English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Tragedia veacurilor

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Tragedia veacurilor, 10


10:1 Cap. 8 - Luther inaintea Dietei

10:2 Un nou imparat - Carol al V-lea - vine pe tronul Germaniei si trimisii Romei s-au grabit sa-i prezinte felicitarile si sa-l convinga pe monarh sa-si foloseasca puterea impotriva Reformei. Pe de alta parte, printul-elector al Saxoniei, fata de care Carol era mult indatorat pentru coroana lui, l-a sfatuit sa nu faca nici un pas impotriva lui Luther pana ce nu va avea ocazia sa-l asculte. Imparatul era pus astfel intr-o mare incurcatura si nedumerire. Papistasii n-ar fi fost multumiti cu nimic mai putin decat cu un edict imperial, care sa-l condamne pe Luther la moarte. Electorul declarase categoric ca "nici maiestatea sa imperiala si nici vreo alta persoana nu dovedise ca scrierile lui Luther erau gresite", de aceea el cerea ca "Dr. Luther sa-i fie asigurat un bilet de libera trecere, ca sa poata aparea inaintea tribunalului judecatorilor invatati, cucernici si nepartinitori". (D'Aubigné, b.6, cap.11)

10:3 Atentia tuturor era acum atrasa spre adunarea statelor germane care urmau sa fie reunite la Worms, la scurta vreme dupa urcarea lui Carol pe tronul imperiului. Probleme si interese politice importante urmau sa fie luate in discutie de catre acest consiliu national; pentru prima data printii Germaniei urmau sa se intalneasca cu tanarul lor monarh in forul adunarii deliberative. Din toate partile patriei au venit demnitarii bisericii si ai statului. Printi cu traditie, din clasa inalta, puternici si mandri de drepturile lor ereditare, ecleziastici

10:4 princiari inflacarati de constienta superioritatii lor in rang si putere, cavaleri imperiali impreuna cu purtatorii lor de arme si ambasadori din tari vecine si indepartate - toti acestia s-au adunat la Worms. Insa, in aceasta imensa adunare, subiectul care provocase cel mai adanc interes era cauza reformatorului saxon.

10:5 Carol daduse porunca mai dinainte ca printul-elector sa-l aduca pe Luther cu el la Dieta, asigurandu-l de ocrotire si fagaduindu-i o discutie libera cu persoane competente, privind problemele in disputa. Luther dorea foarte mult sa apara inaintea imparatului. Si pentru ca sanatatea lui era la data aceea mult subrezita, el scrise electorului: "Daca nu pot merge la Worms sanatos, voi fi dus acolo asa bolnav cum sunt. Caci daca imparatul ma cheama, nu ma indoiesc ca aceasta este chemarea lui Dumnezeu Insusi. Daca vor sa foloseasca violenta impotriva mea, si aceasta este foarte probabil (caci nu pentru instruirea lor imi poruncesc sa apar), incredintez problema in mainile Domnului. Acela care i-a salvat pe cei trei tineri in cuptorul de foc inca traieste si domneste. Daca nu ma salveaza, viata mea este de mica importanta. Sa ne ferim insa ca Evanghelia sa fie expusa batjocurii celor nelegiuiti si sa ne varsam mai bine sangele pentru ea decat sa-i lasam pe ei sa triumfe. Nu-mi sta mie in putere sa hotarasc daca viata sau moartea mea va contribui cel mai mult la mantuirea tuturor... Va puteti astepta la orice de la mine... in afara de fuga sau retractare. Sa fug nu pot, si cu atat mai putin sa retractez." (Idem, b.7, cap.1)

10:6 Atunci cand la Worms au ajuns vestile ca Luther urma sa apara inaintea Dietei, s-a produs o agitatie generala. Aleander, legatul papal caruia ii fusese in mod deosebit incredintat acest caz, a fost alarmat si maniat. Era constient ca rezultatul urma sa fie dezastruos pentru cauza papala. A institui o cercetare intr-un caz in care papa pronuntase deja sentinta de condamnare insemna o punere in discutie a autoritatii suveranului pontif. Mai mult decat atat, el isi dadea seama ca argumentele elocvente si puternice ale acestui om ii vor indeparta pe multi dintre printi de la cauza papei. De aceea, in cea mai mare graba, a protestat pe langa

10:7 Carol impotriva prezentei lui Luther la Worms. Cam in acelasi timp a fost publicata bula de excomunicare a lui Luther; si aceasta impreuna cu presiunile legatului papal l-au facut pe imparat sa cedeze. Astfel, el scrise electorului ca, daca Luther nu retracteaza, ar trebui sa ramana la Wittenberg.

10:8 Nemultumit de aceasta victorie, Aleander a uneltit cu toata puterea si viclenia de care dispunea pentru a asigura condamnarea lui Luther. Cu o staruinta vrednica de o cauza mai buna, el a impus problema in atentia printilor, prelatilor si altor membri ai adunarii, acuzandu-l pe reformator de "razvratire, rebeliune, lipsa de respect si hula". Dar vehementa si pasiunea manifestate de legatul papal au demascat si mai clar spiritul de care era insufletit. "Este manat de ura si razbunare" era constatarea generala, "mai mult decat de ravna si evlavie" (Idem, b.7, cap.1). Majoritatea membrilor Dietei erau mai mult decat oricand inclinati sa priveasca favorabil cauza lui Luther.

10:9 Aleander a sustinut cu un zel indoit inaintea imparatului datoria de a executa edictele papale. Dar, sub legile Germaniei, aceasta nu se putea face fara concursul printilor si, invins in cele din urma de presiunile regatului, Carol i-a poruncit sa-si prezinte cazul inaintea Dietei. "A fost o zi plina de mandrie pentru nuntiul papal. Adunarea era mare, dar cauza era si mai mare. Aleander urma sa apere cauza Romei... mama si stapana tuturor bisericilor". El urma sa apere primatul lui Petru inaintea adunarii capetelor princiare ale crestinatatii. "Dotat cu darul vorbirii, a stiut sa se ridice la inaltimea acelei ocazii. Providenta aranjase ca Roma sa fie reprezentata si sa fie aparata de cel mai priceput dintre oratorii ei in fata celui mai maret dintre tribunale, inainte de a fi condamnata." (Wylie, b.6, cap.4). Aceia care erau in favoarea reformatorului intrezareau cu oarecare teama efectele cuvantarii lui Aleander. Electorul Saxoniei nu era prezent, dar la sugestia sa unii dintre consilieri au notat cuvantarea nuntiului.

10:10 Aleander s-a straduit cu toata puterea culturii si a elocventei

10:11 sale sa doboare adevarul. Arunca asupra lui Luther acuzatii dupa acuzatii, tratandu-l ca pe un dusman al bisericii si al statului, al celor vii si al celor morti, al clerului si al laicilor, al conciliilor si al crestinilor. "In scrierile lui Luther", zicea el, "exista atatea rataciri, incat ar justifica arderea pe rug a o suta de mii de eretici".

