8:9 In timpul de stramtorare am fugit cu totii din orase si sate, dar am fost urmariti de cei rai, care au intrat cu sabia in casele sfintilor. Ei au ridicat sabia pentru a ne ucide, dar aceasta s-a frant si a cazut la fel de lipsita de putere ca un pai. Apoi, toti am strigat zi si noapte pentru a fi izbaviti, iar strigatul a ajuns la Dumnezeu. Soarele s-a ridicat si luna a ramas pe loc. Raurile au incetat sa mai curga. S-au ivit nori negri, grei, si s-au izbit intre ei. Dar exista un loc neacoperit de nori, un loc plin de slava, de unde s-a auzit glasul lui Dumnezeu, ca niste ape multe, glas care a zguduit cerurile si pamantul. Cerul s-a deschis si s-a inchis si era in mare agitatie. Muntii s-au scuturat ca o trestie in vant si au aruncat pretutindeni stanci zgrunturoase. Marea fierbea ca o oala pe foc si a aruncat pietre mari pe uscat. Iar cand Dumnezeu a rostit ziua si ceasul venirii lui Isus si a enuntat legamantul cel vesnic pentru poporul Sau, a spus o singura fraza si apoi a facut o pauza, in timp ce cuvintele Sale faceau pamantul sa vibreze. Cei din Israelul lui Dumnezeu stateau cu ochii atintiti in sus si ascultau cuvintele pe masura ce ieseau din gura lui Iehova si zguduiau pamantul ca bubuiturile celui mai puternic tunet. Totul era de o solemnitate infricosatoare. Iar la sfarsitul fiecarei fraze sfintii strigau: "Slava! Aleluia!" Fetele lor erau luminate de slava lui Dumnezeu si straluceau de slava asa cum stralucea fata lui Moise cand a coborat de pe Sinai. Cei rai nu se puteau uita la ei din pricina slavei. Si cand binecuvantarea vesnica a fost rostita pentru cei care-L onorasera pe Dumnezeu prin sfintirea Sabatului Sau, s-a auzit un strigat puternic de biruinta asupra fiarei si asupra chipului ei.