10:36 Tot orasul era curios sa-l vada pe acest om deosebit si o multime de vizitatori au umplut repede curtea. Luther abia isi revenise din suferinta recenta; era obosit de calatoria care-i consumase doua saptamani; trebuia sa se pregateasca pentru a face fata evenimentelor importante din ziua urmatoare si de aceea avea nevoie de liniste si odihna. Dar dorinta de a-l vedea era atat de mare, incat s-a bucurat doar de cateva ceasuri de odihna, cand nobili, cavaleri, preoti si cetateni s-au adunat dornici in jurul lui. Printre acestia erau multi dintre nobilii care cerusera cu mult curaj imparatului o reforma a abuzurilor preotilor si care, spunea Luther, "se hranisera cu totii din Evanghelia mea". (Martyn p. 393). Vrajmasi si prieteni, deopotriva, veneau sa-l vada pe calugarul neinfricat; dar el ii primea cu un calm neabatut, raspunzand tuturor cu demnitate si intelepciune. Infatisarea ii era hotarata si curajoasa. Fata lui palida si slaba, avand urme de oboseala si de suferinta, avea o expresie plina de bunatate si chiar de bucurie. Solemnitatea si seriozitatea profunda a cuvintelor lui ii dadeau o putere careia nu-i puteau rezista nici vrajmasii lui. Atat prietenii, cat si dusmanii erau plini de uimire. Unii erau convinsi ca il insotea o putere divina; altii declarau ca si fariseii despre Hristos: "Are drac".