29:1 Domnul Hristos ca educator
29:2 In intelepciunea Sa, Domnul imbraca adevarurile spirituale in reprezentari si simboluri. Prin folosirea figurilor de stil, adesea el putea adresa acuzatorilor si vrajmasilor Sai cele mai vadite si graitoare mustrari, iar acestia nu puteau gasi in cuvintele Sale motive de condamnare. Prin pilde si comparatii, El a gasit cea mai buna metoda de a transmite adevarul divin. Intr-un limbaj simplu, folosind reprezentari si ilustratii din lumea naturala, El a deschis in fata ascultatorilor Sai adevarurile spirituale si a dat viata unor principii pretioase care nu le-ar fi ramas in minte, doar poate cu greu ar fi lasat vreo urma, daca El nu Si-ar fi legat cuvintele de scenele dinamice ale vietii, de experienta sau de natura. In acest fel, El le starnea interesul, ii facea sa se intrebe asupra anumitor lucruri, iar cand le castiga toata atentia, El le intiparea in mod hotarat in minte marturia adevarului. Astfel, El a fost capabil de a impresiona destul de puternic inima ascultatorilor Sai, astfel incat acestia, ori de cate ori priveau lucrul de care El legase lectia, isi aduceau aminte de cuvintele divinului Invatator.
29:3 Invatatura lui Isus era cu totul diferita de cea a carturarilor invatati. Ei sustineau ca interpreteaza legea, atat cea scrisa, cat si cea traditionala. Insa tonul formal al invataturii lor arata ca ei nu vedeau nimic in doctrinele cuvintelor sfinte care sa aiba putere. Ei nu prezentau nimic nou si nu rosteau cuvinte care sa implineasca cautarile sufletului. Ei nu ofereau hrana oilor si mieilor infometati. Obiceiul lor era de a zabovi asupra partilor intunecate ale legii, iar urmarea acestui mod de gandire a fost o bolborosire de absurditati pe care nu o puteau intelege nici cei invatati si nici oamenii de rand.
29:4 Domnul Hristos a venit pentru a descoperi lumii adevarul divin. El invata ca unul care avea putere. El a vorbit asa cum nu a vorbit niciodata vreun om. Nu exista ezitare in modul Lui de a vorbi si nici
29:5 o umbra de indoiala in ceea ce rostea. El vorbea ca unul care intelegea fiecare parte a subiectului prezentat. El a putut deschide taine pe care patriarhii si profetii ar fi dorit sa le cunoasca, pe care curiozitatea omeneasca era nerabdatoare sa le inteleaga. Insa, daca oamenii n-au putut pricepe cele mai simple si mai clare adevaruri, cum puteau intelege ei tainele care erau ascunse de ochiul muritor? Domnul Isus nu a considerat nedemn sa repete adevaruri vechi, care erau cunoscute; caci El era autorul acestor adevaruri. El era slava Templului. El a despartit definitiv de minciuna adevarurile care fusesera pierdute din vedere, fusesera asezate intr-un loc nepotrivit si interpretate gresit, apoi mutate din locul lor initial; si, prezentandu-le ca pe niste nestemate pretioase in toata stralucirea lor, El le-a reasezat la locul cuvenit si le-a poruncit sa stea neclintite pentru totdeauna. Ce lucrare a fost aceasta! A avut un asemenea caracter, incat nici un om nu a putut sa o inteleaga sau sa o faca. Numai mana divina a putut lua adevarul, care, fiind amestecat cu minciuna, a slujit cauzei vrajmasului lui Dumnezeu si omului, si sa-l aseze in acel loc unde sa poata glorifica pe Dumnezeu si mantui omenirea. Lucrarea Domnului Hristos a fost sa dea din nou lumii adevarul in prospetimea si frumusetea lui originara. El a reprezentat lucrurile spirituale si cele ceresti prin lucruri din natura si prin experiente. El a dat mana proaspata sufletului infometat si a prezentat o noua imparatie care avea sa fie intemeiata in mijlocul oamenilor.
29:6 Rabinii evrei prezentau cerintele legii ca pe un cerc istovitor de pretentii excesive. Ei au facut exact ce face Satana in zilele noastre - prezentau legea in fata oamenilor ca fiind un cod rece, rigid, de porunci si traditii. Superstitiile intunecau si acopereau lumina, slava, demnitatea si cerintele cuprinzatoare ale Legii lui Dumnezeu. Ei pretindeau ca vorbesc poporului in locul lui Dumnezeu. Dupa pacatul lui Adam, Domnul nu a mai vorbit direct omului; neamul omenesc a fost dat in mainile lui Hristos si legatura cu omenirea s-a tinut prin El. Hristos a fost Acela care a proclamat Legea pe Muntele
29:7 Sinai si El a cunoscut sensul exact al tuturor preceptelor ei, gloria si maretia legii cerului. In predica Sa de pe munte, Domnul Hristos defineste legea si cauta sa imprime in mintile ascultatorilor Sai cerintele atotcuprinzatoare ale preceptelor lui Iehova. Invataturile Lui au venit ca o noua revelatie pentru popor; iar invatatorii legii, carturarii si fariseii, ca si oamenii de rand au fost uimiti de invatatura Lui. Cuvintele lui Hristos nu erau noi, dar, cu toate acestea, ele veneau cu puterea unei revelatii; caci prezentau adevarul in lumina sa proprie, si nu in lumina in care invatatorii il prezentasera poporului. El nu acorda nici o atentie traditiilor si poruncilor omenesti, ci deschidea ochii intelegerii lor spre a privi lucrurile minunate ale Legii lui Dumnezeu, care este temelia scaunului Sau de domnie de la inceputul lumii; si atata timp cat aveau sa ramana cerurile si pamantul de-a lungul veacurilor nesfarsite ale vesniciei, aceasta avea sa fie marele standard al neprihanirii, o lege sfanta, dreapta si buna.
29:8 Sistemul economiei iudaice era Evanghelia ilustrata, o prezentare a crestinismului care a fost dezvoltata atat de repede, cat puteau intelege mintile oamenilor lumina spirituala. Satana cauta intotdeauna sa intunece adevarurile care sunt clare, iar Domnul Hristos cauta intotdeauna sa deschida mintea pentru a intelege fiecare adevar esential cu privire la mantuirea omului cazut. Pana in ziua de azi, sunt inca aspecte ale adevarului care nu se vad cu claritate, legaturi care nu sunt intelesesi profunzimi nepatrunse ale Legii lui Dumnezeu care nu sunt pricepute. Exista o incomensurabila vastitate, demnitate si slava in Legea lui Dumnezeu; si, cu toate acestea, lumea religioasa a dat la o parte aceasta Lege, asa cum au facut evreii, pentru a inalta traditiile si poruncile omenesti. Inainte de Hristos, oamenii intrebau in zadar: "Ce este adevarul?" Intunericul acoperea pamantul si negura mare popoarele. Chiar si Iudea era invaluita in bezna, desi vocea lui Dumnezeu le vorbea oamenilor prin profetii Sai. Adevarul lui Dumnezeu fusese redus la tacere de catre superstitiile si traditiile acelora care pretindeau ca il
29:9 interpreteaza, iar vrajba, lupta, gelozia si prejudecatile ii desparteau pe cei care sustineau ca sunt copii ai lui Dumnezeu. Apoi a fost trimis un Invatator de la Dumnezeu, chiar Acela care era Calea, Adevarul si Viata. Domnul Isus a prezentat adevarul curat si bogat al cerului, pentru a straluci in mijlocul intunericului moral si negurii de pe pamant. Dumnezeu spusese: "Sa fie lumina spirituala" si lumina slavei lui Dumnezeu a fost descoperita prin chipul Domnului Isus Hristos.
29:10 Domnul Hristos S-a descoperit ca Mantuitor al oamenilor. Oamenii nu trebuia sa se increada in faptele lor, in propria lor neprihanire sau in ei insisi in nici un fel, ci in Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatele lumii. In El a fost descoperit Cel care mijloceste la Tatal. Prin El a fost data invitatia: "Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul: de vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana." Aceasta invitatie rasuna de-a lungul vremii pana la noi, cei de astazi. Fie ca mandria, pretuirea de sine sau autoindreptatirea sa nu retina pe nimeni de a-si marturisi pacatele, pentru a se putea indeplini aceasta fagaduinta: "Cine isi ascunde faradelegile nu propaseste, dar cine le marturiseste si se lasa de ele, capata indurare" (Prov. 28, 13). Nu ascundeti nimic de Dumnezeu si nu neglijati marturisirea greselilor voastre fratilor vostri, cand acestea au o legatura cu ei. "Marturisiti-va greselile unii altora si rugati-va unii pentru altii ca sa fiti vindecati" (Iacov 5, 16). Multe pacate sunt lasate nemarturisite si ne vom confrunta cu acestea in ziua socotelilor finale; de aceea, este mai bine sa va vedeti pacatele acum, sa le marturisiti si sa le indepartati, atata timp cat Jertfa ispasitoare mai pledeaza inca in favoarea voastra. Nu incetati sa invatati care este voia lui Dumnezeu cu privire la acest subiect. Sanatatea sufletului vostru, unitatea fratilor vostri poate depinde de modul in care va urmariti scopul in aceste lucruri. De aceea, umiliti-va sub mana atotputernica a lui Dumnezeu, pentru ca El sa va poata inalta la vreme de nevoie, "aruncand asupra Lui toate ingrijorarile voastre; caci El Insusi Se ingrijeste de voi."
29:11 Este un fapt deplorabil ca inima care greseste nu doreste sa fie criticata sau sa fie supusa umilirii prin
29:12 marturisirea pacatului. Unii isi vad greselile, insa, gandind ca marturisirea acestora le-ar micsora demnitatea, isi scuza relele facute si se sustrag de la disciplina pe care marturisirea ar impune-o sufletului. Gandul greselii lor vadite va ramane, le va umbri bucuriile si le va stanjeni miscarile; caci, refuzand calea marturisirii, ei nu pot fi exemple de credinciosie pentru oameni. Ei vad greselile altora; insa cum pot avea ei curajul de a da sfatul: "Marturisiti-va unii altora greselile si rugati-va unii pentru altii ca sa fiti vindecati", cand ei nu au aplicat acest sfat in viata lor? Cat de mult vor invata pastorii sau poporul dintr-un adevar pe care il inlatura si l-ar uita daca ar fi cu putinta, pentru ca nu este placut; pentru ca nu le maguleste mandria, ci mustra si provoaca durere? Pastorii si poporul, daca vor fi mantuiti, trebuie sa fie mantuiti zi de zi, ceas de ceas. Ei trebuie sa flamanzeasca si sa inseteze dupa neprihanirea lui Hristos si dupa iluminarea Duhului Sfant. Membrii bisericii - cei asezati in pozitii de incredere - trebuie sa fie botezati cu Spiritul lui Dumnezeu, caci altfel nu vor fi calificati pentru pozitiile pe care le accepta.
29:13 Cineva poate avea cunostinta Scripturilor care nu-l va face intelept in vederea mantuirii, desi el s-ar putea sa fie in stare sa-si domine adversarii in controversa publica. Daca sufletul lui nu tanjeste dupa Dumnezeu; daca nu isi cerceteaza inima cu o candela aprinsa, ca sa vada daca nu exista pe undeva ascuns vreun rau; daca nu este stapanit de dorinta de a raspunde rugaciunii Domnului Hristos ca toti ucenicii Sai sa fie una, dupa cum El si Tatal sunt una, atunci el se maguleste in zadar cu gandul ca este crestin. Cunostinta lui, inceputa cu ambitie, este continuata cu mandrie; insa sufletul lui este lipsit de dragostea divina, de blandetea si bunatatea lui Hristos. El nu este un om intelept in ochii lui Dumnezeu. El s-ar putea sa aiba iscusinta de a invinge un adversar; insa intelept in ce priveste mantuirea, nu poate fi fara Duhul Sfant. Si "roada Duhului
29:14 este dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor" (Gal. 5, 22). Talentul, elocventa sau studiul egoist al Scripturii nu vor produce dragoste pentru Dumnezeu sau conformare dupa chipul lui Hristos. Nimic in afara de puterea divina nu poate regenera inima si caracterul omului si sa imprime in suflet dragostea lui Hristos, care se va manifesta intotdeauna prin dragoste fata de aceia pentru care El a murit.
29:15 Review and Herald, 28 noiembrie 1893