52:1 Exemplul lui Hristos in contrast cu formalismul
52:2 Despre copilul Isus se da aceasta marturie divina: "Iar Pruncul crestea si se intarea, era plin de intelepciune si harul lui Dumnezeu era peste El" (Luca 2, 40). Dupa vizita la Ierusalim, la varsta de 12 ani, El S-a intors impreuna cu parintii Sai si "a venit in Nazaret si le era supus... Si Isus crestea in intelepciune, in statura si era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor" (Luca 2, 51.52).
52:3 In zilele Domnului Hristos, cei care-i invatau pe copii si tineri erau formalisti. In timpul lucrarii Sale, Domnul Hristos le-a spus rabinilor: "Va rataciti pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu" (Matei 22, 29). Si i-a acuzat ca "invata ca invataturi niste porunci omenesti" (Matei 15, 9). Traditia era luata in considerare, respectata si ridicata in slavi mai presus decat Scripturile. Invataturile oamenilor si nesfarsitele ceremonii ocupau o parte atat de mare in viata celui care trebuia sa invete, incat educatia care oferea adevarata cunoastere de Dumnezeu era neglijata. Marii invatatori zaboveau continuu asupra lucrurilor mici, cerand ca orice detaliu sa fie respectat in ceremoniile religioase, iar religia devenise cea mai mare obligatie. Ei plateau zecime din "izma, marar si chimen" (Matei 23, 23), in timp ce lasau "nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia" (Matei 23, 23). Astfel, erau introduse o multime de absurditati, nimicuri, care indepartau de la tineri lucrurile esentiale care erau necesare in slujirea lui Dumnezeu.
52:4 In sistemul educational nu exista loc pentru acea experienta personala in care sufletul cunoaste puterea acelui "asa zice Domnul" si ajunge sa se bizuie pe cuvantul divin, singurul care poate aduce pace si putere de la Dumnezeu. Ocupati cu un sir nesfarsit de ceremonii, elevii din aceste scoli nu aveau parte de ore linistite in care sa poata avea comuniune cu Dumnezeu si sa-I asculte glasul vorbind inimilor lor. Ceea ce rabinii considerau educatie superioara era in realitate
52:5 cel mai mare obstacol in calea adevaratei educatii. Aceasta era potrivnica oricarei dezvoltari reale. Instruiti astfel de ei, puterile tinerilor erau reprimate, iar mintile lor inguste, limitate.
52:6 Fratii si surorile lui Isus au invatat numeroasele traditii si ceremonii ale rabinilor, insa Domnul Hristos nu a putut fi convins sa fie interesat de acestea. In timp ce auzea la tot pasul "sa faci cutare" si "cutare sa nu faci", El Si-a vazut de drum, fiind independent de aceste restrictii. Cerintele societatii si cerintele lui Dumnezeu se ciocneau continuu; si in copilaria Sa, cand obiceiurile si invataturile carturarilor invatati Il puteau afecta, El nu a frecventat scolile lor.
52:7 Domnul Isus n-ar fi urmat nici un obicei care I-ar fi cerut sa Se indeparteze de voia lui Dumnezeu si nici nu S-ar fi lasat invatat de cuvintele oamenilor, mai presus de Cuvantul lui Dumnezeu. El impiedica patrunderea in mintea Sa a acelor sentimente si ceremonii care nu Il aveau pe Dumnezeu la baza. El nu lasa ca aceste lucruri sa-L influenteze. Astfel, El ne-a invatat ca este mult mai bine sa previi raul decat sa incerci sa-l corectezi, dupa ce acesta a gasit un punct de sprijin in minte. Si, prin exemplul Sau, Domnul Hristos i-a invatat si pe altii sa nu se puna in situatia de a fi intinati. Dar nici nu Se aseza fara rost intr-o pozitie care-L aducea in conflict cu rabinii, care, in decursul anilor, ar fi insemnat slabirea influentei Sale asupra poporului. Din aceleasi motive, El nu a putut fi determinat sa tina acele ritualuri fara sens sau sa repete acele obiceiuri pe care, mai tarziu, in lucrarea Sa, le-a condamnat cu atata hotarare.
