11:1 Cap. 9 - Reformatorul elvetian
11:2 In alegerea uneltelor pentru reforma necesara bisericii se descopera acelasi plan divin ca si la intemeierea ei. Invatatorul ceresc i-a trecut cu vederea pe oamenii cei mari ai pamantului, pe cei titrati si bogati, care erau obisnuiti sa primeasca laude si omagii ca fruntasi ai poporului. Ei erau atat de mandri si increzatori in ei insisi pentru superioritatea lor ingamfata, incat nu puteau fi adusi sa simta cu semenii lor si sa devina colaboratori cu umilul Om din Nazaret. Pescarilor neinvatati, truditori din Galilea, le-a fost adresata chemarea: "Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni". (Matei 4,19). Acesti ucenici erau barbati umili si primitori de invatatura. Cu cat erau influentati mai putin de invatatura ratacita a vremii lor, cu atat mai cu succes putea Hristos sa-i educe si sa-i instruiasca pentru slujirea Sa. Tot asa au stat lucrurile si in zilele marii Reforme. Reformatorii de seama erau barbati cu o viata umila - barbati care, dintre toti contemporanii lor, erau cei mai liberi de mandria rangului ce-l aveau, precum si de influenta bigotismului si a preotiei. Planul lui Dumnezeu este de a folosi unelte smerite pentru a implini lucrari mari. Atunci slava nu va fi data oamenilor, ci Aceluia care lucreaza prin ei vointa si infaptuirea dupa buna Sa placere.
11:3 La cateva saptamani dupa nasterea lui Luther intr-o coliba de mineri din Saxonia, Ulrich Zwingli s-a nascut intr-o coliba de pastori din Alpi. Imprejurarile copilariei lui Zwingli, precum si educatia primilor sai ani au fost astfel incat sa-l pregateasca pentru misiunea lui viitoare.
11:4 Crescut in mijlocul scenelor marete ale naturii, cu frumuseti sublime si maiestuoase, mintea i-a fost de timpuriu cuprinsa de simtamantul maririi, puterii si maiestatii lui Dumnezeu. Istoria faptelor de eroism petrecute in muntii natali i-a aprins aspiratiile tineretii. Si alaturi de bunica lui evlavioasa asculta la cele cateva istorisiri biblice pretioase pe care aceasta le culesese dintre legendele si traditiile bisericii. Cu un interes deosebit, el asculta faptele mari ale patriarhilor si profetilor, ale pastorilor care vegheau asupra turmelor lor pe dealurile Palestinei, unde ingerii au vorbit cu ei despre Pruncul din Betleem si despre Omul Calvarului.
11:5 Asemenea lui Johan Luther, tatal lui Zwingli dorea o educatie pentru fiul lui, asa ca baiatul a parasit de timpuriu vaile natale. Mintea lui s-a dezvoltat repede si in scurta vreme gasirea unor profesori competenti pentru a-l invata a devenit o problema. La varsta de treisprezece ani a mers la Berna, care pe atunci avea cea mai celebra scoala din Elvetia. Aici insa, s-a ivit o primejdie care ameninta sa-i distruga viitorul lui promitator. Eforturi hotarate au fost facute de niste calugari pentru a-l atrage intr-o manastire. Calugarii dominicani si franciscani erau pe atunci in lupta pentru a castiga favoarea poporului. Astfel, ei incercau sa si-o asigure prin fastul exterior al bisericilor, prin pompa ceremonialului lor si prin atractiile renumitelor moaste si icoane facatoare de minuni.
11:6 Dominicanii din Berna au vazut ca, daca l-ar fi putut castiga pe acest tanar si talentat elev, si-ar fi asigurat atat un izvor de castig, cat si onoare. Faptul ca era atat de tanar, darul lui innascut de vorbitor si scriitor, precum si talentul sau muzical si poetic aveau sa fie mai eficiente decat toata pompa si parada lor, cu scopul de a-i atrage pe oameni la slujbele lor religioase si la marirea veniturilor ordinului lor calugaresc. Prin viclenie si prin lingusire, au incercat sa-l convinga pe Zwingli sa intre in manastirea lor. In timp ce era student, Martin Luther se inchisese in chilia unei manastiri si ar fi fost pierdut pentru lume daca providenta lui Dumnezeu nu l-ar fi liberat. Lui Zwingli nu i s-a ingaduit sa faca fata aceleiasi primejdii.