10:12 Incheindu-si pledoaria, el s-a straduit sa arunce dispret asupra sustinatorilor credintei reformate: "Ce sunt toti acesti lutherani? O clica de pedagogi obraznici, de preoti corupti, de calugari desfranati, de judecatori ignoranti si de nobili degradati, cu niste oameni de rand pe care i-a indus in eroare si pe care i-a pervertit. Cat de superioara le este gruparea catolica in numar, pricepere si putere! O hotarare unanima a acestei adunari ilustre si ii va lumina pe cei nestiutori, ii va avertiza pe cei lipsiti de prevedere, va hotari pe cei care se clatina si va da putere celor slabi." (D'Aubigné, b. 7, cap. 3)

10:13 Cu asemenea arme au fost atacati aparatorii adevarului in toate veacurile. Aceleasi argumente sunt inca folosite impotriva acelora care au curajul sa prezinte, in opozitie cu ratacirile inradacinate, invataturile clare si directe ale Cuvantului lui Dumnezeu. "Cine sunt propagatorii acestor invataturi noi?" spun aceia care doresc o religie populara. "Sunt niste neinvatati, putini la numar si din clasa de jos. Cu toate acestea, pretind ca au adevarul si ca sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Sunt nestiutori si amagiti. Cu mult superioara la numar si influenta este biserica noastra! Cati oameni mari si invatati sunt printre noi! Ce mare putere este de partea noastra!" Acestea sunt argumentele care au o influenta graitoare asupra lumii; dar nu sunt mai convingatoare astazi decat in zilele reformatorului.

10:14 Reforma nu s-a incheiat cu Luther, asa cum socotesc unii, ci ea trebuie continuata pana la incheierea istoriei lumii. Luther a avut o lucrare mare de facut, aceea de a transmite si altora lumina pe care Dumnezeu o aprinsese asupra lui, dar nu o poseda in totalitatea ei, adica acea lumina intreaga care trebuie data lumii. Din vremea aceea si pana astazi, o lumina noua a continuat sa straluceasca neincetat

10:15 asupra Scripturilor si noi adevaruri au fost continuu descoperite.

10:16 Cuvantarea legatului papal a facut o impresie profunda asupra Dietei. Acolo nu fusese prezent nici un Luther cu adevarurile clare si convingatoare ale Cuvantului lui Dumnezeu pentru a-l invinge pe campionul papal. N-a fost facuta nici o incercare de a-l apara pe reformator. De aceea s-a manifestat o dispozitie generala nu numai de a-l condamna pe el si invataturile pe care le predica, ci, daca lucrul acesta ar fi fost posibil, sa dezradacineze erezia. Roma se bucurase de cea mai favorabila ocazie de a-si apara cauza. Tot ce se putea spune in apararea ei fusese spus. Dar biruinta aparenta era semnalul infrangerii. De acum incolo, contrastul dintre adevar si ratacire urma sa se vada mai clar atunci cand se aflau in lupta deschisa. Niciodata, dupa ziua aceea, Roma nu avea sa mai fie atat de sigura cum fusese pana atunci.

10:17 In timp ce marea majoritate a membrilor Dietei n-ar fi ezitat sa-l predea pe Luther razbunarii Romei, multi dintre ei vedeau si deplangeau stricaciunea care exista in biserica si doreau o indreptare a abuzurilor care dominau in poporul german, ca urmare a coruptiei si lacomiei din ierarhia romana. Legatul prezentase conducerea papala in lumina cea mai favorabila. Dar Domnul l-a inspirat pe un membru al Dietei sa dea o descriere amanuntita si reala efectelor tiraniei papale. Cu o hotarare nobila, ducele George de Saxonia s-a ridicat in adunarea aceea princiara si a aratat cu o exactitate teribila amagirile si nelegiuirile papalitatii, precum si urmarile lor infricosatoare. In incheiere a spus:

10:18 "Acestea sunt doar unele din abuzurile care striga impotriva Romei. Orice rusine a fost data la o parte si singurul lor scop este...bani, bani, bani... astfel ca predicatorii care ar trebui sa predice adevarul nu spun decat minciuni si nu sunt numai tolerati, ci sunt rasplatiti, deoarece cu cat mai mari sunt minciunile, cu atat mai mare este castigul. Din acest izvor murdar izvorasc asemenea ape infecte. Depravarea da mana cu lacomia... Vai, rusinea facuta de cler este aceea care arunca atat de multe suflete sarmane in condamnarea vesnica. Trebuie sa se faca o reforma generala." (Idem, b.7, cap.4)

10:19 O demascare mai iscusita si mai energica a abuzurilor papale nu putea fi prezentata nici chiar de Luther, dar faptul ca vorbitorul era un adversar hotarat al reformatorului a facut ca influenta cuvintelor lui sa fie si mai mare.

10:20 Daca ochii adunarii ar fi fost deschisi, ei ar fi vazut ingerii lui Dumnezeu in mijlocul lor, raspandind raze de lumina in intunericul ratacirii si deschizand mintile si inimile pentru primirea adevarului. Puterea adevarului si intelepciunii lui Dumnezeu era aceea care ii stapanea chiar si pe adversarii Reformei, pregatind astfel calea pentru marea lucrare ce urma sa fie indeplinita. Martin Luther n-a fost prezent; dar glasul Unuia mai mare decat el fusese auzit in adunarea aceea.

10:21 Dieta a numit un comitet care sa pregateasca o lista a abuzurilor papale care apasau atat de greu asupra poporului german. Aceasta lista, care cuprindea o suta una descrieri amanuntite, a fost prezentata imparatului impreuna cu cererea de a se lua de indata masuri pentru indreptarea acestor abuzuri. "Cate suflete crestine pierdute", spuneau petitionarii, "cata dezaprobare, cate stoarceri din cauza rusinii care inconjoara corpul crestinatatii! Este de datoria noastra sa prevenim ruina si dezonoarea poporului nostru. Pentru motivul acesta, va rugam umiliti si cu foarte mare graba sa porunciti o reforma generala si sa va luati raspunderea pentru realizarea ei." (Idem, b.7, cap.4)

10:22 Consiliul a cerut, acum, ca Luther sa apara inaintea lui. In ciuda staruintelor si amenintarilor lui Aleander, imparatul a fost de acord in cele din urma si Luther a fost chemat sa apara inaintea Dietei. O data cu chemarea a fost dat si un bilet de libera trecere, asigurandu-i inapoierea intr-un loc sigur. Acesta a fost dus la Wittenberg de curierul care a fost insarcinat sa-l aduca la Worms.

10:23 Prietenii lui Luther erau ingroziti si mahniti. Cunoscand prejudecatile si vrajmasia impotriva lui, se temeau ca nici macar biletul de libera trecere nu va fi respectat si au staruit de el sa nu-si puna viata in primejdie. El le-a raspuns: "Papistasii

10:24 nu doresc ca eu sa vin la Worms, ci condamnarea si moartea mea. Dar aceasta nu intereseaza. Rugati-va nu pentru mine, ci pentru Cuvantul lui Dumnezeu... Hristos imi va da Duhul Sau pentru a-i invinge pe acesti slujitori ai ratacirii. Ii sfidez in timpul vietii mele si voi triumfa asupra lor prin moartea mea. Ei se ingramadesc la Worms pentru a ma constrange sa retractez; si iata care va fi raspunsul meu: 'Am spus mai inainte ca papa era vicarul lui Hristos; acum sustin ca el este vrajmasul Domnului nostru si apostolul lui Satana.'" (Idem, b.7, cap.6)

10:25 Luther nu urma sa faca aceasta calatorie primejdioasa singur. In afara de trimisul imperial, trei dintre cei mai hotarati prieteni s-au decis sa-l insoteasca. Melanchton dorea cu infocare sa li se alature. Inima lui era strans legata de a lui Luther si a staruit sa-l urmeze, daca era nevoie, in temnita sau la moarte. Dar staruintele lui au fost refuzate. Daca Luther ar fi pierit, atunci nadejdea Reformei trebuia sa treaca asupra tanarului sau colaborator. Cand s-a despartit de Melanchton, reformatorul a spus: "Daca nu ma intorc si vrajmasii mei ma vor condamna la moarte, tu continua sa inveti si ramai statornic de partea adevarului. Lucreaza in locul meu... Daca tu vei trai, moartea mea va avea prea putine urmari." (Idem, b.7, cap.7). Studentii si cetatenii care se adunasera sa fie martori la plecarea lui Luther erau profund miscati. O mare multime, formata din aceia ale caror inimi fusesera miscate de Evanghelie, si-au luat ramas bun plangand. Asa a plecat reformatorul impreuna cu tovarasii lui din Wittenberg.

10:26 In timpul calatoriei au vazut ca mintea oamenilor era apasata de presimtiri intunecate. In unele orase nu li s-a dat nici o onoare. Cand s-au oprit seara pentru odihna, un preot le-a marturisit, prieteneste, temerile lui, infatisand inaintea lui Luther portretul unui reformator italian care suferise moartea de martir. A doua zi au aflat ca scrierile lui Luther fusesera condamnate la Worms. Solii imperiali aduceau la cunostinta decretul imparatului si cereau oamenilor sa aduca lucrarile proscrise magistratilor. Trimisul imparatului, temandu-se pentru siguranta lui Luther in fata Dietei si gandind ca hotararea lui s-ar putea clatina, l-a intrebat daca dorea sa mearga inainte. El a raspuns: "Cu toate ca sunt proscris in toate orasele, voi merge inainte". (Idem, b.7, cap.7)

10:27 La Erfurt a fost primit cu cinste. Inconjurat de multimile admiratoare, a trecut pe strazile pe care le cutreierase de multe ori cu traista lui de cersetor. A vizitat chilia de la manastire si si-a amintit de luptele prin care lumina care inunda acum Germania ii luminase sufletul. A fost rugat sa predice. Acest lucru ii fusese interzis, dar trimisul i-a dat incuviintarea si calugarul care odinioara fusese salahorul manastirii s-a urcat la amvon.

10:28 A vorbit acelei adunari mari din cuvintele lui Hristos: "Pace voua". "Filozofi, doctori si scriitori", a spus el, "s-au straduit sa-i invete pe oameni calea de a obtine viata vesnica si n-au reusit. Va voi arata astazi calea... Dumnezeu a ridicat dintre morti un Om, pe Domnul Isus Hristos, ca sa distruga moartea, sa nimiceasca pacatul si sa sigileze portile iadului. Aceasta este lucrarea mantuirii... Hristos a biruit! Aceasta este vestea plina de bucurie; si noi suntem mantuiti prin lucrarea Sa si nu prin faptele noastre... Domnul nostru Isus Hristos a zis: 'Pace voua, uitati-va la mainile Mele', ceea ce vrea sa spuna: Iata, omule! Eu si numai Eu sunt acela care ti-am indepartat pacatul si te-am rascumparat; iar acum tu ai pace, zice Domnul".

10:29 El a continuat aratand ca adevarata credinta va fi manifestata printr-o viata sfanta. "Din moment ce Dumnezeu ne-a mantuit, sa facem in asa fel, incat faptele noastre sa fie primite inaintea Lui. Esti bogat? Administreaza-ti bunurile pentru implinirea nevoilor saracului. Esti sarac? Slujba ta sa fie primita inaintea celui bogat. Daca munca ta este numai pentru tine, atunci serviciul pe care tu pretinzi ca il aduci lui Dumnezeu este o minciuna." (Idem, b.7, cap.7)

10:30 Oamenii ascultau ca fermecati. Painea vietii era franta acelor suflete flamande. Hristos era inaltat inaintea lor mai presus de papi, legati, imparati si regi. Luther n-a facut nici o aluzie la situatia sa primejdioasa. Nu cauta sa fie obiectul discutiei si al simpatiei. Contemplandu-L pe Hristos, el s-a pierdut pe sine din vedere. El se ascunsese in spatele Omului Calvarului, cautand sa-L prezinte numai pe Isus ca fiind Rascumparatorul pacatosilor.

10:31 Pe masura ce reformatorul isi continua calatoria, era privit peste tot cu un mare interes. O multime de oameni sinceri se imbulzeau in jurul lui si glasuri prietenoase il avertizau cu privire la scopul romanistilor. "Te vor arde", spunea unul, "si-ti vor preface trupul in cenusa, asa cum au facut cu Jan Huss". Luther raspundea: "Chiar daca ar aprinde un foc pe tot drumul de la Worms la Wittenberg, ale carui flacari sa ajunga pana la cer, as trece prin el in numele Domnului; ma voi prezenta inaintea lor; voi intra in gura balaurului si-i voi sfarama dintii, marturisindu-L pe Domnul Isus Hristos." (Idem, b.7, cap.7)

10:32 Vestile cu privire la apropierea lui au produs la Worms o mare framantare. Prietenii sai tremurau gandindu-se la siguranta lui; iar dusmanii se ingrijorau pentru succesul cauzei lor. Au fost facute eforturi staruitoare pentru a-l impiedica sa intre in oras. In urma uneltirilor papistasilor, a fost sfatuit sa mearga la castelul unui cavaler prieten, unde se spunea ca toate neintelegerile vor fi rezolvate prieteneste. Prietenii au incercat sa-i mareasca temerile infatisandu-i primejdiile care il amenintau. Dar toate eforturile au fost in zadar. Luther care era neinfricat declara: "Chiar daca ar fi in Worms tot atatia demoni, cate tigle sunt pe acoperisuri, tot voi intra in el". (Idem, b.7, cap.7)

10:33 La sosirea in Worms, foarte multi oameni s-au ingramadit la porti pentru a-i ura bun venit. O asa multime nu se adunase sa-l salute nici pe imparat. Animatia era intensa, iar din mijlocul multimii se auzi un glas plin de jale care ii canta un cantec de ingropaciune, ca o avertizare cu privire la soarta care-l astepta. "Dumnezeu va fi aparatorul meu", spuse el cand cobori din trasura.

10:34 Papistasii nu crezusera ca Luther se va aventura sa apara la Worms; de aceea, la sosirea lui i-a cuprins consternarea. Indata, imparatul i-a convocat pe membrii consiliului pentru a se consfatui ce cale trebuie urmata. Unul dintre episcopi, un papistas fanatic, a spus: "Ne-am consultat suficient in aceasta problema. Maiestatea voastra imperiala sa scape cat mai curand de acest om. Sigismund nu l-a condamnat la moarte pe Jan Huss? Noi nu suntem obligati sa dam si nici sa mentinem

10:35 biletul de libera trecere al unui eretic". "Nu, a raspuns imparatul, noi trebuie sa ne tinem fagaduinta". (Idem, b.7, cap.8). De aceea s-a hotarat ca reformatorul sa fie ascultat.

10:36 Tot orasul era curios sa-l vada pe acest om deosebit si o multime de vizitatori au umplut repede curtea. Luther abia isi revenise din suferinta recenta; era obosit de calatoria care-i consumase doua saptamani; trebuia sa se pregateasca pentru a face fata evenimentelor importante din ziua urmatoare si de aceea avea nevoie de liniste si odihna. Dar dorinta de a-l vedea era atat de mare, incat s-a bucurat doar de cateva ceasuri de odihna, cand nobili, cavaleri, preoti si cetateni s-au adunat dornici in jurul lui. Printre acestia erau multi dintre nobilii care cerusera cu mult curaj imparatului o reforma a abuzurilor preotilor si care, spunea Luther, "se hranisera cu totii din Evanghelia mea". (Martyn p. 393). Vrajmasi si prieteni, deopotriva, veneau sa-l vada pe calugarul neinfricat; dar el ii primea cu un calm neabatut, raspunzand tuturor cu demnitate si intelepciune. Infatisarea ii era hotarata si curajoasa. Fata lui palida si slaba, avand urme de oboseala si de suferinta, avea o expresie plina de bunatate si chiar de bucurie. Solemnitatea si seriozitatea profunda a cuvintelor lui ii dadeau o putere careia nu-i puteau rezista nici vrajmasii lui. Atat prietenii, cat si dusmanii erau plini de uimire. Unii erau convinsi ca il insotea o putere divina; altii declarau ca si fariseii despre Hristos: "Are drac".

10:37 A doua zi, Luther a fost somat sa se prezinte inaintea Dietei. Un slujbas imperial a fost insarcinat sa-l conduca in sala de adunare; dar cu mare greutate a ajuns acolo. Toate intrarile erau intesate de spectatori, dornici sa-l vada pe calugarul care indraznise sa se opuna autoritatii papei.

10:38 Cand era gata sa intre in fata judecatorilor, un general batran, un erou a numeroase batalii, i-a spus cu bunatate: "Sarmane calugar, sarmane calugar, esti gata sa iei o pozitie mai nobila decat am luat eu sau alti capitani in cele mai sangeroase batalii ale noastre. Daca insa cauza ta este dreapta si esti sigur de ea,

10:39 mergi inainte in numele Domnului si nu-ti fie frica de nimic. Dumnezeu nu te va parasi." (D'Aubigné, b.7, cap.8)

10:40 In cele din urma, Luther se afla inaintea Dietei. Imparatul statea pe tron. El era inconjurat de personalitatile cele mai ilustre din imparatie. Niciodata nu mai statuse vreun om in fata unei adunari mai impunatoare ca aceea in fata careia trebuia sa raspunda Martin Luther de credinta lui. "Aceasta infatisare era deja un semnal al biruintei asupra papalitatii. Papa il condamnase, dar acum el statea inaintea unui tribunal care prin insasi aceasta actiune se situa mai presus de papa. Papa il pusese sub interdictie si-l exclusese din orice societate omeneasca si, cu toate acestea, fusese chemat intr-un ton plin de respect si primit inaintea celei mai auguste adunarii din lume. Papa il condamnase la tacere vesnica si acum el era gata sa vorbeasca inaintea a mii de ascultatori atenti, adunati din cele mai indepartate parti ale crestinatatii. O revolutie uriasa s-a produs in felul acesta datorita concursului lui Luther. Roma se cobora de pe tron si glasul unui calugar a fost acela care a provocat aceasta umilire." (Idem, b.7, cap.8)

10:41 In fata acelei adunari puternice si pline de demnitate, reformatorul, un om cu origine umila, parea ingrozit si incurcat. Mai multi printi, observandu-i emotia, s-au apropiat de el, iar unul dintre ei i-a soptit: "Nu te teme de cei ce ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul". Altul i-a spus: "Cand veti fi adusi inaintea guvernatorilor si imparatilor pentru Numele Meu, va va fi dat prin Duhul Tatalui vostru ce va trebui sa spuneti". In felul acesta, cuvintele lui Hristos erau aduse de oamenii mari ai lumii ca sa-l intareasca pe slujitorul Lui in ceasul incercarii.

10:42 Luther a fost condus chiar in fata tronului imparatului. O tacere adanca a cazut peste adunarea intesata de oameni. Apoi, un slujitor imperial s-a ridicat si, aratand catre o colectie de scrieri ale lui Luther, a cerut ca reformatorul sa raspunda la doua intrebari: daca le recunoaste ca fiind ale lui si daca este gata sa retracteze parerile pe care le avansase in ele. Titlurile cartilor fiind

10:43 citite, Luther a raspuns ca in ceea ce priveste prima intrebare recunoaste cartile ca fiind ale lui. "In ceea ce priveste a doua intrebare", raspunse el, "vazand ca este o problema care priveste credinta si mantuirea sufletelor si in care este implicat Cuvantul lui Dumnezeu, comoara cea mai pretioasa din cer si de pe pamant, as proceda fara prevedere daca as raspunde fara sa mai gandesc. As putea afirma mai putin decat o cere imprejurarea sau mai mult decat cere adevarul si sa pacatuiesc in felul acesta impotriva Cuvantului lui Hristos: 'De oricine se va lepada de Mine inaintea oamenilor Ma voi lepada si Eu de el inaintea Tatalui Meu care este in ceruri' (Matei 10,33). Pentru motivul acesta rog maiestatea voastra imperiala, cu toata umilinta, sa-mi dea timp ca sa raspund fara sa pacatuiesc impotriva Cuvantului lui Dumnezeu." (D'Aubigné, b.7, cap.8)

10:44 Facand cererea aceasta, Luther a procedat cu intelepciune. Procedeul lui a convins adunarea ca n-a lucrat din pasiune sau din impuls. Aceasta calmitate si stapanire de sine, neasteptata de la acela care se dovedise indraznet si intransigent, s-au adaugat puterii lui si l-a facut in stare dupa aceea sa raspunda cu o prevedere, o hotarare, o intelepciune si o demnitate care i-au surprins si i-au dezamagit pe adversarii lui, mustrand obraznicia si mandria lor.

10:45 A doua zi trebuia sa apara pentru a da raspunsul final. La un moment dat si-a pierdut curajul, cand si-a dat seama de fortele care se unisera impotriva adevarului. Credinta i-a slabit; groaza si tremuratul l-au cuprins si dezgustul l-a coplesit. Primejdiile se inmulteau; dusmanii pareau gata sa castige biruinta, iar puterile intunericului erau pe punctul de a invinge. Norii se adunau in jurul lui si pareau sa-l desparta de Dumnezeu. Dorea asigurarea ca Domnul ostirilor va fi cu el. In groaza sufletului sau s-a aruncat cu fata la pamant si a lasat sa se auda acele strigate sfasietoare de inima, pe care nimeni altul decat Dumnezeu le poate intelege pe deplin.

10:46 "O, Dumnezeule atotputernic si vesnic", se ruga el, "cat de teribila este lumea aceasta; iata, isi deschide gura sa ma inghita, iar eu am o atat de slaba incredere in Tine... Daca ar fi sa-mi pun

10:47 increderea numai in puterea lumii acesteia, totul s-ar sfarsi... Ceasul meu din urma a venit, condamnarea mea a fost pronuntata... O, Dumnezeule, ajuta-ma impotriva intelepciunii lumii. Fa aceasta... Numai Tu... caci nu este lucrarea mea, ci a Ta... Eu nu am nimic a face aici, nimic pentru care sa ma lupt cu acesti mai mari ai lumii... Dar cauza este a Ta... si este o cauza dreapta si vesnica. O, Doamne, ajuta-ma! Dumnezeule credincios si neschimbator, nu-mi pun increderea in nici un om... Tot ce este omenesc este nesigur; tot ce vine de la om este zadarnic. Tu m-ai ales pentru aceasta lucrare... Stai langa mine pentru numele Preaiubitului Tau Fiu Isus Hristos, care este aparatorul meu, scutul si turnul meu cel tare." (Idem, b.7, cap.8)

10:48 Providenta atotinteleapta i-a ingaduit lui Luther sa-si dea seama de pericolul in care se gasea, ca sa nu se increada in puterea lui si sa se avante cu ingamfare in primejdie. Dar nu teama de suferintele personale, teama de chin sau de moartea care parea ca va avea loc in scurta vreme, era aceea care-l coplesea de groaza. Ajunsese in mijlocul crizei si-si simtea nevrednicia de a o intampina. Prin slabiciunea lui, cauza adevarului ar fi putut suferi pierderi. Nu pentru propria siguranta, ci pentru triumful Evangheliei s-a luptat Luther cu Dumnezeu. Groaza si lupta sufletului sau erau ca ale lui Iacov in lupta din acea noapte, langa paraul singuratic. Ca si Iacov, el s-a luptat cu Dumnezeu si a biruit. In neajutorarea sa crunta, credinta lui s-a prins de Hristos, Eliberatorul cel puternic. A fost intarit cu asigurarea ca nu va fi singur inaintea Consiliului. Pacea s-a reintors in sufletul lui si s-a bucurat pentru ca i s-a ingaduit sa inalte Cuvantul lui Dumnezeu inaintea conducatorilor popoarelor.

10:49 Cu o nestramutata incredere in Dumnezeu, Luther s-a pregatit pentru lupta care-i statea in fata. A meditat la raspunsul sau, a examinat pasajele din scrierile lui si a scos din Scripturi dovezi potrivite pentru a-si sustine pozitia. Apoi, punandu-si mana stanga pe Volumul sacru care era deschis inaintea lui, si-a ridicat mana dreapta spre cer si a jurat "sa ramana credincios Evangheliei si sa-si marturiseasca cu sinceritate

10:50 credinta chiar daca va trebui sa sigileze marturia cu sangele sau". (Idem, b.7, cap.8)

10:51 Cand a fost condus din nou in Dieta, fata sa nu purta nici o urma de teama sau de incurcatura. Linistit si pasnic, dar in acelasi timp curajos si nobil, a stat ca martor al lui Dumnezeu inaintea mai marilor pamantului. Slujbasul imperial l-a intrebat care ii era hotararea, daca dorea sau nu sa-si retracteze invataturile. Luther a raspuns pe un ton umil si supus, fara violenta sau patima; comportamentul i-a fost respectuos si modest, aratand o incredere si o bucurie care au surprins intreaga adunare.

10:52 "Prea luminate imparat, ilustri printi si stimati domni", a inceput Luther, "stau inaintea voastra astazi, in conformitate cu porunca ce mi-a fost data ieri si, prin harul lui Dumnezeu, conjur pe maiestatea voastra si inaltimile voastre auguste de a asculta cu ingaduinta la apararea unei cauze care sunt sigur ca este dreapta si adevarata. Daca din nestiinta as calca obiceiurile si bunele maniere ale curtilor, va rog sa ma iertati; caci n-am fost crescut in palatele regilor, ci in chiliile manastirii." (Idem, b.7, cap.8)

10:53 Apoi, intrand in subiect, a declarat ca lucrarile publicate nu aveau toate acelasi caracter. In unele el tratase despre credinta si despre faptele bune, pe care chiar dusmanii le declarasera nu numai neprimejdioase, dar chiar folositoare. A le retracta ar fi insemnat sa condamne adevarurile pe care in genere toti le admiteau. A doua categorie consta in scrieri care expuneau coruptiile si abuzurile papalitatii. A retrage aceste lucrari ar fi insemnat intarirea tiraniei Romei si deschiderea unei usi mai largi pentru multe si mari faradelegi. In a treia categorie din aceste carti, atacase persoanele care aparasera relele existente. Cu privire la acestea marturisea sincer ca fusese mai aspru decat se cuvenea. N-a pretins ca este fara greseala; dar nu putea retrage nici aceste carti, caci pe aceasta cale i-ar fi incurajat pe dusmanii adevarului si acestia ar fi folosit ocazia de a zdrobi cu multa cruzime poporul lui Dumnezeu.

10:54 "Dar eu sunt doar un om si nu Dumnezeu", a continuat el, "ma voi apara de aceea ca si Hristos: daca am vorbit rau, arata-mi raul... Prin harul lui Dumnezeu, va conjur, prea luminate imparate, pe voi, ilustri printi si toti oamenii de orice rang, sa-mi dovediti din scrierile proorocilor si ale apostolilor ca m-am ratacit. De indata ce voi fi convins de lucrul acesta, voi retracta orice greseala si voi fi cel dintai care voi lepada cartile mele si le voi arunca in foc".

10:55 "Ceea ce am spus acum arata clar, nadajduiesc, ca am cantarit cu grija si am tinut seama de primejdiile la care ma expun; departe de a fi inspaimantat, ma bucur sa vad ca Evanghelia este acum, ca si in vremurile de mai inainte, o cauza de tulburare si discordie. Acesta este caracterul, aceasta este soarta Cuvantului lui Dumnezeu. 'N-am venit sa aduc pacea pe pamant, ci sabia', a spus Isus Hristos. Dumnezeu este minunat si infricosat in sfaturile Sale; feriti-va ca nu cumva, sub motivul ca stingeti certurile, sa prigoniti sfantul Cuvant al lui Dumnezeu si sa atrageti asupra voastra un potop infricosat de primejdii de neinvins, de dezastre imediate si de pustiire vesnica... As putea cita multe exemple din descoperirile lui Dumnezeu. As putea vorbi despre faraoni, despre imparatii Babilonului si aceia ai lui Israel, ale caror lucrari n-au contribuit niciodata mai cu efect la propria distrugere decat atunci cand au cautat prin consfatuiri, in aparenta foarte intelepte, sa-si intareasca stapanirea. Dumnezeu muta muntii din loc si ei nu stiu lucrul acesta." (Idem, b.7, cap.8)

10:56 Luther vorbise in limba germana; i s-a cerut apoi sa repete aceleasi cuvinte in limba latina. Desi era obosit din cauza eforturilor anterioare, nu s-a plans si a rostit iarasi cuvantarea cu aceeasi claritate si energie ca si prima data. Providenta lui Dumnezeu l-a condus in lucrarea aceasta. Mintea multora dintre printi era atat de orbita de ratacire si de superstitie, incat la prima rostire n-au vazut puterea rationamentului lui Luther; dar repetarea aceasta i-a facut in stare sa inteleaga clar punctele prezentate.

10:57 Aceia care isi inchisesera ochii cu incapatanare fata de lumina si se hotarasera sa nu se lase convinsi de adevar s-au maniat de puterea cuvintelor lui Luther. Cand si-a terminat cuvantarea, purtatorul de cuvant al Dietei a spus cu manie: "N-ai raspuns la intrebarea care ti-a fost pusa... Ti se cere sa dai un raspuns clar si precis... Retractezi sau nu?"

10:58 Reformatorul a raspuns: "Pentru ca tu, prea luminata maiestate si voi inalti conducatori, imi cereti un raspuns clar, simplu si precis, vi-l voi da si este acesta: Nu-mi pot supune credinta nici papei si nici conciliilor, deoarece este limpede ca lumina zilei ca de multe ori au gresit si s-au contrazis unii cu altii. De aceea, daca nu sunt convins cu marturia Scripturii sau printr-un rationament clar, daca nu sunt convins cu ajutorul pasajelor pe care le-am citat si daca ele nu-mi supun constiinta Cuvantului lui Dumnezeu, nu pot si nu voi retracta, caci e periculos pentru un crestin sa vorbeasca impotriva constiintei lui. Aici stau si nu pot face altfel. Asa sa-mi ajute Dumnezeu! Amin." (Idem, b.7, cap.8)

10:59 Astfel a ramas acest barbat drept pe temelia sigura a Cuvantului lui Dumnezeu. Lumina cerului i-a iluminat fata. Maretia si curatia caracterului sau, pacea si bucuria inimii au fost vazute de toti atunci cand marturisea impotriva puterii ratacirii si in favoarea superioritatii acelei credinte care biruie lumea.

10:60 Intreaga adunare a ramas un timp uimita si fara cuvant. La primul raspuns, Luther vorbise pe un ton moderat, cu o tinuta respectuoasa si supusa. Romanistii au interpretat acest fapt ca o dovada a slabirii curajului. Ei au primit cererea pentru amanare mai degraba ca o anticipare a retractarii. Insusi imparatul, observand cu un aer dispretuitor infatisarea lui de calugar, imbracamintea lui modesta si simplitatea cuvantarii lui, declara: "Niciodata nu va face acest calugar un eretic din mine". Dar curajul si hotararea pe care le-a manifestat, impreuna cu puterea si claritatea rationamentelor lui, i-au surprins pe toti cei prezenti. Imparatul,

10:61 plin de admiratie, a exclamat: "Acest calugar vorbeste cu o inima atat de indrazneata si cu un curaj atat de neclintit". Multi dintre printii germani priveau cu mandrie si cu bucurie la acest reprezentant al natiunii lor.

10:62 Partizanii Romei fusesera infranti; cauza lor aparea intr-o lumina defavorabila. Ei cautau sa-si mentina puterea, nu facand apel la Scripturi, ci recurgand la amenintari, argumentul dintotdeauna al Romei. Purtatorul de cuvant al Dietei ii striga: "Daca nu retractezi, imparatul si statele imparatiei se vor sfatui cu privire la masurile pe care le vom adopta impotriva unui eretic incorigibil".

10:63 Prietenii lui Luther, care ascultasera cu mare bucurie nobila sa aparare, s-au cutremurat la auzul acestor cuvinte, dar insusi reformatorul a spus linistit: "Dumnezeu sa-mi ajute, dar nu pot retracta nimic". (Idem, b.7, cap.8)

10:64 I s-a spus sa se retraga din Dieta, in timp ce printii urmau sa se sfatuiasca. Se simtea ca a venit o mare criza. Refuzul lui Luther de a se supune putea afecta istoria bisericii pentru secole intregi. De aceea s-a hotarat sa i se mai dea o ocazie de a retracta. Pentru ultima oara a fost adus in adunare. Din nou a fost intrebat daca vrea sa renunte la invataturile lui. "Nu am alt raspuns de dat", a spus el, "decat acela pe care l-am dat". Era clar ca nu putea fi determinat nici prin promisiuni si nici prin amenintari, ca sa se supuna ordinului Romei.

10:65 Conducatorii papali s-au maniat pentru ca puterea lor, care ii facuse pe regi si pe nobili sa tremure, era astfel dispretuita de un calugar umil; ei voiau sa-l faca sa le simta mania, torturandu-i viata. Dar Luther, intelegand primejdia, vorbise tuturor cu demnitatea si calmul cuvenit unui crestin. In cuvintele sale nu fusese nici mandrie, nici patima si nici declaratii neadevarate. El se pierduse pe sine din vedere, precum si pe oamenii mari care-l inconjurau, si simtea ca era in prezenta Unuia infinit, superior papilor, prelatilor, regilor si imparatilor. Hristos vorbise prin marturia lui Luther

10:66 cu o putere si o maretie care pentru moment i-au inspirat atat pe prieteni, cat si pe dusmani cu teama si uimire. Duhul lui Dumnezeu fusese de fata in acel conciliu, impresionand inimile conducatorilor imparatiei. Mai multi printi au recunoscut cu indrazneala dreptatea cauzei lui Luther. Multi au fost convinsi cu privire la adevar; dar impresiile pe care si le facusera n-au durat mult. Mai erau altii care nu si-au exprimat imediat convingerile, dar care, dupa ce au cercetat Scripturile, au devenit peste putin timp sustinatorii Reformei.

10:67 Electorul Frederic asteptase cu mare ingrijorare prezenta lui Luther inaintea Dietei si cu o adanca emotie ascultase discursul lui. Cu bucurie si cu mandrie, el fusese martor la curajul doctorului, la statornicia si la stapanirea lui si s-a hotarat sa stea mai ferm in apararea lui. El a pus in contrast partile aflate in conflict si a vazut ca intelepciunea papilor, a regilor si a prelatilor fusese facuta fara valoare de puterea adevarului. Papalitatea suferise o infrangere care urma sa fie simtita de toate popoarele si in toate veacurile.

10:68 Cand trimisul papal si-a dat seama de efectul produs prin cuvantarea lui Luther, s-a temut mai mult decat oricand ca siguranta bisericii Romei se zdruncina, de aceea s-a hotarat sa foloseasca toate mijloacele de care dispunea pentru a obtine nimicirea reformatorului. Cu toata elocventa si amabilitatea diplomatica prin care se distingea in mod deosebit, a aratat tanarului imparat nebunia si primejdia de a jertfi, pentru cauza unui calugar neinsemnat, prietenia si sprijinul puternicului scaun al Romei.

10:69 Cuvintele lui n-au ramas fara efect. In ziua urmatoare raspunsului dat de Luther, Carol a facut in asa fel, incat sa fie prezentat Dietei un mesaj, prin care anunta hotararea lui de a urma politica inaintasilor sai, de a mentine si de a apara religia catolica. Pentru ca Luther refuzase sa renunte la ratacirile lui, aveau sa fie luate cele mai aspre masuri impotriva lui si a ratacirilor pe care le predica. "Un calugar umil, indemnat de propria nebunie, s-a ridicat impotriva credintei crestinatatii. Pentru a opri aceasta lipsa de respect, voi jertfi regatele, comorile,

10:70 prietenii, trupul, sangele, sufletul si viata mea. Sunt gata sa-l alung pe augustinul Luther, interzicandu-i sa provoace cea mai neinsemnata dezordine printre oameni; il voi trata pe el si pe adeptii lui ca pe niste eretici incapatanati, cu excomunicarea, cu interdictia si cu toate mijloacele destinate sa-i nimiceasca. Ii chem pe membrii statelor sa se comporte ca niste crestini credinciosi." (Idem, b.7, cap.9). Cu toate acestea, imparatul a declarat ca biletul de libera trecere al lui Luther trebuie respectat si ca, inainte de a se lua masuri impotriva lui, trebuie sa i se ingaduie sa ajunga acasa in siguranta.

10:71 Doua pareri contradictorii erau sustinute acum de catre membrii Dietei. Emisarii si reprezentantii papei au cerut din nou ca biletul de libera trecere al reformatorului sa nu fie respectat. "Rinul, spuneau ei, trebuie sa primeasca cenusa lui, asa cum a primit-o si pe aceea a lui Jan Huss acum un veac" (Idem, b.7, cap.9). Dar printii Germaniei, ei insisi papistasi si dusmani jurati ai lui Luther, au protestat impotriva unei asemenea incalcari a increderii publice, considerand-o ca fiind o pata pe onoarea natiunii. Ei si-au amintit de nenorocirile care urmasera mortii lui Huss si au declarat ca nu indrazneau sa aduca din nou asupra Germaniei si asupra tanarului lor imparat acele rele ingrozitoare.

10:72 Carol insusi, la aceasta propunere marsava, a spus: "Chiar daca onoarea si credinta ar fi alungate din toata lumea, ele trebuie sa-si gaseasca refugiul in inimile printilor". (Idem, b.7, cap.9). El a fost apoi indemnat de cruzii dusmani catolici ai lui Luther sa procedeze cu el asa cum a procedat Sigismund cu Huss - lasandu-l pe mana bisericii; dar, amintindu-si scena in care Huss in adunare publica, ridicandu-si lanturile, il acuza pe monarh pentru calcarea juramantului, Carol al V-lea a declarat: "Nu doresc sa rosesc ca Sigismund". (L'enfant, vol.1, p.422)

10:73 Cu toate acestea, Carol respinsese in mod deliberat adevarurile prezentate de Luther. "Sunt ferm hotarat sa urmez exemplul inaintasilor mei", scria monarhul. (D'Aubigné, b.7, cap.9). El s-a hotarat sa nu paraseasca drumul obiceiului mostenit nici chiar pentru a merge pe caile adevarului si ale neprihanirii.

10:74 Pentru ca parintii lui fusesera astfel, si el dorea sa sustina papalitatea, cu toate cruzimile si coruptia ei. Luand aceasta pozitie, el refuza sa primeasca o alta lumina mai mare decat aceea pe care o primisera parintii sai si sa indeplineasca vreo datorie pe care ei nu o indeplinisera.

10:75 Sunt multi in zilele noastre care se tin de obiceiurile si de traditiile parintilor lor. Cand Domnul le trimite o lumina mai mare, ei refuza sa o primeasca, pentru ca, nefiind data parintilor lor, n-a fost primita de acestia. Noi insa nu stam pe aceeasi pozitie pe care au stat si parintii nostri; ca urmare, atat datoriile, cat si raspunderile noastre nu sunt aceleasi cu ale lor. Noi nu vom fi aprobati de Dumnezeu daca privim la exemplul parintilor nostri pentru a ne stabili datoria, in loc de a cerceta cuvantul adevarului pentru noi insine. Raspunderea noastra este mai mare decat a fost aceea a inaintasilor nostri. Noi suntem raspunzatori pentru lumina pe care ei au primit-o si care ne-a fost data ca mostenire, dar mai suntem raspunzatori si pentru acea lumina mai mare care straluceste peste noi din Cuvantul lui Dumnezeu.

10:76 Hristos spunea iudeilor necredinciosi: "Daca n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, n-ar avea pacat; dar acum n-au nici o dezvinovatire pentru pacatul lor". (Ioan 15,22). Aceeasi putere divina vorbise si prin Luther imparatului si printilor germani. Si pe masura ce lumina se revarsa din Cuvantul lui Dumnezeu, Duhul Sau staruia pentru ultima oara pe langa multi din adunarea aceea. Asa cum Pilat, cu secole mai inainte, a ingaduit mandriei si popularitatii sa-i inchida inima fata de Mantuitorul lumii, asa cum Felix l-a trimis tremurand pe solul adevarului: "De asta data du-te; cand voi avea timp te voi chema", asa cum Agripa cel mandru a marturisit: "Curand mai vrei tu sa ma faci crestin" (Fapte 24,25; 26,28), si totusi au intors spatele soliei trimise de cer - tot asa Carol al V-lea, supunandu-se poruncilor mandriei si intereselor lumesti, a hotarat sa respinga lumina adevarului.

10:77 Zvonurile cu privire la uneltirile impotriva lui Luther erau larg raspandite, producand o mare framantare in oras.

10:78 Reformatorul castigase multi prieteni care, cunoscand cruzimea tradatoare a Romei fata de toti aceia care indraznesc sa denunte coruptiile ei, au hotarat ca el nu trebuie sa fie sacrificat. Sute de nobili s-au angajat sa-l ocroteasca. Nu putini au fost aceia care au denuntat mesajul regal ca fiind o supunere din slabiciune fata de puterea stapanitoare a Romei. Pe usile caselor si in pietele publice erau asezate pancarte, unele condamnandu-l, iar altele aparandu-l pe Luther. Pe una din acestea erau scrise numai cuvintele pline de inteles ale inteleptului: "Vai de tine tara, al carei imparat este un copil". (Ecles. 10,16). Entuziasmul poporului in favoarea lui Luther in toata Germania a convins atat pe imparat, cat si Dieta ca orice nedreptate dovedita fata de el ar fi putut primejdui pacea imperiului si chiar stabilitatea tronului.

10:79 Frederic de Saxonia pastra o rezerva bine studiata, ascunzandu-si cu grija adevaratele lui sentimente fata de reformator, in timp ce il pazea cu o vigilenta neobosita, veghind la toate miscarile lui si ale dusmanilor sai. Dar erau multi care nu facusera nici o incercare de a-si ascunde simpatia fata de Luther. Era vizitat de printi, conti, baroni si de alte persoane deosebite, atat laici, cat si preoti. "Camaruta doctorului", scria Spalatin, "nu putea cuprinde pe toti vizitatorii care soseau." (Martyn, vol.1, p.404). Oamenii priveau la el ca si cand ar fi fost mai mult decat un om. Chiar si aceia care nu credeau in invataturile lui nu puteau decat sa admire acea integritate distinsa care l-a facut sa se expuna mortii decat sa-si calce pe constiinta.

10:80 Au fost facute eforturi staruitoare pentru a obtine consimtamantul lui Luther de a face un compromis cu Roma. Nobili si printi i-au spus ca, daca va continua sa puna judecata proprie impotriva aceleia a bisericii si a conciliilor, urma sa fie in curand alungat din imperiu si nu va avea nici o aparare. La acest apel Luther a raspuns: "Evanghelia lui Hristos nu poate fi predicata fara pierderi... De ce atunci sa ma desparta frica sau primejdia de arestare, de Domnul si de acel Cuvant divin care singur este adevarul? Nu; vreau

10:81 mai degraba sa-mi dau trupul, sangele si viata." (D'Aubigné, b.7, cap.10)

10:82 A fost din nou somat sa se supuna judecatii imparatului, dar nici atunci nu avea de ce sa se teama. "Consimt", a raspuns el, "din toata inima mea ca imparatul, printii si chiar cel mai neinsemnat crestin sa cerceteze si sa judece lucrarile mele; dar cu o conditie, si anume aceea de a lua Cuvantul lui Dumnezeu ca masura. Oamenii nu au altceva de facut decat sa-l asculte. Nu-mi siliti constiinta, care este legata si inlantuita de Sfintele Scripturi." (Idem, b.7, cap.10)

10:83 La un alt apel, el a raspuns: "Consimt sa renunt la biletul meu de libera trecere. Imi asez persoana si viata in mainile imparatului, dar Cuvantul lui Dumnezeu niciodata!" (Idem, b.7, cap.10). S-a declarat de acord de a se supune hotararii unui conciliu general, dar numai punand conditia ca acelui conciliu sa i se ceara sa hotarasca dupa Scripturi. "In ceea ce priveste credinta si Cuvantul lui Dumnezeu", adauga el, "orice crestin poate fi un tot atat de bun judecator pentru sine ca si papa, chiar daca este sustinut de milioane de concilii." (Martyn vol.1, p.410). Atat prietenii, cat si dusmanii s-au convins pana la urma ca orice straduinta pentru impacare ar fi fara folos.

10:84 Daca reformatorul ar fi cedat doar intr-un singur punct, Satana si ostile lui ar fi castigat biruinta. Dar hotararea lui nestramutata a constituit mijlocul de eliberare al bisericii si inceputul unei ere noi si mai bune. Influenta acestui singur barbat, care a indraznit sa gandeasca si sa actioneze independent in probleme de religie, urma sa afecteze biserica si lumea nu numai in vremea sa, ci in toate generatiile viitoare. Statornicia si credinciosia lui trebuiau sa-i intareasca pe toti aceia care pana la incheierea timpului urmau sa treaca printr-o experienta asemanatoare. Puterea si maiestatea lui Dumnezeu au stat mai presus de orice conciliu al oamenilor, mai presus de marea putere a lui Satana.

10:85 Lui Luther i s-a poruncit prin autoritatea imparatului sa se intoarca acasa, dar stia ca acest anunt va fi repede urmat de condamnarea lui. Desi nori amenintatori ii umbreau orizontul, totusi, atunci cand a plecat din Worms,

10:86 inima i s-a umplut de bucurie si proslavire. "Satana insusi", spunea el, "a pazit citadela papei; dar Hristos a facut o spartura mare in ea, iar Satana a fost constrans sa recunoasca ca Domnul este mai tare decat el." (D'Aubigné, b.7, cap.11)

10:87 Dupa plecare, dorind ca hotararea lui sa nu fie considerata in mod gresit ca razvratire, Luther i-a scris imparatului. "Dumnezeu, care este cercetatorul inimilor, imi este martor", spunea el, "ca sunt gata cu toata sinceritatea sa ascult de maiestatea voastra, in onoare sau in dezonoare, in viata sau in moarte, cu nici o exceptie in afara de aceea a Cuvantului lui Dumnezeu prin care traieste omul. In toate problemele vietii acesteia, credinciosia mea va fi nezdruncinata, caci a pierde sau a castiga aici nu are nici o valoare pentru mantuire. Dar atunci cand sunt in joc interese vesnice, Dumnezeu nu vrea ca omul sa se supuna omului. Caci o astfel de supunere in problemele spirituale este o adevarata inchinare si trebuie data numai Creatorului". (Idem, b.7, cap. 11)

10:88 Plecand de la Worms, Luther a fost inconjurat cu mai multa caldura decat la venire. Preoti princiari il salutau pe calugarul excomunicat, iar conducatorii civili il cinsteau pe barbatul pe care imparatul il atacase in public. A fost indemnat sa predice si, in ciuda interdictiei imperiale, s-a urcat iarasi la amvon. "Niciodata nu m-am angajat sa inlantui Cuvantul lui Dumnezeu", zicea el, "si nici n-o voi face." (Martyn, vol.1, p.420)

10:89 N-a trecut multa vreme de la plecarea lui din Worms, cand papistasii au staruit pe langa imparat sa dea un edict impotriva lui. In acest decret Luther era denuntat ca fiind "insusi Satana in chip de om si imbracat in sutana de calugar" (D'Aubigné, b.7, cap.11). S-a dat ordin ca, de indata ce va expira biletul de libera trecere, sa fie luate masuri pentru a-i opri lucrarea. Tuturor le era interzis sa-l gazduiasca, sa-i dea de mancare sau de baut, sa-l ajute si sa-l incurajeze prin cuvinte sau prin fapte, in public sau in particular. Trebuia sa fie prins oriunde s-ar fi aflat si dat in mana autoritatilor. Si adeptii lui trebuiau sa fie intemnitati, iar bunurile lor confiscate. Scrierile lui trebuiau sa fie distruse si, in cele din urma, toti aceia care indrazneau sa lucreze contrar prevederilor acestui decret cadeau sub condamnarea lui.

10:90 Electorul de Saxonia si printii cei mai binevoitori fata de Luther au plecat din Worms la scurta vreme dupa plecarea lui, iar decretul imparatului a primit confirmarea din partea Dietei. Acum romanistii jubilau. Ei socoteau soarta reformatorului sigilata.

10:91 Dar Dumnezeu pregatise o cale de scapare pentru slujitorul Lui, in acest ceas de primejdie. Un ochi veghetor urmarise miscarile lui Luther si o inima nobila si cinstita se hotarase sa-l scape. Era clar ca Roma nu se va multumi cu nimic mai putin decat cu moartea lui; numai ascunzandu-l putea fi scapat din gura leului. Dumnezeu a dat intelepciune lui Frederic de Saxonia sa faca un plan pentru ocrotirea reformatorului. Prin colaborarea unor prieteni devotati planul electorului a fost adus la indeplinire, iar Luther a fost ascuns atat de prieteni, cat si de dusmani. Pe drumul de intoarcere spre casa a fost rapit, despartit de insotitori si dus in graba prin padure la castelul din Wartburg, o cetatuie izolata in munti. Atat rapirea, cat si ascunderea lui au fost invaluite intr-o taina atat de mare, incat nici Frederic n-a stiut multa vreme unde fusese ascuns. Aceasta nestiinta n-a fost fara plan; atata vreme cat electorul nu stia nimic despre locul unde era Luther, nu putea descoperi nimic. Era multumit ca reformatorul se afla in siguranta si aceasta ii era de ajuns.

10:92 Primavara, vara si toamna au trecut si a venit din nou iarna, iar Luther ramanea tot prizonier. Aleander impreuna cu partizanii sai tresaltau, crezand ca lumina Evangheliei se va stinge. Dar in loc de aceasta, reformatorul isi umplea candela din rezervorul adevarului si lumina lui urma sa lumineze cu o stralucire si mai puternica.

10:93 In siguranta ospitaliera de la Wartburg, Luther s-a bucurat pentru o vreme de odihna, dupa focul si tumultul luptei. Dar n-a putut suporta multa vreme odihna si linistea. Obisnuit cu o viata de intensa activitate si de lupta apriga, nu putea sa ramana inactiv. In acele zile solitare, i-a revenit in minte starea bisericii si atunci striga

10:94 cu disperare: "Vai! Nu exista nici unul in aceste zile din urma ale maniei Sale, care sa stea ca un zid inaintea Domnului si sa-l salveze pe Israel!" (Idem, b.9, cap.2). Gandurile lui se intorceau iarasi la sine si se temea sa nu fie acuzat de lasitate, retragandu-se din lupta. Se invinuia pentru delasare si comoditate. In acelasi timp, indeplinea zilnic lucrari mai mari decat parea posibil sa indeplineasca un om. Pana sa nu trandavea. In timp ce dusmanii lui se felicitau ca fusese adus la tacere, erau uimiti si incurcati de dovada palpabila ca el era inca activ. "O oaste" de brosuri iesite de sub pana lui circulau in toata Germania. El a mai facut aici un serviciu foarte important pentru concetatenii lui, traducand Noul Testament in limba germana. De pe Patmosul lui stancos, a continuat timp de aproape un an sa vesteasca Evanghelia si sa mustre pacatele si ratacirile timpului sau.

10:95 Dar Dumnezeu l-a retras pe slujitorul Sau din arena vietii publice nu numai pentru a-l feri de mana dusmanilor sau pentru a-i asigura un timp de liniste in vederea acestor lucrari importante. Trebuiau realizate lucrari si mai pretioase decat acestea. In singuratatea si obscuritatea acestei ascunzatori din munti, Luther a fost lipsit de sprijinul omenesc si indepartat de lauda lumii. A fost in felul acesta salvat de mandrie si de incredere in sine, care adesea sunt provocate de succes. Prin suferinta si umilire, a fost pregatit din nou sa urce in deplina siguranta pe culmile ametitoare pe care fusese adesea inaltat.

10:96 Cand oamenii se bucura de libertatea pe care le-o aduce adevarul, sunt inclinati sa-i preamareasca pe aceia pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a rupe lanturile ratacirii si superstitiei. Satana cauta sa indeparteze gandurile si afectiunile oamenilor de la Dumnezeu si sa le indrepte asupra instrumentelor omenesti; el ii conduce sa onoreze mai degraba instrumentul si sa treaca cu vederea mana care dirijeaza toate evenimentele Providentei. Prea adesea conducatorii religiosi, care sunt laudati si respectati in felul acesta, pierd din vedere dependenta lor de Dumnezeu si sunt amagiti sa se increada in ei insisi. Ca urmare, ei cauta

10:97 sa stapaneasca mintea si constiinta acelor oameni care sunt dispusi sa priveasca la ei pentru calauzire, in loc sa priveasca la Cuvantul lui Dumnezeu. Lucrarea reformei este adesea intarziata din cauza acestui spirit ingaduit de catre sustinatorii ei. Dumnezeu dorea sa fereasca de aceasta primejdie cauza Reformei. El dorea ca lucrarea sa primeasca nu amprenta omului, ci pe aceea a lui Dumnezeu. Ochii oamenilor fusesera indreptati asupra lui Luther ca fiind exponentul adevarului; el a fost ascuns pentru ca ochii sa fie indreptati spre Autorul vesnic al adevarului.

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: