Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Principiile fundamentale ale educatiei crestine

Principiile fundamentale ale educatiei crestine, 43


43:1 Educatia esentiala

43:2 Am scris mult cu privire la studentii care petrec mult prea mult timp cu dobandirea educatiei; insa sper ca nu voi fi gresit inteleasa in legatura cu ceea ce este educatia esentiala. Nu vreau sa spun ca trebuie facuta o lucrare superficiala, fapt ilustrat de felul cum sunt lucrate anumite portiuni de pamant in Australia. Plugul nu a patruns destul de adanc in pamant, acesta, in consecinta, nu a fost pregatit pentru samanta, iar recolta a fost slaba, in conformitate cu pregatirea superficiala a pamantului.

43:3 Dumnezeu le-a dat copiilor si tinerilor minti cercetatoare. Puterea de gandire le-a fost incredintata ca un talant de mare pret. Este de datoria parintilor de a mentine problema educatiei in fata lor in adevarata ei valoare; caci aceasta cuprinde multe domenii. Ei trebuie invatati sa-si puna la lucru fiecare talent si fiecare capacitate, pregatindu-se sa fie folositi in serviciul lui Hristos pentru inaltarea omenirii cazute. Scolile noastre constituie instrumentul special al Domnului in pregatirea copiilor si tinerilor nostri pentru lucrare misionara. Parintii ar trebui sa-si inteleaga responsabilitatea si sa-si ajute copiii sa aprecieze marile privilegii si binecuvantari pe care Dumnezeu le-a pus la dispozitie prin educatie.

43:4 Insa educatia primita in camin trebuie sa tina pasul cu educatia lor in domeniul stiintei. In copilarie si tinerete, trebuie combinate invataturile practice cu cele teoretice, iar in minte, trebuie depozitate cunostinte. Parintii trebuie sa simta ca au o mare lucrare de facut si datoria lor este sa se apuce de ea cu seriozitate. Ei trebuie sa formeze si sa modeleze caracterele copiilor lor. Ei nu trebuie sa se multumeasca cu un lucru facut de mantuiala; caci ei trebuie sa ajunga desavarsiti in Hristos prin intermediul mijloacelor puse la dispozitie de Dumnezeu. Terenul inimii trebuie pregatit; samanta adevarului trebuie semanata acolo inca din

43:5 cei mai fragezi ani. Daca parintii sunt nepasatori in aceasta privinta, ei vor fi trasi la raspundere pentru ca au fost ispravnici necredinciosi. Cu copiii trebuie sa se lucreze cu duiosie si iubire si ei trebuie invatati ca Domnul Hristos este Mantuitorul lor personal si ca ei pot deveni ucenicii Sai doar predandu-si Lui in mod simplu inima si cugetul.

43:6 Copiii trebuie invatati sa-si faca partea in treburile din gospodarie. Ei trebuie invatati sa-i ajute pe tata si pe mama in lucrurile mici pe care le pot face. Mintile lor trebuie invatate sa gandeasca, iar memoria, deprinsa sa-si aduca aminte lucrul desemnat; iar in deprinderea de obiceiuri pentru a fi utili in camin, ei trebuie invatati sa faca lucruri practice, potrivite varstei lor. Daca sunt educati corespunzator in camin, copiii nu vor fi gasiti pe strazi, primind o educatie la intamplare, ca aceea pe care atat de multi o primesc. Parintii care isi iubesc copiii in mod deosebit nu le vor ingadui sa creasca deprinzandu-se cu obiceiuri de lenevie si nestiind nimic cu privire la datoriile lor din camin. Ignoranta nu este acceptata de Dumnezeu si este defavorabila lucrarii Sale. Ignoranta nu trebuie considerata un semn al umilintei sau ceva pentru care oamenii ar trebui laudati. Insa Dumnezeu lucreaza pentru oameni, in ciuda ignorantei lor. Cei care nu au avut ocazia sa dobandeasca cunostinte sau au avut ocazii pe care nu le-au folosit si se convertesc pot ajunge utili in serviciul lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sau cel Sfant. Insa cei care au educatie si care se consacra in serviciul lui Dumnezeu pot servi intr-o varietate de moduri si pot indeplini o lucrare mult mai mare de a aduce suflete la cunostinta adevarului decat aceia care nu au educatie. Ei se afla intr-o pozitie avantajoasa datorita disciplinarii mintii de care au beneficiat. Noi nu ar trebui sa desconsideram nicidecum educatia, ci ar trebui sa dam sfatul ca aceasta sa fie adusa la indeplinire, avandu-se in vedere scurtimea timpului si marea lucrare care trebuie facuta inainte de venirea lui Hristos. Nu trebuie sa-i lasam pe studenti sa creada ca

43:7 pot petrece multi ani pentru dobandirea educatiei. Lasati-i sa foloseasca aceasta educatie obtinuta intr-o perioada de timp rezonabila, pentru a putea continua lucrarea lui Dumnezeu. Mantuitorul nostru se afla in Sanctuar, pledand in favoarea noastra. El este Marele nostru Preot, care mijloceste pentru noi, facand un sacrificiu ispasitor pentru noi, sustinand cauza noastra in virtutea sangelui varsat pentru noi. Parintii trebuie sa caute sa-L reprezinte pe acest Mantuitor in fata copiilor, pentru a imprima in mintile lor planul de mantuire - deoarece omul a calcat Legea lui Dumnezeu, - Domnul Hristos a devenit purtatorul pacatelor noastre. Faptul ca unicul Fiu al lui Dumnezeu Si-a dat viata datorita pacatuirii omului, pentru a satisface dreptatea si a apara onoarea Legii lui Dumnezeu, trebuie pastrat continuu in mintea copiilor si tinerilor. Scopul acestui mare sacrificiu trebuie mentinut continuu inaintea lor; caci acest sacrificiu a fost facut pentru ridicarea omului decazut, degradat de pacat. Domnul Hristos a suferit pentru ca, prin credinta in El, pacatele noastre sa poata fi iertate. El a devenit inlocuitorul si siguranta omului, luand El Insusi asupra Lui pedeapsa, desi nu o merita nicidecum, pentru ca noi, care o meritam, sa putem fi liberi si din nou credinciosi lui Dumnezeu prin meritele Mantuitorului nostru rastignit si inviat. El este singura noastra speranta de mantuire. Prin sacrificiul Sau, noi, care suntem acum pusi la proba, suntem prizonieri ai sperantei. Noi trebuie sa aratam universului intreg, lumii cazute si lumilor necazute, ca exista iertare la Dumnezeu, ca prin harul lui Dumnezeu noi putem fi impacati cu Dumnezeu. Omul se pocaieste, ajunge smerit cu inima, crede in Hristos ca jertfa de ispasire pentru el si ajunge in pace cu Dumnezeu.

43:8 Noi trebuie sa multumim in toate zilele vietii noastre pentru ca Domnul a rostit aceste cuvinte: "Caci asa vorbeste Cel Prea Inalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant. Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite" (Isa. 57, 15). Impacarea lui Dumnezeu cu omul si a omului cu Dumnezeu este sigura atunci cand sunt indeplinite anumite conditii. Domnul spune: "Jertfele placute

43:9 lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita" (Ps. 51, 17). Si iarasi el spune: "Domnul este aproape de cei cu inima infranta si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit" (Ps. 34, 18). "Domnul este inaltat; totusi vede pe cei smeriti si cunoaste de departe pe cei ingamfati." (Ps. 138, 6). "Asa vorbeste Domnul: 'Cerul este scaunul Meu de domnie si pamantul este asternutul picioarelor Mele! Ce casa ati putea voi sa-Mi ziditi si ce loc Mi-ati putea da voi ca locuinta? Toate aceste lucruri doar mana Mea le-a facut si toate si-au capatat astfel fiinta', zice Domnul. 'Iata spre cine Imi voi indrepta privirile: spre cel ce sufera si are duhul mahnit, spre cel ce se teme de cuvantul Meu'." (Is. 66, 1-2). "Duhul Domnului este peste Mine, caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia si prinsilor de razboi izbavirea; sa vestesc un an de indurare al Domnului si o zi de razbunare a Dumnezeului nostru; sa mangai pe toti cei intristati; sa dau celor intristati din Sion, sa le dau o cununa imparateasca in loc de cenusa, un untdelemn de bucurie in locul plansului, o haina de lauda in locul unui duh mahnit, ca sa fie numiti 'terebinti ai neprihanirii', 'un sad al Domnului, ca sa slujeasca spre slava Lui'." (Is. 61, 1-3). Psalmistul scrie: "El tamaduieste pe cei cu inima zdrobita si le leaga ranile" (Ps. 147, 3). Desi El este Cel care restaureaza omenirea cazuta, totusi El "socoteste numarul stelelor si le da nume la toate. Mare este Domnul nostru si puternic prin taria Lui, priceperea Lui este fara margini. Domnul sprijineste pe cei nenorociti si doboara pe cei rai la pamant. Cantati Domnului cu multumiri, laudati pe Dumnezeul nostru cu harfa... Domnul iubeste pe cei ce se tem de El, pe cei ce nadajduiesc in bunatatea Lui. Lauda pe Domnul, Ierusalime; lauda pe Dumnezeul tau, Sioane!" (Ps. 147, 4-12).

43:10 Cat de pretioase sunt lectiile acestui psalm! Putem consacra un studiu ultimilor patru psalmi ai lui David. De asemenea, cuvintele profetului sunt foarte pretioase: "Paraseste zapada Libanului

43:11 stanca ogoarelor? Sau se vad secand apele care vin de departe proaspete si curgatoare? Totusi, poporul Meu M-a uitat si aduce tamaie idolilor; s-a abatut din caile lui, a parasit vechile carari si a apucat pe carari si drumuri nebatute" (Ier. 18, 14). "Asa vorbeste Domnul: blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijineste pe un muritor si isi abate inima de la Domnul! Caci este ca un nenorocit in pustie si nu vede venind fericirea; locuieste in locurile arse ale pustiei, intr-un pamant sarat si fara locuitori. Binecuvantat sa fie omul care se increde in Domnul si a carui nadejde este Domnul! Caci el este ca un pom sadit langa ape, care-si intinde radacinile spre rau; nu se teme de caldura cand vine si frunzisul lui ramane verde, in anul secetei nu se teme si nu inceteaza sa aduca roada." (Ier. 17, 5-8).

43:12 Special Testimonies on Education, 22 aprilie 1895