47:1 Invatatorul divin
47:2 Cei care invata zilnic de la Domnul Isus Hristos se pregatesc sa fie conlucratori cu Dumnezeu si, oricare ar fi profesia sau meseria lor, ei isi pot activa puterile date de Dumnezeu dupa modelul caracterului lui Hristos pe cand era in trup. Tinerii vor avea acea influenta pe care au primit-o in viata din camin si prin educatia in scoala. Dumnezeu ii socoteste pe profesori responsabili in ce priveste lucrarea lor ca educatori. Ei trebuie sa invete zilnic in scoala lui Hristos pentru a-i putea ridica pe copiii si tinerii care au avut parte de o educatie deficitara in camin, care nu si-au format deprinderi in privinta studiului, care au putine cunostinte cu privire la viata vesnica, pentru care a fost platit cel mai mare pret de catre Dumnezeul cerurilor, Acela care L-a dat pe singurul Sau Fiu, pentru a trai o viata de umilinta si a muri de cea mai rusinoasa moarte, "pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica".
47:3 Dumnezeu ne-a oferit posibilitatea de a ne pregati pentru o scoala mai inalta. Pentru aceasta scoala, tinerii trebuie educati, disciplinati si instruiti prin formarea unor caractere morale si intelectuale, pe care Dumnezeu sa le aprobe. Ei nu trebuie sa fie invatati obiceiurile, distractiile si jocurile acestei societati lumesti intinate, ci lucrurile lui Hristos, ei trebuie sa primeasca acea invatatura care sa-i faca sa corespunda spre a fi conlucratori cu fiintele ceresti. Insa ce farsa este acea educatie care trebuie indepartata de la cel care a primit-o, daca vrea sa fie socotit vrednic de a intra in viata aceea care se masoara dupa viata lui Dumnezeu, el insusi fiind salvat ca prin foc.
47:4 In trecut, educatia consta intr-un efort staruitor de a umple mintile celor care invatau cu un material care sa nu fie de mica valoare si recunoscut in scolile mai inalte. Invatatorii natiunii iudaice sustineau ca ii invata pe copii si tineri sa inteleaga curatia si desavarsirea legilor acelei imparatii care trebuia sa ramana
47:5 vesnic, insa ei au pervertit adevarul si puritatea. Desi spuneau despre ei insisi: "Templul Domnului, templul Domnului suntem noi", totusi L-au rastignit pe intemeietorul structurii organizatorice iudaice, Acela catre care tinteau toate randuielile lor. Ei au esuat in a discerne taina evlaviei. Adevarul, acela care era viata si inima tuturor slujbelor lor, a fost dat la o parte. Ei tineau si inca tin la pleava, umbre si lucrurile care intruchipau adevarul. Lucrurile reprezentate in vederea discernerii adevarului au devenit atat de pervertite de propriile lor nascociri, incat ochii lor au ajuns orbiti. Ei nu si-au putut da seama ca tipul a intalnit antitipul in moartea Domnului Isus Hristos. Cu cat perverteau mai mult cifrele si simbolurile, cu atat mintile lor deveneau mai confuze, astfel ca ei nu au putut sa-si dea seama cat de perfecta era structura organizatorica iudaica, instituita si intemeiata de Insusi Domnul Hristos si aratand inspre El ca fiind realitatea. Mancarurile, bauturile si diferitele randuieli s-au inmultit atat de mult, pana ce religia ceremoniala a devenit unica lor modalitate de inchinare.
47:6 In invatatura Sa, Domnul Hristos a cautat sa-i educe si sa-i invete pe evrei sa vada ce trebuia inlaturat prin jertfa pe care avea sa o aduca El Insusi, jertfa cea vie. "Duceti-va", spunea El, "si invatati ce inseamna mila voiesc, iar nu jertfa" (Mat. 9, 13). El a aratat ca a avea un caracter curat este de cea mai mare importanta. El S-a lipsit de orice fel de fast sau pompa, cerand acea credinta care lucreaza prin dragoste si curata sufletul, si a socotit ca aceasta este singura calificare necesara pentru Imparatia cerurilor. El a invatat ca adevarata religie nu consta in forme sau ceremonii, atractii sau etalari exterioare. Domnul Hristos ar fi facut El Insusi aceste lucruri daca ar fi fost esentiale pentru formarea caracterului dupa modelul divin. Insa ceea ce era El si autoritatea Sa divina aveau la baza propriile Sale merite. El, Maiestatea cerului, a umblat pe pamant, ascuns in haina umanitatii. Tot farmecul Sau si biruintele Sale aveau sa dea marturie despre legatura Sa vie cu Dumnezeu.
