10:25 Luther nu urma sa faca aceasta calatorie primejdioasa singur. In afara de trimisul imperial, trei dintre cei mai hotarati prieteni s-au decis sa-l insoteasca. Melanchton dorea cu infocare sa li se alature. Inima lui era strans legata de a lui Luther si a staruit sa-l urmeze, daca era nevoie, in temnita sau la moarte. Dar staruintele lui au fost refuzate. Daca Luther ar fi pierit, atunci nadejdea Reformei trebuia sa treaca asupra tanarului sau colaborator. Cand s-a despartit de Melanchton, reformatorul a spus: "Daca nu ma intorc si vrajmasii mei ma vor condamna la moarte, tu continua sa inveti si ramai statornic de partea adevarului. Lucreaza in locul meu... Daca tu vei trai, moartea mea va avea prea putine urmari." (Idem, b.7, cap.7). Studentii si cetatenii care se adunasera sa fie martori la plecarea lui Luther erau profund miscati. O mare multime, formata din aceia ale caror inimi fusesera miscate de Evanghelie, si-au luat ramas bun plangand. Asa a plecat reformatorul impreuna cu tovarasii lui din Wittenberg.