32:6 incat socotesc castigul evlavie si isi consacra puterile lucrurilor vremelnice. Ei nu realizeaza ca toata puterea lor intelectuala o datoreaza lui Hristos, care i-a rascumparat, si ca ei ar trebui sa-I dedice Lui cele mai bune eforturi ale gandirii, in vederea inaintarii cauzei Sale. Insa, in loc sa-si foloseasca ideile stralucite, clare, pentru avansarea lucrarii, pentru a intari si binecuvanta biserica, ei isi consacra toate puterile pentru inaintarea propriilor lor interese. Ei nu aduna impreuna cu Hristos, ci risipesc de la El prin cuvintele si faptele lor. Ei isi inconjoara sufletele cu o atmosfera daunatoare spiritualitatii. Ei sustin ca sunt urmasi ai lui Hristos, insa nu Il cunosc prin experienta personala. Ei nu pun religia in practica. Ei nu cauta sa fie crestini cu aceeasi ardoare cu care vor sa invete sa progreseze in cele vremelnice. Ei sustin ca doresc inaintarea adevarului; insa este evident ca acesta este lasat in curtea de afara; caci nu are putere sfintitoare asupra vietii si caracterului. Ei nu isi dau seama ce interese sunt in joc; caci ei pun in pericol atat mantuirea propriilor lor suflete, cat si a altora. Ei nu constientizeaza faptul ca, pentru a fi o mireasma de viata spre viata, trebuie sa se lase invatati si disciplinati spiritual in scoala lui Hristos. Fara aceasta disciplina spirituala, ei devin ineficienti, ignoranti si subdezvoltati si nu simt nevoia de instruire spirituala, de dobandirea de cunostinte care sa-i invredniceasca sa ocupe pozitii in care sa aiba influenta si sa fie utili. Daca ei nu se consacra cu totul lui Dumnezeu, devenind elevi in scoala Sa, ei vor face o lucrare la intamplare, daunatoare bisericii.