47:7 Prezicerea Domnului Hristos cu privire la distrugerea templului a constituit o lectie pentru curatirea religiei, facand fara efect formele si ceremoniile. El Insusi S-a prezentat ca fiind mai mare decat Templul si S-a proclamat pe Sine Insusi: "Eu sunt calea, adevarul si viata". El era Acela in care aveau sa-si gaseasca implinirea toate ceremoniile si serviciile tipice. El S-a asezat inainte in locul templului; toate serviciile oficiate in biserica erau centrate doar pe El.
47:8 In trecut, te puteai apropia de Hristos prin forme si ceremonii, insa acum El Se afla pe pamant, atragand atentia catre Sine, prezentand o preotie spirituala, asezandu-l pe omul pacatos la piciorul tronului harului. "Cereti si vi se va da", a fagaduit El, "cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide!" (Matei 7, 7). "Daca veti cere ceva in Numele Meu, voi face. Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele." (Ioan 14, 14.15). "Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela Ma iubeste... Eu il voi iubi si Ma voi arata lui." (Ioan 14, 21). "Cum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi. Ramaneti in dragostea Mea. Daca paziti poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui." (Ioan 15, 9.10).
47:9 Aceste lectii le-a dat Domnul Hristos in invatatura Sa, aratand ca serviciul ritual nu mai este in vigoare si nu mai are nici o valoare. "Dar vine ceasul, si acum a si venit", spunea El, "cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar." (Ioan 4, 23.24). Adevarata circumciziune este inchinarea fata de Hristos in duh si adevar, nu prin forme si ceremonii, cu pretentii fatarnice.
47:10 Cerul era constient de marea nevoie a omului de un Invatator divin. Dumnezeu Isi dovedea mila si simpatia in favoarea omului decazut si legat de carul lui Satana; iar cand a venit implinirea vremii, El L-a trimis pe Fiul Sau.
47:11 Cel randuit in sfatul ceresc a veni pe pamant ca Invatator. El nu era altul decat Creatorul lumii, Fiul Dumnezeului nemarginit. Dumnezeu, in bunatatea Lui cea mare, L-a dat lumii noastre; si pentru a implini nevoile omenirii, El a luat asupra Lui natura omeneasca. Spre uimirea ostilor ceresti, El a umblat pe acest pamant ca fiind Cuvantul Cel vesnic. Pregatit pe deplin, El a parasit curtile ceresti pentru a veni in lumea noastra stricata si intinata de pacat. In mod tainic, El S-a legat de natura umana. "Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi." (Ioan 1, 14). Excesul de bunatate, bunavointa si dragoste a lui Dumnezeu a constituit o surpriza pentru lume, un har ce putea fi simtit, si nu doar spus prin vorbe.
47:12 Faptul ca Domnul Hristos, in copilaria Sa, crestea in intelepciune si statura si era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor nu a constituit un lucru de mirare; caci, potrivit legilor randuielii Sale divine, talentele Sale trebuia sa se dezvolte, iar facultatile Sale sa se intareasca prin exercitiu. El nu a cautat nici scolile profetilor, nici invatatura rabinilor; El nu avea nevoie de educatia dobandita in aceste scoli; caci invatatorul Lui era Dumnezeu. Cand Se afla in prezenta invatatorilor si a conducatorilor, intrebarile Lui constituiau lectii instructive si El ii uimea pe oamenii mari cu intelepciunea si cu marea Lui pricepere. Raspunsurile la intrebarile lor au deschis campuri de gandire asupra unor subiecte cu privire la misiunea lui Hristos, care niciodata nu le trecusera prin minte.
47:13 Belsugul de intelepciune si de cunoastere in cele ale stiintelor, pe care Domnul Hristos le dovedea in prezenta oamenilor invatati, a constituit o surpriza pentru parintii si fratii Sai. Ei stiau ca El nu fusese educat niciodata de invatatorii cei mari in stiinta omeneasca. Fratii Lui erau suparati din cauza intrebarilor si raspunsurilor Lui, caci isi dadeau seama ca El era un invatator pentru invatatorii cei invatati. Ei nu Il puteau intelege pentru ca nu stiau ca El are acces la pomul vietii, un izvor de cunoastere despre care ei nu auzisera nimic. El avea intotdeauna o demnitate aparte si o individualitate care se deosebea de
47:14 mandria sau aroganta omeneasca, deoarece El nu lupta dupa maretie.
47:15 Dupa ce Domnul Hristos a consimtit sa paraseasca locul Sau inalt, a coborat de la o inaltime infinita ca sa devina om. El ar fi putut lua asupra Lui orice conditie sociala ar fi dorit. Insa maretia si rangul nu insemnau nimic pentru El; astfel se face ca a ales cea mai umila si smerita viata omeneasca. Locul nasterii Sale a fost Betleemul si, pe de o parte, parintii Sai erau saraci; insa Dumnezeu, Stapanul lumii, era Tatal Sau. Nici o urma de lux, tihna, multumire de sine sau ingaduinta nu a fost adusa in viata Sa, care a fost o continua tagaduire si sacrificiu de sine. Fiind umil inca de la nastere, El nu avea in mod vadit nici maretie, nici bogatii, pentru ca cel mai umil credincios sa nu fie nevoit sa spuna ca Domnul Hristos nu a cunoscut niciodata lupta cu saracia chinuitoare. Daca ar fi detinut lucruri exterioare, bogatii sau maretie, clasa de oameni cea mai saraca ar fi evitat societatea Sa; de aceea El a ales starea cea mai umila a unui numar mai mare de oameni. Adevarul de origine divina avea sa fie tema Sa principala: El avea sa semene adevarul pe pamant; si El a venit intr-un astfel de mod spre a fi accesibil tuturor, pentru ca doar adevarul putea impresiona inimile omenesti.
47:16 Multumirea lui Hristos in orice conditii ii provoca pe fratii Sai. Ei nu isi puteau explica motivul pacii si seninatatii Sale; si nici o convingere din partea lor nu Il putea determina sa participe la vreunul din planurile sau aranjamentele lor care purtau amprenta de lucru comun sau vinovat. De fiecare data, El pleca de la ei declarand cu fermitate ca ei ii conduceau gresit pe ceilalti si erau nevrednici de numele de fii ai lui Avraam. El trebuia sa fie un astfel de exemplu, incat copiii mici si membrii mai tineri ai familiei Domnului sa nu poata vedea nimic in viata sau caracterul Sau care sa justifice vreo fapta rea. Tu esti cu totul deosebit, spuneau membrii propriei Sale familii. De ce sa nu fii ca ceilalti copii? Insa acest lucru nu era posibil, pentru ca Domnul Hristos avea sa fie un semn si o minune inca din copilaria Sa, in masura in care ascultarea stricta si integritatea erau cerute.
47:17 Intotdeauna bun, curtenitor, fiind continuu de partea celor apasati, fie ca erau evrei sau dintre neamuri, Domnul Hristos era iubit de toti. Prin viata si caracterul Sau desavarsit, El a raspuns la intrebarea pe care o pune Psalmul 15: "Doamne, cine va locui in cortul Tau? Cine va locui pe muntele Tau cel sfant? Cel ce umbla in neprihanire, cel ce face voia lui Dumnezeu si spune adevarul din inima." (Ps. 15, 1.2). In copilarie si tinerete, viata Lui a fost de o asa maniera, astfel incat, atunci cand Si-a inceput lucrarea ca invatator, le-a putut spune ucenicilor Sai: "Daca paziti poruncile Mele veti ramane in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui" (Ioan 15, 9).
47:18 Pe masura ce Isus crestea, lucrarea inceputa in copilarie mergea mai departe si continua sa creasca in intelepciune si in statura, fiind tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. El nu a tinut partea familiei Sale doar pentru ca erau inruditi prin legaturi naturale; El nu le lua apararea niciodata daca erau vinovati sau daca facusera ceva rau; ci El lua intotdeauna apararea aceluia despre care stia ca este de partea adevarului.
