6:24 Domnul ne arata cum priveste El bogatia lumii, care conduce sufletele oamenilor la vanitate, prin exemplul omului bogat care si-a daramat hambarele pentru a construi altele mai mari, ca sa aiba loc sa-si depoziteze averile. Uitandu-L pe Dumnezeu, el nu si-a mai adus aminte de unde ii veneau toate aceste bogatii. El nu I-a adus multumire si recunostinta Binefacatorului sau plin de har. El se felicita pe sine prin aceste cuvinte: "Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea si te veseleste!" (Luca 12, 19). Stapanul sau, care ii incredintase bogatiile pamantesti care sa fie o binecuvantare pentru semenii sai si prin care sa-L proslaveasca pe Creatorul sau, s-a suparat pe buna dreptate pentru nerecunostinta sa si i-a spus: "Nebunule! Chiar in noaptea aceasta ti se va cere inapoi sufletul; si lucrurile pe care le-ai pregatit, ale cui vor fi? Tot asa este si cu cel care isi aduna comori pentru el si nu se imbogateste pentru Dumnezeu" (Luca 12, 20.21). Aici avem o ilustrare a felului in care omul este evaluat de catre Dumnezeul cel nemarginit. O avere imensa sau bogatiile de orice fel nu ne pot asigura favoarea lui Dumnezeu. Toate aceste daruri si binecuvantari vin de la El, pentru a verifica, a testa si a dezvolta caracterul omului.