6:9 care intonau cel mai placut cantec; pe acest nor statea Fiul omului. Parul Sau era alb si ondulat si I se cobora pe umeri; pe capul Sau erau multe cununi. Picioarele Ii pareau ca de foc. In mana Sa dreapta era o secera ascutita, in cea stanga, o trambita de argint. Ochii Sai, ca niste flacari, ii cercetau neincetat pe copiii Lui. Apoi toate fetele s-au ingalbenit, iar ale celor pe care Dumnezeu ii respinsese s-au innegrit. Atunci am strigat cu totii: "Cine va putea sta in picioare? Este haina mea nepatata?" Si ingerii au incetat sa cante si a urmat un timp de tacere inspaimantatoare, dupa care Isus a vorbit: "Cei care au maini curate si inimi neintinate vor putea sta in picioare; harul Meu va este de ajuns". La auzirea acestor cuvinte, fetele noastre s-au luminat si bucuria a inundat fiecare inima. Si ingerii au urcat un ton si au cantat din nou, in timp ce norul se apropia si mai mult de pamant.