10:87 Dupa plecare, dorind ca hotararea lui sa nu fie considerata in mod gresit ca razvratire, Luther i-a scris imparatului. "Dumnezeu, care este cercetatorul inimilor, imi este martor", spunea el, "ca sunt gata cu toata sinceritatea sa ascult de maiestatea voastra, in onoare sau in dezonoare, in viata sau in moarte, cu nici o exceptie in afara de aceea a Cuvantului lui Dumnezeu prin care traieste omul. In toate problemele vietii acesteia, credinciosia mea va fi nezdruncinata, caci a pierde sau a castiga aici nu are nici o valoare pentru mantuire. Dar atunci cand sunt in joc interese vesnice, Dumnezeu nu vrea ca omul sa se supuna omului. Caci o astfel de supunere in problemele spirituale este o adevarata inchinare si trebuie data numai Creatorului". (Idem, b.7, cap. 11)