52:8 Desi a fost supus parintilor Sai, Isus a inceput inca de la o varsta foarte frageda sa contribuie El Insusi la formarea caracterului Sau. Mama Sa I-a fost primul invatator, dar El primea continuu invatatura de la Tatal Sau din ceruri. In loc sa se aplece atent asupra celor invatate de
52:9 rabini de-a lungul secolelor, Domnul Isus, calauzit de Invatatorul Divin, a studiat cuvintele lui Dumnezeu, curate si neintinate, si a studiat de asemenea marea carte a naturii. Cuvintele "Asa vorbeste Domnul" erau intotdeauna pe buzele Sale si "Sta scris" era motivatia adusa pentru orice fapta care se deosebea de obiceiurile familiei. El a adus o atmosfera mai curata in viata de familie. Desi nu S-a lasat invatat de rabini, neducandu-Se la scolile lor, totusi adesea ajungea in contact cu ei si intrebarile pe care le punea El, ca si cand ar fi fost unul care frecventa anumite scoli, ii punea in incurcatura pe oamenii invatati; caci practicile lor nu erau in armonie cu Scripturile si ei nu aveau intelepciunea care vine de la Dumnezeu. Chiar si acelora care nu priveau cu ochi buni nerespectarea de catre El a obiceiurilor populare, educatia Lui li se parea mai inalta decat a lor insisi.
52:10 Viata lui Isus dovedea ca El Se astepta la mult, de aceea si incerca mult. Chiar din copilarie, El a fost adevarata lumina care a stralucit in intunericul moral al lumii. El S-a descoperit pe Sine ca fiind adevarul si calauza oamenilor. Conceptiile Sale cu privire la adevar si puterea Sa de a se impotrivi ispitei erau in conformitate cu acel Cuvant, scris de barbatii cei sfinti, inspirati chiar de El. Comuniunea cu Dumnezeu, o deplina consacrare a vietii fata de El, in implinirea cuvantului Sau, fara sa tina seama de educatia falsa sau de obiceiurile si traditiile vremii, au fost cele care au marcat viata lui Isus.
52:11 Religia insemna, dupa parerea rabinilor, sa faca incontinuu ceva si sa-si arate superioritatea prin indeplinirea unor fapte exterioare; in vreme ce, prin neascultarea continua de Cuvantul lui Dumnezeu, ei au pervertit calea Domnului. Insa educatia care Il are la baza pe Dumnezeu ii va conduce pe oameni sa-L caute pe Dumnezeu "si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind" (Fapte 17, 27). Cel infinit nu este si nu va fi niciodata limitat de organizatii omenesti sau de planuri omenesti. Fiecare suflet trebuie sa aiba o experienta personala in dobandirea cunoasterii vointei si cailor lui Dumnezeu. In toti aceia
52:12 care sunt invatati de Dumnezeu, trebuie sa fie descoperita o viata care nu este in armonie cu lumea, obiceiurile ei, practicile ei sau experientele ei. Prin studiul Scripturii, prin rugaciune staruitoare, ei pot auzi solia Lui catre ei: "Opriti-va si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu"(Ps. 46, 10). Cand orice alt glas amuteste, cand orice interes vremelnic este dat la o parte, linistea din suflet face sa fie mai bine auzit glasul lui Dumnezeu. In acest fel avem odihna in El. Pacea, bucuria si viata sufletului este Dumnezeu.
52:13 Cand copilul cauta sa se apropie mai mult de tatal sau, mai mult decat oricare alta persoana, el ii arata dragostea sa, credinta sa, deplina sa incredere. Iar copilul se odihneste in siguranta in intelepciunea si taria tatalui. Asa este si cu copiii lui Dumnezeu. Domnul ne spune: "Priviti la Mine si veti fi mantuiti." "Veniti la Mine si va voi da odihna." "Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ii va fi data."
52:14 "Asa vorbeste Domnul: blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijineste pe un muritor si isi abate inima de la Domnul! Caci este ca un nenorocit in pustie si nu vede venind fericirea; locuieste in locurile arse ale pustiei, intr-un pamant sarat si fara locuitori. Binecuvantat sa fie omul care se increde in Domnul si a carui nadejde este Domnul!
52:15 Caci el este ca un pom sadit langa ape, care-si intinde radacinile spre rau; nu se teme de caldura, cand vine, si frunzisul lui ramane verde; in anul secetei, nu se teme si nu inceteaza sa aduca roada." (Ier. 17, 5-8).
52:16 Special Testimonies on Education, 27 august 1896.
52:17 Pentru studiu suplimentar
52:18 Instructorul tineretului - Lipsa de respect a tinerilor, 8 oct. 1896