8:10 Atunci a inceput anul de veselie, cand pamantul trebuie sa se odihneasca. L-am vazut pe robul evlavios ridicandu-se in triumf si biruinta si scuturandu-se de lanturile care-l legau, in timp ce stapanul sau cel rau era tulburat si nu stia ce sa faca; caci cei rai nu au putut sa priceapa cuvintele rostite de Dumnezeu. La putin timp de la aceasta, a aparut marele nor alb. Arata mai frumos ca oricand. Pe el era asezat Fiul omului. La inceput, nu L-am vazut pe Isus pe nor, dar, pe masura ce se apropia de pamant, am putut vedea persoana-I minunata. Cand a fost zarit prima data, acest nor a fost semnul Fiului omului in cer. Glasul Fiului lui Dumnezeu i-a chemat la viata pe sfintii care erau adormiti si i-a imbracat in nemurire slavita. Sfintii aflati in viata au fost preschimbati intr-o clipa si au fost luati impreuna cu primii in carul in forma de nor. Arata nespus de frumos in timp ce se inalta ca un tunet. De fiecare parte a carului erau aripi si sub el, roti. Iar cand carul s-a inaltat cu tunet, rotile au strigat "Sfant" si aripile, cand se miscau, strigau "Sfant", iar suita de ingeri sfinti din jurul norului strigau: "Sfant, sfant, sfant, este Doamnul, Cel Atotputernic!" Iar sfintii din nor strigau: "Slava! Aleluia!" Si carul s-a inaltat cu tunet, indreptandu-se catre Cetatea cea Sfanta. Isus a deschis portile cetatii de aur si ne-a condus inauntru. Aici am fost intampinati cu bunavointa, caci paziseram "poruncile lui Dumnezeu" si aveam "dreptul sa mancam din pomul vietii."