11:7 In mod providential, tatal sau a fost informat cu privire la planurile calugarilor. El nu avusese intentia ca baiatul sa urmeze viata trandava si fara valoare a calugarilor. Vazand ca era in joc viitorul lui, l-a chemat sa se intoarca acasa fara intarziere.
11:8 Chemarea tatalui a fost ascultata, dar tanarul nu putea fi multumit multa vreme in vaile lui natale si in curand si-a reluat studiile, aparand dupa un scurt timp la Basel. Acolo a auzit Zwingli pentru prima oara Evanghelia si despre harul fara plata al lui Dumnezeu. Wittembach, un profesor de limbi vechi, in timp ce studia greaca si ebraica, a fost inspirat sa cerceteze Sfintele Scripturi si, in felul acesta, razele luminii divine au luminat mintile studentilor aflati sub indrumarea lui. El invata ca exista un adevar mai vechi si de o valoare infinit mai mare decat teoriile invatate de scolastici si filozofi. Acest adevar vechi era acela ca moartea lui Hristos este singura rascumparare a pacatosului. Pentru Zwingli, aceste cuvinte au fost ca prima raza de lumina care apare inaintea zorilor.
11:9 In scurta vreme Zwingli a fost chemat de la Basel sa intre in lucrarea sa. Primul camp de lucru a fost intr-o parohie din Alpi, nu prea departe de vaile lui natale. Fiind hirotonit ca preot, "s-a devotat cu tot sufletul cercetarii adevarului dumnezeiesc; caci si-a dat bine seama, spunea un prieten al reformatorului, cat de mult trebuie sa cunoasca acela caruia ii era incredintata turma lui Hristos". (Wylie, b.8, cap.5). Pe masura ce studia Scripturile, ii aparea tot mai clar deosebirea dintre adevarurile lor si ratacirile Romei. S-a supus Bibliei ca fiind Cuvantul lui Dumnezeu, singura regula indestulatoare si infailibila. A vazut ca ea trebuia sa fie propriul interpret. N-a indraznit sa incerce a explica Scriptura pentru a sustine o teorie sau invatatura preconceputa, ci socotea de datoria lui sa predice invataturile ei directe si neindoielnice. A cautat sa se foloseasca de orice mijloc de care dispunea pentru a ajunge la o intelegere deplina si corecta a sensului ei si cerea ajutorul Duhului Sfant care, spunea el, il descopera tuturor acelora care-l cauta cu sinceritate si cu rugaciune.
11:10 "Scripturile", spunea Zwingli, "vin de la Dumnezeu si nu de la om; chiar Dumnezeu, Acela care ilumineaza, te va ajuta sa intelegi ca vorbirea vine de la El. Cuvantul lui Dumnezeu nu poate gresi; el este luminos, el invata, el descopera, el ilumineaza sufletul cu toata mantuirea si cu tot harul, mangaie in Domnul, umileste, incat se reduce si chiar dispare pentru a-L cuprinde pe Dumnezeu". Zwingli verificase pentru sine adevarul acestor cuvinte. Vorbind despre experienta lui de la data aceea, el scria mai tarziu: "Cand am inceput sa ma consacru pe deplin Sfintelor Scripturi, am venit totdeauna in conflict cu filozofia si teologia scolastica. In cele din urma am ajuns la aceasta concluzie: trebuie sa parasesti orice minciuna si sa inveti intelesul simplu al Cuvantului lui Dumnezeu. Dupa aceea am inceput sa-I cer lui Dumnezeu lumina Sa, iar studiul Scripturilor a inceput sa-mi fie mult mai usor." (Idem, b.8, cap.6)
11:11 Invatatura predicata de Zwingli nu era primita de la Luther. Era invatatura lui Hristos. "Daca Luther Il predica pe Hristos", spunea reformatorul elvetian, "el trebuie sa faca ce fac si eu. Aceia pe care i-a adus el la Hristos sunt mai numerosi decat aceia pe care i-am adus eu. Dar lucrul acesta nu conteaza. Nu voi purta alt nume decat acela al lui Hristos, al carui soldat sunt si numai El este Maestrul meu". "Nu br i-am scris niciodata lui Luther vreun cuvant si nici el mie. Si de ce?... Pentru ca sa se arate cat de mult este de acord Duhul lui Dumnezeu cu El Insusi, deoarece amandoi, fara sa ne fi inteles mai inainte, invatam doctrina lui Hristos in acelasi fel." (D'Aubigné, b.8, cap.9).
