, b.14, cap.7)

13:43 Doar cativa ani trecusera de cand calugarul din Wittenberg a stat singur la Worms in fata consiliului national. Acum, in locul lui stateau cei mai nobili si mai puternici printi ai imperiului. Lui Luther ii fusese interzis sa apara la Augsburg, dar fusese prezent prin cuvintele si prin rugaciunile lui. "Sunt peste masura de bucuros", scria el, "ca am trait pana in ceasul acesta in care Hristos a fost inaltat in mod public de acesti marturisitori atat de ilustri si intr-o adunare atat de mareata." (Idem, b.14, cap.7). In felul acesta s-a implinit Scriptura care spune: "Voi vorbi despre invataturile Tale inaintea imparatilor". (Ps. 119,46)

13:44 In zilele lui Pavel, Evanghelia pentru care fusese intemnitat a fost dusa tot pe calea aceasta inaintea printilor si nobililor cetatii imperiale. Tot astfel, cu aceasta ocazie, ceea ce imparatul interzisese sa se predice de la amvon a fost vestit din palat; ceea ce multi au socotit ca nepotrivit chiar pentru slugi sa asculte, a fost ascultat cu uimire de catre invatatii si demnitarii imperiului. Regi si oameni invatati formau auditoriul, printii incoronati erau predicatorii, iar predica era adevarul imparatesc al lui Dumnezeu. "Din vremea apostolica", spunea un scriitor, "n-a mai fost o lucrare atat de mare sau o marturisire atat de mareata". (D'Aubigné, b.14, cap.7)

13:45 "Tot ce au spus lutheranii este adevarat, nu putem nega nimic", a declarat un episcop catolic. "Puteti respinge printr-o judecata sanatoasa marturisirea facuta de elector si de aliatii lui?", intreba un altul pe dr. Eck. "Cu scrierile apostolilor si ale proorocilor - nu", a fost raspunsul, "dar cu acelea ale Parintilor bisericesti si ale conciliilor - da". "Inteleg", a raspuns cel care intrebase, "lutheranii dupa parerea dumneavoastra sunt in cadrul Scripturii, iar noi in afara ei". (Idem, b.14, cap.8)

13:46 Unii dintre printii germani au fost castigati pentru credinta reformata. Insusi imparatul a declarat ca articolele protestantilor erau numai adevar. Confesiunea a fost tradusa in multe limbi si a circulat in toata Europa, fiind primita de milioane de oameni din generatiile urmatoare, ca exprimare a credintei lor.

13:47 Slujitorii credinciosi ai lui Dumnezeu nu se ostenisera in zadar. Cand puterile, stapanirile si duhurile rele din locurile ceresti s-au unit impotriva lor, Domnul nu l-a uitat pe poporul Sau. Daca ochii le-ar fi fost deschisi, ar fi vazut o dovada evidenta a prezentei si ajutorului divin, asemanatoare cu aceea care a fost data unui profet din vechime. Cand robul lui Elisei a aratat stapanului o armata vrajmasa care i-a inconjurat si le-a taiat orice cale de scapare, profetul s-a rugat: "Doamne, Te rog, deschide-i ochii ca sa vada". (2 Regi 6,17). Si iata ca muntele era plin de care si cai de foc, armata cerului statea pentru a-l ocroti pe omul lui Dumnezeu. Tot in acest fel i-au pazit ingerii si pe lucratorii cauzei Reformei.

13:48 Unul dintre principiile sustinute categoric de Luther a fost ca nu trebuie sa se apeleze la puterea pamanteasca pentru a sprijini Reforma "si nici o cerere sa nu fie facuta armatelor pentru a o apara". S-a bucurat ca Evanghelia a fost marturisita de catre printii imperiului; dar atunci cand ei au propus sa se uneasca intr-o liga de aparare, el a declarat ca "invatatura Evangheliei trebuie sa fie aparata numai de Dumnezeu. Cu cat omul se amesteca mai putin in aceasta lucrare, cu atat mai evidenta va fi interventia lui Dumnezeu in favoarea ei. Toate masurile politice de prevedere propuse erau, dupa parerea lui, din br cauza fricii nedemne si a neincrederii pacatoase." (D'Aubigné, b.10, cap.14)

13:49 Cand dusmanii cei puternici s-au unit pentru a distruge credinta reformata si mii de sabii porneau sa se napusteasca impotriva ei, Luther scria: "Satana isi dezlantuie furia; pontifii nelegiuiti urzesc; iar noi suntem amenintati cu razboiul. Ii sfatuiesc pe oameni sa se lupte cu mult curaj inaintea tronului lui Dumnezeu, prin credinta si rugaciune, asa ca dusmanii nostri, invinsi de Duhul lui Dumnezeu, sa fie constransi la pace. Dorinta noastra de capetenie, munca noastra de seama este rugaciunea; oamenii sa stie ca acum sunt expusi taisului sabiei si urii lui Satana si sa se roage." (D'Aubigné, b.10, cap.14)

13:50 Din nou, pentru ultima oara, referindu-se la liga preconizata de printii reformati, Luther a declarat ca singura arma folosita in aceasta lupta trebuie sa fie "sabia Domnului". El scria electorului de Saxonia: "Nu putem aproba alianta propusa, avand constiinta libera. Mai bine sa murim de zece ori decat sa vedem ca Evanghelia noastra provoaca varsarea unei singure picaturi de sange. Partea noastra este sa fim asemenea mieilor dusi la macelarie. Crucea lui Hristos trebuie purtata. Inaltimea Voastra sa fie fara teama. Vom face mai mult prin rugaciunile noastre decat toti vrajmasii prin laudarosiile lor. Numai sa nu va fie patate mainile cu sangele fratilor vostri. Daca imparatul cere sa fim dusi inaintea tribunalelor lui, suntem gata sa ne prezentam. Altetea Voastra nu poate apara nici credinta mea, nici a altora, ci fiecare trebuie sa creada, asumandu-si riscul." (Idem, b.14, cap.1)

13:51 Din locul ascuns al rugaciunii a venit puterea care a zguduit

13:52 lumea in marea Reforma. Acolo, cu liniste sfanta, slujitorii lui Dumnezeu si-au sprijinit picioarele pe stanca fagaduintelor Sale. In timpul luptei de la Augsburg, Luther "nu lasa sa treaca nici o zi fara sa consacre cel putin trei ore pentru rugaciune si erau ceasurile cele mai potrivite pentru studiu". In camaruta lui retrasa era auzit revarsandu-si sufletul inaintea lui Dumnezeu in cuvinte pline de adorare, teama si nadejde, ca si cand ar fi vorbit cu un prieten. "Stiu ca Tu esti Tatal nostru si Dumnezeul nostru", spunea el, "si ca ii vei risipi pe prigonitorii copiilor Tai; caci Tu Insuti esti amenintat impreuna cu noi. Toata aceasta problema este a Ta si numai pentru ca Tu ne-ai constrans am pus noi umarul la ea. Apara-ne, o, Tata!" (Idem, b.16, cap.6)

13:53 Lui Melanchton, care era zdrobit sub povara nelinistii si a fricii, ii scria: "Har si pace in Hristos - in Hristos zic, si nu in lume. Amin. Urasc din toata inima acele ingrijorari care te consuma. Daca aceasta cauza este nedreapta, paraseste-o; daca este dreapta, de ce sa punem la indoiala fagaduintele Aceluia care ne porunceste sa dormim fara teama?... Hristos nu va lipsi din lucrarea dreptatii si a adevarului. El traieste, El domneste; atunci de ce sa ne temem?" (Idem, b.14, cap.6)

13:54 Dumnezeu a ascultat strigatele slujitorilor Sai. El a dat printilor si lucratorilor harul si curajul de a sustine adevarul impotriva conducatorilor intunericului acestei lumi. Domnul a zis: "Iata ca pun in Sion o piatra din capul unghiului, aleasa, pretioasa; si oricine crede in El nu va fi dat de rusine." (1 Petru 2,6). Reformatii protestanti au cladit pe Hristos si portile iadului nu i-au putut birui.

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: