20:2 Timp de generatii intregi, sistemul existent de educatie a fost daunator pentru sanatate si chiar pentru viata insasi. Multi parinti si educatori nu inteleg ca, in primii ani de viata ai copilului, cea mai mare atentie trebuie acordata dezvoltarii fizice, pentru a putea fi asigurata o stare de sanatate a corpului si a creierului. A fost incurajat obiceiul de a-i trimite pe copii la scoala cand acestia sunt inca niste prunci, avand nevoie de ingrijirea mamei. In multe cazuri, cei mici sunt ingramaditi in camere neaerisite, unde stau intr-o pozitie necorespunzatoare, in banci prost construite, si, ca urmare, trupurile fragile ale celor mici se deformeaza. Copiii mici, ale caror membre nu sunt puternice, sunt tinuti inchisi inauntru, si aceasta spre raul lor. Multi pornesc in viata cu o constitutie subreda, iar inchiderea in scoala zi de zi ii face nervosi si se imbolnavesc. Corpurile lor se pipernicesc ca urmare a starii de epuizare a sistemului nervos. Si totusi, atunci cand scanteia de viata se stinge, parintii si invatatorii lor nu-si dau seama ca ei sunt raspunzatori, din toate punctele de vedere. Stand la mormantul copilului, parintii indurerati cred ca nenorocirea care a venit asupra lor este hotararea Providentei, cand, de fapt, felul in care au procedat chiar ei cu copiii lor, de nescuzat, a distrus viata cea frageda. In astfel de imprejurari, a pune moartea copilului pe seama Providentei inseamna blasfemie. Dumnezeu doreste ca cei micuti sa traiasca si sa primeasca o educatie corespunzatoare, pentru ca sa-si poata dezvolta un caracter frumos, sa-L slaveasca pe El in aceasta lume si sa-L laude in lumea mai buna care va veni.