11:12 In anul 1516, Zwingli a fost invitat sa devina predicator in manastirea din Einsiedeln. Aici avea sa faca cunostinta mai de aproape cu stricaciunile Romei si urma sa-si exercite influenta ca reformator, aceasta influenta avea sa fie simtita dincolo de Alpii lui natali. Printre atractiile de seama din Einsiedeln, era un chip al Fecioarei despre care se spunea ca avea puterea de a face minuni. Deasupra portii de intrare a manastirii era o inscriptie care glasuia astfel: "Aici se poate obtine o iertare deplina a pacatelor".
11:13 (Idem, b.8, cap.5). Intotdeauna veneau pelerini la racla Fecioarei; dar la marea sarbatoare anuala a sfintirii ei, multimile veneau din toate partile Elvetiei si chiar din Franta si din Germania. Zwingli, profund mahnit la vederea acestor lucruri, a folosit ocazia de a proclama libertatea prin Evanghelie acestor sclavi ai superstitiei.
11:14 "Sa nu va inchipuiti", spunea el, "ca Dumnezeu este in acest templu mai mult decat in orice alta parte a creatiunii Sale. Oricare ar fi tara in care locuiti, Dumnezeu este langa voi si va aude... Pot oare lucrarile nefolositoare, pelerinajele lungi, darurile, icoanele, invocarea fecioarei sau a sfintilor sa va asigure harul lui Dumnezeu?... Ce valoare are multimea cuvintelor cu care ne impodobim rugaciunile? De ce folos sunt o sutana lucioasa, o frunte impodobita, o haina lunga fluturand sau niste papuci brodati cu aur?... Dumnezeu priveste la inima, iar inimile noastre sunt departe de El". "Hristos", spunea el, "care S-a adus jertfa o singura data pe cruce, este jertfa si victima aceea care a facut ispasire pentru pacatele tuturor credinciosilor in toata vesnicia." (Idem, b.8, cap.5)
11:15 Pentru multi dintre ascultatori, aceste invataturi nu erau bine venite. Era o dezamagire crunta sa li se spuna ca drumul lor obositor a fost facut in zadar. Ei nu puteau intelege iertarea oferita in dar prin Isus Hristos. Erau multumiti cu vechiul drum spre ceruri pe care il trasase Roma pentru ei. Ei nu se osteneau sa caute ceva mai bun. Le era mai usor sa incredinteze mantuirea lor preotilor si papei decat sa caute curatia inimii.
11:16 Insa o alta categorie de ascultatori a primit cu bucurie vestea mantuirii prin Hristos. Randuielile practicate de Roma nu le adusesera pacea sufleteasca, de aceea au primit prin credinta sangele lui Hristos ca ispasire pentru ei. Acestia s-au intors acasa pentru a face cunoscut si altora lumina pretioasa pe care o primisera. Adevarul a fost dus in felul acesta din catun in catun, din oras in oras, iar numarul pelerinilor la racla Fecioarei a scazut foarte mult. S-a vazut totodata o
11:17 scadere a darurilor, dar in acelasi timp a scazut si salariul lui Zwingli, care era platit din acestea. Acest lucru i-a produs numai bucurie, caci a vazut ca puterea fanatismului si a superstitiei fusese franta.
11:18 Autoritatile bisericii nu erau oarbe fata de lucrarea pe care o facea Zwingli, dar pentru un moment s-au ferit sa intervina. Nadajduind sa-l castige pentru cauza lor, au incercat sa-l atraga mai intai prin lingusiri, dar in acelasi timp adevarul castiga teren in inimile oamenilor.
11:19 Activitatea lui Zwingli la Einsiedeln l-a pregatit pentru un camp mai mare, in care urma sa intre in curand. Dupa trei ani petrecuti aici, a fost chemat ca predicator la catedrala din Zürich. Pe atunci, acesta era orasul cel mai important din Confederatia Helvetica si influenta exercitata aici urma sa fie resimtita pana departe. Eclesiasticii, prin a caror invitatie a venit la Zürich, doreau sa se impotriveasca oricaror inovatii, astfel ca l-au instruit in legatura cu indatoririle lui.
11:20 "Vei face tot ce vei putea", i-au spus ei, "sa strangi veniturile de la parohie, fara sa le treci cu vederea chiar pe cele mai neinsemnate. Si ii vei indemna pe credinciosi, atat de la amvon, cat si la spovedanie, sa dea zecimile si darurile, ca sa-si arate in felul acesta dragostea lor fata de biserica. Vei avea grija de cresterea veniturilor percepute de la bolnavi, de la liturghii si in general de la toate randuielile bisericesti". "In ceea ce priveste administrarea sacramentelor, predicarea si grija pentru turma", au adaugat invatatorii lui, "acestea sunt, de asemenea, indatoririle capelanului. Dar pentru acestea trebuie sa folosesti un inlocuitor si mai ales in predicare. N-ar trebui sa administrezi sacramentele decat persoanelor cu vaza si numai atunci cand ti se cer; ti se interzice sa le administrezi tuturor persoanelor, fara ca mai intai sa faci o deosebire intre oameni." (Idem, b.8, cap.6).
11:21 Zwingli a ascultat in tacere la aceasta insarcinare si, ca raspuns, dupa ce si-a exprimat recunostinta fata de cinstea chemarii la acest post important, a inceput sa explice drumul pe care si-l
11:22 propusese ca sa-l adopte: "Viata lui Hristos", a spus el, "a fost prea mult ascunsa de oameni. Voi predica toata Evanghelia lui Matei... scotand numai din izvoarele Scripturii, sondand adancimile ei, comparand un pasaj cu altul si cautand o intelegere prin rugaciune continua si staruitoare. Imi voi consacra slujirea slavei lui Dumnezeu, laudei singurului Sau Fiu, mantuirii adevarate a sufletelor si cladirii lor in credinta adevarata" (Idem, b. 8, cap. 6). Cu toate ca unii dintre ecleziastici au dezaprobat planul lui si au incercat sa-l determine sa renunte la el, Zwingli a ramas hotarat. A declarat ca era gata nu sa introduca o metoda noua, ci metoda cea veche folosita de biserica in vremurile curate de la inceputurile ei.
11:23 Curand s-a trezit un viu interes pentru adevarurile pe care le predica; iar poporul se aduna in numar mare pentru a-i asculta predicile. Multi care incetasera de multa vreme sa mai vina la slujbele religioase se aflau acum printre ascultatori. Si-a inceput lucrarea deschizand Evangheliile, citind si explicand ascultatorilor sai relatarea inspirata a vietii, invataturilor si a mortii lui Hristos. Aici, ca si la Einsiedeln, a prezentat Cuvantul lui Dumnezeu ca fiind singura autoritate infailibila, iar moartea lui Hristos ca singura jertfa desavarsita. "La Hristos vreau sa va conduc", spunea el, "la Hristos, Izvorul adevarat al mantuirii" (Idem, b. 8, cap. 6). In jurul predicatorului s-au adunat oameni din toate clasele sociale, de la oamenii de stat si savanti, la meseriasi si tarani. Ei ii ascultau cuvintele cu un interes profund. El nu numai ca vestea darul unei mantuiri fara plata, dar mustra fara teama relele si stricaciunile timpului. Multi se intorceau de la catedrala laudandu-L pe Dumnezeu. Acest barbat", spuneau ei, "este un predicator al adevarului. El va fi Moise al nostru pentru a ne scoate din aceasta intunecime egipteana." (Idem, b. 8, cap. 6)
11:24 Cu toate ca la inceput straduintele lui au fost primite cu un mare entuziasm, dupa un timp a aparut opozitia. Calugarii au inceput sa-i impiedice lucrarile si sa-i condamne invataturile.
11:25 Multi l-au asaltat cu ironii si batjocuri, altii au recurs la obraznicie si la amenintari. Dar Zwingli suporta toate acestea cu rabdare, spunand: "Daca dorim sa-i castigam pe pacatosi la Isus Hristos, trebuie sa inchidem ochii fata de multe lucruri". (Idem, b. 8, cap. 6)
11:26 Cam in acel timp a aparut o noua actiune destinata a face sa inainteze lucrarea Reformei. Un anume Lucian a fost trimis la Zürich cu cateva din scrierile lui Luther, de catre un prieten al credintei reformate din Basel, care a socotit ca vanzarea acestor carti ar putea fi un mijloc puternic pentru raspandirea luminii. "Incredinteaza-te", scria el lui Zwingli, "daca acest baiat are destula prevedere si pricepere; daca este asa, atunci lasa-l sa duca din oras in oras, din cetate in cetate, din sat in sat si chiar din casa in casa, printre elvetieni, lucrarile lui Luther si indeosebi expunerea lui cu privire la rugaciunea Domnului, scrisa pentru laici. Cu cat vor fi mai cunoscute, cu atat vor gasi mai multi cumparatori." (Idem, b.8, cap.6). In felul acesta lumina si-a croit drumul.
11:27 Cand Dumnezeu Se pregateste sa rupa lanturile nestiintei si ale superstitiei, atunci Satana lucreaza cu o si mai mare putere pentru a-i invalui pe oameni in intuneric, sa lege catusele si mai strans. In timp ce in diferite tari se ridicau barbati pentru a prezenta poporului iertarea si indreptatirea prin sangele lui Hristos, Roma a pornit cu forte innoite sa deschida pietele ei in toata crestinatatea, oferind iertarea pe bani.
11:28 Fiecare pacat isi avea pretul lui, iar oamenilor li se asigura toata libertatea pentru savarsirea crimelor, daca tezaurul bisericii era mereu plin. In felul acesta cele doua miscari inaintau paralel; una oferind iertarea de pacat in schimbul banilor, iar cealalta iertarea prin Hristos - Roma aproband pacatul si facand din el sursa de venituri, reformatorul condamnand pacatul si aratand catre Hristos ca Ispasitor si Eliberator.
11:29 In Germania, vanzarea indulgentelor fusese incredintata calugarilor dominicani si era condusa de faimosul Tetzel. In Elvetia, negotul acesta fusese pus in mainile franciscanilor sub conducerea lui Samson, un calugar
11:30 italian. Samson facuse bune servicii bisericii, adunand sume imense din Germania si din Elvetia pentru a umple tezaurul papal. Acum strabatea Elvetia, atragand multimi, jefuindu-i pe taranii sarmani de castigul lor saracacios si storcand daruri bogate de la clasele instarite. Dar influenta Reformei s-a facut simtita prin diminuarea acestor venituri, cu toate ca n-a putut opri negotul lor. Zwingli era inca la Einsiedeln, cand Samson, la scurt timp dupa intrarea in Elvetia, a sosit cu marfa lui in orasul vecin. Afland de misiunea lui, reformatorul s-a hotarat imediat sa i se impotriveasca. Cei doi nu s-au intalnit, dar atat de mare a fost succesul lui Zwingli in demascarea pretentiilor calugarului, incat acesta a fost obligat sa plece in alta parte.
11:31 La Zürich, Zwingli predicase cu zel impotriva traficantilor de iertare; si cand Samson s-a apropiat de locul acela, a fost intampinat de un sol din partea consiliului, cu o comunicare prin care i se punea in vedere sa plece mai departe. In cele din urma, a intrat totusi printr-o inselatorie, dar a fost alungat fara macar sa fi putut vinde vreo indulgenta si la scurt timp dupa aceea a parasit Elvetia.
11:32 Un puternic avant a fost dat Reformei prin aparitia unei ciume sau "moartea neagra", care s-a revarsat asupra Elvetiei in anul 1519. Atunci cand oamenii s-au aflat in fata plagii nimicitoare, multi au fost facuti sa simta cat de zadarnice si fara valoare erau iertarile pe care le cumparasera si doreau o temelie mai sigura pentru credinta lor. La Zürich, Zwingli a fost si el atins de boala si a ajuns atat de slabit, incat orice nadejde de insanatosire era spulberata, a circulat chiar stirea ca a murit. In acel ceas de incercare, nadejdea si curajul lui au ramas neclintite. A privit prin credinta la crucea de pe Calvar, increzandu-se in ispasirea indestulatoare pentru pacat. Cand s-a intors de la portile mortii, a predicat Evanghelia cu o mai mare ravna decat inainte, iar cuvintele lui exercitau o influenta irezistibila. Oamenii l-au primit cu bucurie pe pastorul lor iubit care se intorsese din pragul mormantului. Ei insisi, dupa ce trecusera prin suferinta
11:33 si fiind aproape de moarte, au simtit ca niciodata mai inainte valoarea Evangheliei.
11:34 Zwingli ajunsese la o intelegere mai clara a adevarurilor Evangheliei si experimentase in mod deplin in viata sa puterea ei innoitoare. Caderea omului si Planul de Mantuire erau subiectele asupra carora staruia. "In Adam", spunea el, "toti suntem morti, aruncati in stricaciune si in condamnare". (Wylie, b.8, cap.9). "Hristos a obtinut pentru noi o rascumparare care dureaza in veci. Suferinta Lui este...o jertfa vesnica si are putere sa vindece pentru vesnicie; ea satisface dreptatea divina pentru vesnicie pentru toti aceia care se incred in ea cu o credinta hotarata si nezdruncinata." Dar ea invata cu claritate ca oamenii nu sunt liberi, datorita harului lui Hristos, sa continue a pacatui. "Oriunde este credinta in Dumnezeu, exista si Dumnezeu si acolo unde locuieste Dumnezeu, este si zel care ii indeamna si ii constrange pe oameni la fapte bune." (D'Aubigné, b.8, cap. 9)
11:35 Atat de mare era interesul in favoarea predicarii lui Zwingli, incat catedrala era plina pana la refuz de multimea care venea sa-l asculte. Putin cate putin, in masura in care ei il puteau primi, el descoperea ascultatorilor sai adevarul. Era atent ca sa nu introduca de la inceput puncte care i-ar fi consternat si ar fi dat nastere la prejudecati. Lucrarea lui era sa le castige inimile pentru invataturile lui Hristos, sa le inmoaie prin iubirea Sa si sa pastreze inaintea lor exemplul Sau; si pe masura ce primeau invataturile Evangheliei, credintele si practicile lor superstitioase urmau sa fie in mod inevitabil parasite.
11:36 Pas cu pas, Reforma inainta in Zürich. Alarmati, dusmanii lui s-au ridicat intr-o impotrivire activa. Dar cu un an mai inainte, calugarul din Wittenberg rostise un nu categoric papei si imparatului la Worms, iar acum totul parea sa arate o impotrivire asemanatoare fata de pretentiile papei la Zürich. Atacuri repetate au fost indreptate impotriva lui Zwingli. In cantoanele papale, din timp in timp, ucenicii adevarati ai Evangheliei erau dusi la rug, dar aceasta nu era destul; insusi invatatorul ereziei trebuia adus la tacere. Ca urmare, episcopul de Constanta a trimis trei delegati la consiliul din Zürich, care l-au acuzat
11:37 pe Zwingli ca ii invata pe oameni sa calce legile bisericii, punand astfel in primejdie pacea si ordinea societatii. Daca autoritatea bisericii avea sa fie respinsa, sustinea el, urmarea avea sa fie o anarhie universala. Zwingli a raspuns ca timp de patru ani predicase Evanghelia in Zürich, "care a fost mai linistit si mai pasnic decat toate celelalte orase din confederatie". "Nu este oare", spunea el, "crestinismul cel mai bun salvator al sigurantei generale?" (Wylie, b.8, cap.11)
11:38 Delegatii i-au sfatuit pe membrii consiliului sa continue a ramane in biserica, fara care, au declarat ei, nu exista mantuire. Zwingli a raspuns: "Aceasta acuzatie sa nu va intimideze. Temelia bisericii este aceeasi Stanca, acelasi Hristos care i-a pus lui Petru acest nume pentru ca L-a marturisit cu credinciosie. In orice popor, oricine crede din toata inima in Domnul Isus este primit de Dumnezeu. Iata, in adevar, biserica in afara careia nimeni nu poate fi mantuit." (D'Aubigné, ed. londoneza, b.8, cap.11). Ca urmare a acestei conferinte, unul dintre delegatii episcopului a primit credinta reformata.
11:39 Consiliul n-a luat nici o masura impotriva lui Zwingli, dar Roma s-a pregatit pentru un nou atac. Si cand reformatorul a aflat despre uneltirile dusmanilor lui a exclamat: "Sa continue; ma tem de ei asa cum stanca cea puternica se teme de valurile care se sparg la picioarele ei". (Wylie, b.8, cap.11). Straduintele ecleziasticilor n-au facut decat sa promoveze cauza pe care ei cautau sa o distruga. Adevarul continua sa se raspandeasca. In Germania, adeptii lui, descurajati de disparitia lui Luther, au capatat iarasi curaj cand au vazut inaintarea Evangheliei in Elvetia.
11:40 Atunci cand Reforma a fost intarita la Zürich, roadele s-au vazut mai deplin in alungarea viciului si in promovarea ordinii si armoniei. "Pacea isi are salasul in orasul nostru", scria Zwingli; "nici cearta, nici fatarnicie, nici gelozie, nici lupta. De unde poate veni aceasta unire decat de la Domnul si de la invatatura noastra care ne umple de roadele pacii si ale evlaviei?" (Idem, b.8, cap. 15)
11:41 Biruintele castigate de Reforma i-au provocat pe romanisti la eforturi si mai hotarate pentru distrugerea ei.
11:42 Vazand cat de putin reusisera prin persecutie si prin interzicerea lucrarii lui Luther in Germania, s-au hotarat sa lupte impotriva Reformei cu propriile ei arme. Ei aveau sa sustina o disputa cu Zwingli si, prin aranjamentele facute de ei in aceasta problema, isi asigurau victoria, alegand nu numai locul luptei, ci si judecatorii care trebuiau sa hotarasca intre partile in discutie. Si daca l-ar fi avut pe Zwingli in puterea lor, s-ar fi ingrijit sa nu le scape. Conducatorul adus astfel la tacere, miscarea putea fi repede sfaramata, nimicita. Acest plan a fost tainuit insa cu grija.
11:43 S-a hotarat ca disputa sa se tina la Baden, dar Zwingli n-a fost de fata. Membrii consiliului din Zürich, suspectand planurile papistasilor si avertizati de rugurile aprinse in cantoanele papale pentru marturisitorii Evangheliei, n-au ingaduit pastorului lor sa se expuna primejdiei. La Zürich, el era gata sa-i intalneasca pe toti partizanii pe care Roma i-ar fi putut trimite, dar sa mearga la Baden, unde sangele martirilor pentru adevar tocmai fusese varsat, insemna sa mearga la moarte sigura. Oecolampadius si Haller au fost alesi sa-l reprezinte pe reformator, in timp ce faimosul dr.Eck, sustinut de o oaste de doctori invatati si prelati, era campionul Romei.
11:44 Desi Zwingli n-a fost prezent la conferinta, influenta lui a fost simtita. Toti secretarii au fost alesi de papistasi, iar altora le-a fost interzis sa ia note sub pedeapsa cu moartea. Cu toate acestea, Zwingli primea zilnic un raport cu privire la cele ce se spuneau la Baden. Un student dintre cei prezenti la disputa facea in fiecare seara un raport cu privire la argumentele prezentate in acea zi. Alti doi studenti luau aceste note pentru a le duce impreuna cu scrisorile zilnice ale lui Oecolampadius lui Zwingli la Zürich. Reformatorul raspundea, dand sfaturi si sugestii. Scrisorile lui erau scrise noaptea, iar studentii se intorceau cu ele la Baden dimineata. Pentru a insela vigilenta garzii care stationa la portile orasului, acesti soli duceau pe cap cosuri cu pasari si li se ingaduia sa treaca fara nici o piedica.
11:45 In felul acesta Zwingli sustinea lupta cu impotrivitorii lui inversunati. El "a lucrat mai mult", spunea Myconius, "prin meditatiile, prin noptile nedormite si prin sfatul pe care-l transmitea la Baden decat ar fi facut discutand personal cu dusmanii lui." (D'Aubigné, b.11, cap.13)
11:46 Romanistii, imbatati de o biruinta anticipata, venisera la Baden imbracati in mantiile lor bogate si stralucitoare de podoabe. Ei ofereau cu larghete mesele lor pline cu cele mai scumpe delicatese si cu cele mai alese vinuri. Povara indatoririlor ecleziastice era usurata prin veselie si chefuri. In contrast izbitor au aparut reformatorii, care erau priviti de oameni putin mai bine decat o grupa de cersetori si a caror hrana simpla ii retinea prea putin la masa. Proprietarul lui Oecolampadius, avand ocazia sa-l vada in camera, il gasea totdeauna angajat in studiu sau in rugaciune si, minunandu-se mult, raporta ca ereticul era in fond "foarte evlavios".
11:47 La conferinta "Eck a urcat la amvon cu ingamfare, impodobit splendid, in timp ce umilul Oecolampadius, imbracat modest, a fost obligat sa-si ocupe locul in fata adversarului pe un scaun rudimentar" (Idem, b.11, cap.13). Glasul puternic al lui Eck si siguranta lui nemasurata nu l-au parasit deloc. Zelul lui era stimulat de nadejdea aurului si a renumelui; caci aparatorul credintei avea sa fie rasplatit cu o suma considerabila. Cand cele mai bune argumente au fost respinse, a recurs la insulte si chiar la blesteme.
11:48 Oecolampadius, modest si neincrezator in sine, a ezitat sa intre in lupta, pentru un moment, dar a facut declaratia solemna: "Nu recunosc nici o alta norma de judecata decat Cuvantul lui Dumnezeu" (Idem, b.11, cap.13). Desi amabil si curtenitor in purtare, s-a dovedit abil si neabatut. In timp ce romanistii, dupa obiceiul lor, apelau la autoritatea traditiilor bisericii, reformatorul s-a alipit categoric de Sfintele Scripturi. "Obiceiul", spunea el, "n-are nici o putere in Elvetia, daca nu se intemeiaza
11:49 pe constitutie; in materie de credinta, Biblia este constitutia noastra" (Idem, b.11, cap.13).
11:50 Contrastul dintre cei doi luptatori n-a ramas fara efect. Rationamentul calm si lamurit al reformatorului, prezentat atat de placut si de modest, a influentat mintile care s-au intors cu dezgust de la pretentiile indraznete si violente ale lui Eck.
11:51 Discutia a continuat timp de 18 zile. La incheierea ei papistasii, cu o mare incredere, au pretins victoria. Majoritatea deputatilor s-au alaturat Romei, iar Dieta i-a declarat pe reformatori invinsi si a hotarat ca ei impreuna cu Zwingli, conducatorul lor, sa fie indepartati din biserica. Dar roadele conferintei au descoperit de care parte era castigul. Lupta a avut ca urmare un puternic avant pentru cauza protestanta si, nu dupa multa vreme, orase importante ca Berna si Basel s-au declarat in favoarea Reformei.