24:29 Iubirea Tatalui nostru ceresc in darul singurului Sau Fiu pentru lume este suficienta pentru a inspira fiecare suflet, pentru a topi orice inima impietrita si lipsita de iubire in vederea pocaintei si sensibilizarii; si cu toate acestea, sa vada oare fiintele ceresti in cei pentru care a murit Hristos insensibilitate fata de iubirea Sa, impietrire a inimii si lipsa raspunsului de recunostinta si dragoste fata de Datatorul tuturor lucrurilor bune? Oare lucruri de mica importanta vor absorbi toata puterea fiintei, si dragostea lui Dumnezeu sa nu primeasca raspuns? Va straluci in zadar Soarele neprihanirii? Avand in vedere ceea ce a facut Dumnezeu, cerintele lui Dumnezeu sa reprezinte atat de putin pentru voi? Avem noi inimi care pot fi atinse, care pot fi impresionate de dragostea divina? Dorim noi sa fim niste vase alese? Oare nu are Dumnezeu ochiul indreptat asupra noastra si nu ne-a poruncit El sa ducem mai departe solia luminii? Avem nevoie de tot mai multa credinta. Trebuie sa asteptam, trebuie sa veghem, trebuie sa ne rugam, trebuie sa lucram, implorand