10:2 Un nou imparat - Carol al V-lea - vine pe tronul Germaniei si trimisii Romei s-au grabit sa-i prezinte felicitarile si sa-l convinga pe monarh sa-si foloseasca puterea impotriva Reformei. Pe de alta parte, printul-elector al Saxoniei, fata de care Carol era mult indatorat pentru coroana lui, l-a sfatuit sa nu faca nici un pas impotriva lui Luther pana ce nu va avea ocazia sa-l asculte. Imparatul era pus astfel intr-o mare incurcatura si nedumerire. Papistasii n-ar fi fost multumiti cu nimic mai putin decat cu un edict imperial, care sa-l condamne pe Luther la moarte. Electorul declarase categoric ca "nici maiestatea sa imperiala si nici vreo alta persoana nu dovedise ca scrierile lui Luther erau gresite", de aceea el cerea ca "Dr. Luther sa-i fie asigurat un bilet de libera trecere, ca sa poata aparea inaintea tribunalului judecatorilor invatati, cucernici si nepartinitori". (D'Aubigné, b.6, cap.11)