47:19 Domnul Hristos S-a dedicat cu sarguinta studiului Scripturilor; caci El stia ca sunt pline de sfaturi pretioase pentru cei care voiau sa faca din ele povata lor cea mai importanta. El era credincios in a-si face datoriile in camin, iar orele timpurii ale diminetii, in loc sa fie irosite in pat, Il gaseau adesea intr-un loc retras, meditand, cercetand Scripturile si rugandu-Se. Fiecare profetie cu privire la lucrarea si mijlocirea Sa Ii era cunoscuta, in special cele care se refereau la umilirea Sa, la ispasirea si mijlocirea Sa. In copilarie si tinerete, obiectivul vietii Sale era intotdeauna in fata Sa, o convingere profunda de a-Si asuma lucrarea de mijlocire in favoarea omului cazut. El avea sa vada o samanta de urmasi, avea sa traiasca multe zile si lucrarea Domnului avea sa propaseasca in mainile Lui.
47:20 "Si noi dar, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica, si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu
47:21 staruinta in alergarea care ne sta inainte. Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sta la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu." (Evrei 12, 1.2). Domnul Hristos a studiat aceste subiecte inca din tineretea Sa, iar universul cerurilor privea cu interes la Acela care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea. Oferindu-Se pe Sine Insusi spre a mijloci datorita calcarii de lege a neamului omenesc, Domnul Hristos a efectuat slujba unui preot. Ca o rasplata, El avea sa vada rodul muncii sufletului Sau si avea sa fie multumit. Samanta Lui de urmasi avea sa traiasca multe zile pe pamant. "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta ca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o va da Domnul, Dumnezeul tau." (Exod 20, 12). Prin ascultarea dovedita fata de tatal si mama Sa, Domnul Hristos a fost un exemplu pentru toti copiii si tinerii; insa astazi, copiii nu urmeaza exemplul pe care l-a dat El, iar rezultatul sigur va fi scurtarea zilelor lor. "Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale." (Efes. 1, 3-5). Inainte de a fi puse temeliile pamantului, a fost facut un legamant care prevedea ca toti cei care aveau sa fie ascultatori, toti cei care prin harul imbelsugat al lui Dumnezeu aveau sa devina sfinti in caracter, fara vina inaintea lui Dumnezeu, insusindu-si acest har, urmau sa fie copii ai lui Dumnezeu. Acest legamant, facut in vesnicie, a fost incheiat cu Avraam, cu sute de ani inainte de a veni Hristos. Cu cat interes a studiat Domnul Hristos neamul omenesc, spre a vedea daca oamenii vor trage foloase de pe urma promisiunii facute!
47:22 "Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu." (Ioan 17, 3). Aceste
47:23 cuvinte deschid ochii pentru ca toti sa poata vedea. Cunoasterea lui Dumnezeu este o cunoastere care nu trebuie lasata deoparte atunci cand timpul nostru de proba se incheie, o cunoastere care este de cel mai mare folos pentru lume si pentru noi, fiecare, in mod individual. Atunci, de ce sa dam noi la o parte Cuvantul lui Dumnezeu, cand el este intelepciune si mantuire? "De aceea, cu atat mai mult trebuie sa ne tinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca sa nu fim departati de ele. Caci, daca Cuvantul vestit prin ingeri s-a dovedit nezguduit, si daca orice abatere si orice neascultare si-a primit o dreapta rasplatire, cum vom scapa noi daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare." (Evrei 2, 1-3). Noi suntem nepasatori fata de mantuirea noastra daca acordam autorilor care nu au decat o idee confuza de ceea ce inseamna religia locul cel mai important si cel mai mare respect si facem din Biblie un lucru secundar. Cei care au fost luminati cu privire la adevar pentru aceste zile de pe urma nu vor gasi invataturi, in cartile studiate in general astazi, cu privire la lucrurile care se vor abate asupra lumii noastre; insa Biblia este plina de cunostinta lui Dumnezeu si este in stare sa-i invete pe elevi si studenti sa fie utili in aceasta viata si in vederea vietii vesnice.
47:24 Studiati cu atentie primul capitol din Evrei. Dovediti interes fata de Scripturi. Cititi-le si studiati-le cu atentie. "In ele socotiti ca aveti viata vesnica", spunea Domnul Hristos, "dar tocmai ele marturisesc despre Mine." Pentru noi, totul este sa avem o cunoastere din experienta, individuala, a lui Dumnezeu si a lui Isus Hristos, pe care L-a trimis El. "Caci viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu."
47:25 Special Testimonies on Education, 23 martie 1896