58:1 VREMEA MARII STRAMTORARI
58:2 I-am vazut pe sfinti parasind orasele si satele, strangandu-se laolalta in grupuri si traind in locurile cele mai singuratice. Ingerii le asigurau hrana si apa, in timp ce oamenii cei rai sufereau de foame si de sete. Apoi i-am vazut pe conducatorii pamantului consfatuindu-se, iar pe Satana si ingerii lui, lucrand febril in jurul lor. Am vazut ceva scris si multe copii ale acestui document raspandite in diferite parti ale tarii, cu ordin ca, daca sfintii nu renunta la credinta lor specifica, daca nu parasesc Sabatul si nu pazesc prima zi a saptamanii,
58:3 oamenii sa aiba libertatea, dupa o anumita perioada de timp, sa-i omoare. Dar, in acest ceas al incercarii, sfintii erau calmi si cu stapanire de sine, increzandu-se in Dumnezeu si prinzandu-se de fagaduinta Sa, ca se va croi o cale de scapare pentru ei. In unele locuri, inainte de implinirea timpului pentru punerea in practica a decretului, cei rai s-au repezit asupra sfintilor pentru a-i ucide; dar ingeri sub chip de razboinici au luptat pentru ei. Satana dorea sa aiba privilegiul de a-i nimici pe sfintii Celui Preainalt; dar Isus le-a poruncit ingerilor Sai sa vegheze asupra lor. Facand un legamant cu cei care pazisera Legea Sa, Dumnezeu avea sa fie onorat inaintea paganilor care ii inconjurau; si Isus avea sa fie onorat prin preschimbarea, fara a vedea moartea, a acelor credinciosi care Il asteptasera atat de mult timp.
58:4 Curand dupa aceea, i-am vazut pe sfinti suferind un mare chin sufletesc. Pareau inconjurati de locuitorii cei rai ai pamantului. Totul parea a fi impotriva lor. Unii au inceput sa se teama ca in cele din urma Dumnezeu ii lasase sa piara de mana celor rai. Daca insa li s-ar fi putut deschide ochii, s-ar fi vazut inconjurati de ingeri ai lui Dumnezeu. Apoi a venit multimea celor rai, maniosi, si dupa aceea o masa de ingeri rai care-i zoreau pe nelegiuiti sa-i omoare pe sfinti. Dar inainte sa se poata apropia de cei din poporul lui Dumnezeu, cei rai trebuia mai intai sa treaca de acest detasament de ingeri sfinti, puternici. Acest lucru era imposibil. Ingerii lui Dumnezeu ii faceau sa se intoarca, iar pe ingerii rai care faceau presiuni in jurul lor, de asemenea, sa se retraga.
58:5 Pentru sfinti, acesta a fost un ceas de o ingrozitoare agonie. Au strigat zi si noapte la Dumnezeu pentru izbavire. Dupa cate se vedea, nu exista vreo cale de scapare. Cei rai incepusera deja sa se simta triumfatori, strigand: "De ce nu va izbaveste Dumnezeul vostru din mainile noastre? De ce nu fugiti ca sa va salvati vietile?" Dar sfintii nu-i luau in seama. Asemenea lui Iacov,
58:6 ei se luptau cu Dumnezeu. Ingerii doreau fierbinte sa-i scape, dar trebuia sa mai astepte putina vreme; cei din poporul lui Dumnezeu trebuia sa bea cupa pana la capat si sa fie botezati cu acest botez. Ingerii, credinciosi misiunii ce le fusese incredintata, si-au continuat vegherea. Dumnezeu nu avea sa accepte ca Numele Sau sa fie batjocorit printre pagani. Se apropiase timpul in care avea sa-Si dea pe fata puterea cea mare si sa-i izbaveasca pe sfintii Lui intr-un mod slavit. Pentru slava Numelui Sau, El avea sa-i salveze pe toti cei care Il asteptasera cu rabdare si ale caror nume erau scrise in carte.
58:7 Atentia mi-a fost indreptata catre credinciosul Noe. Cand a inceput sa cada ploaia si a venit potopul, Noe si familia lui intrasera in arca si Dumnezeu i-a inchis inauntru. Noe ii avertizase cu credinciosie pe locuitorii lumii antediluviene, in timp ce ei il batjocorisera si il luasera peste picior. Si in timp ce apele cadeau pe suprafata pamantului si acestia se inecau, unul dupa altul, priveau acea arca, pe seama careia facusera atatea glume, plutind in siguranta pe creasta valurilor, salvandu-l pe Noe cel credincios si pe familia lui. Am vazut ca membrii poporului lui Dumnezeu, care avertizasera cu credinciosie lumea de mania care avea sa vina, aveau sa fie salvati in acelasi fel. Dumnezeu nu va ingadui ca oamenii cei nelegiuiti sa-i nimiceasca pe cei care au asteptat sa fie luati la cer si care nu au vrut sa accepte decretul fiarei sau sa primeasca semnul ei. Am vazut ca, daca celor rai li s-ar permite sa-i ucida pe sfinti, Satana si ostirea lui cea rea si toti cei care Il urasc pe Dumnezeu ar fi satisfacuti. Si, ah, ce triumf ar fi pentru maiestatea satanica sa aiba putere in acea ultima lupta asupra celor care au asteptat atat de mult sa-L poata privi pe cel pe care-L iubeau! Cei care au luat in ras ideea ca sfintii sa se inalte la cer vor fi martorii grijii lui Dumnezeu fata de poporul Sau si vor privi slavita lor izbavire.
58:8 Cand sfintii au parasit orasele si satele, au fost urmariti de cei rai, care cautau sa le ia viata. Dar sabiile care au fost ridicate pentru a-i ucide pe cei din poporul lui Dumnezeu s-au frant si au cazut la fel de neputincioase ca niste paie. Ingeri ai lui Dumnezeu ii aparau pe sfinti. Strigatul lor, inaltat zi si noapte dupa izbavire, a ajuns inaintea Domnului.
58:9 IZBAVIREA SFINTILOR
58:10 La miezul noptii a ales Dumnezeu sa-i izbaveasca pe cei din poporul Sau. In timp ce nelegiuitii isi bateau joc in jurul lor, soarele se arata dintr-o data, stralucind in puterea sa, iar luna ramase nemiscata. Cei rai se uitara la aceasta scena uluiti, in timp ce sfintii priveau cu o bucurie solemna dovezile eliberarii lor. Semne si minuni se succedara rapid. Totul parea sa fi iesit de pe fagasul normalului. Apele incetara sa curga. Se ivira nori negri, grei, si se izbira unii de altii. Dar exista un petic de cer neacoperit, plin de slava, de unde se auzi glasul lui Dumnezeu, ca niste ape multe, zguduind cerurile si pamantul. S-a produs un mare cutremur de pamant. Mormintele s-au deschis si cei care au murit in credinta in timpul soliei celui de-al treilea inger, pazind Sabatul, s-au sculat din paturile lor de tarana, cu trupuri de slava, pentru a asculta legamantul de pace pe care urma sa-l faca Dumnezeu cu cei ce pazisera Legea Sa.
58:11 Cerul s-a deschis si s-a inchis si era in mare agitatie. Muntii s-au scuturat ca o trestie in vant si au aruncat pretutindeni stanci zgrunturoase. Marea fierbea ca o oala pe foc si a aruncat pietre mari pe uscat. Iar cand Dumnezeu a rostit ziua si ceasul venirii lui Isus si a enuntat legamantul cel vesnic pentru poporul Sau, a spus o singura fraza si apoi a facut o pauza, in timp ce cuvintele Sale faceau pamantul sa vibreze. Cei din Israelul lui Dumnezeu stateau cu ochii atintiti in sus si ascultau
58:12 cuvintele pe masura ce ieseau din gura lui Iehova si zguduiau pamantul ca bubuiturile celui mai puternic tunet. Totul era de o solemnitate infricosatoare. La sfarsitul fiecarei fraze sfintii strigau: "Slava! Aleluia!" Fetele lor erau luminate de slava lui Dumnezeu si straluceau de slava asa cum stralucea fata lui Moise cand a coborat de pe Sinai. Cei rai nu se puteau uita la ei din pricina slavei. Si cand binecuvantarea vesnica a fost rostita pentru cei care-L onorasera pe Dumnezeu prin sfintirea Sabatului Sau, s-a auzit un strigat puternic de biruinta asupra fiarei si asupra chipului ei.
58:13 Atunci a inceput anul de bucurie, cand pamantul trebuia sa se odihneasca. L-am vazut pe robul evlavios ridicandu-se in triumf si biruinta si scuturandu-se de lanturile care-l legau, in timp ce stapanul sau cel rau era tulburat si nu stia ce sa faca, caci cei rai nu au putut sa priceapa cuvintele rostite de Dumnezeu. La putin timp de la aceasta, a aparut marele nor alb, pe care era asezat Fiul omului. Cand a putut fi vazut pentru prima data, la distanta, acest nor parea foarte mic. Ingerul a spus ca acesta era semnul Fiului omului. Pe masura ce se apropia de pamant, noi puteam privi slava minunata si maiestatea lui Isus, in timp ce El inainta pentru a birui. O suita de ingeri sfinti, cu coroane stralucitoare pe capete, Il insoteau in drumul Sau. Nici o limba nu poate descrie slava acelei scene. Norul viu, de o maiestate si slava neintrecuta, se apropia din ce in ce mai mult, si noi am putut privi clar persoana minunata a lui Isus. El nu purta o cununa de spini; pe fruntea Lui sfanta odihnea o coroana de slava. Pe haina si pe coapsa era scris un Nume: Imparatul imparatilor si Domnul domnilor. Fata Ii stralucea ca soarele la amiaza, ochii Ii erau ca o flacara si picioarele Lui se asemuiau cu arama aprinsa. Vocea Lui rasuna ca multe instrumente muzicale.
58:14 Pamantul tremura inaintea Sa, cerurile s-au strans ca un sul de piele si toti muntii si insulele s-au mutat din locurile lor. "Imparatii pamantului, domnitorii, capitanii ostilor, cei bogati si cei puternici, toti robii si toti oamenii slobozi s-au ascuns in pesteri si in stancile muntilor. Si ziceau muntilor si stancilor: 'Cadeti peste noi si ascundeti-ne de Fata Celui ce sede pe scaunul de domnie si de mania Mielului; caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si cine poate sta in picioare?"' Cei care cu numai putin timp in urma i-ar fi ucis pe copiii credinciosi ai lui Dumnezeu de pe pamant erau acum martorii slavei lui Dumnezeu care ii acoperise pe acestia. Si in mijlocul groazei care-i cuprinsese, au auzit glasurile sfintilor, in tonuri vibrand de bucurie, spunand: "Iata, acesta este Dumnezeul nostru, in care aveam incredere ca ne va mantui".
58:15 Cand glasul lui Dumnezeu i-a chemat pe sfintii adormiti, pamantul s-a zguduit ingrozitor. Acestia au raspuns chemarii si au iesit invesmantati in nemurire slavita, strigand: "Victorie, victorie asupra mortii si mormantului! O moarte, unde iti este boldul? O mormantule, unde iti este biruinta?" Apoi, sfintii aflati inca dinainte in viata, impreuna cu cei inviati si-au ridicat glasurile intr-un strigat lung, fericit, de biruinta. Acele trupuri care coborasera in mormant purtand semnele bolii si mortii iesisera din el cu putere si sanatate nepieritoare. Sfintii aflati deja in viata sunt preschimbati intr-o clipa intr-o clipeala din ochi, si ridicati impreuna cu cei inviati pentru a-L intampina pe Domnul lor in vazduh. O, ce revedere glorioasa! Prieteni pe care moartea ii separase erau uniti, pentru a nu se mai desparti vreodata.
58:16 De fiecare parte a carului de nor erau aripi, iar sub acesta erau roti vii; iar cand carul se inalta, rotile strigara "Sfant" si, miscandu-se, aripile strigara "Sfant",
58:17 iar suita de ingeri sfinti din jurul carului strigara: "Sfant, sfant, sfant, este Domnul Dumnezeu cel Atotputernic!" Si sfintii din nor strigara: "Slava! Aleluia!" Si carul se inalta catre Cetatea cea Sfanta. Inainte de a intra in cetate, sfintii au fost aranjati intr-un careu perfect, avandu-L pe Isus in mijloc. Capul si umerii Sai ii depaseau ca inaltime pe sfinti si pe ingeri. Silueta Sa maiestuoasa si infatisarea-I incantatoare puteau fi vazute de catre toti cei care formau careul.
58:18 RASPLATA SFINTILOR
58:19 Apoi am vazut cum un numar foarte mare de ingeri au adus din Cetate cununi glorioase - o cununa pentru fiecare sfant, cu numele sau scris pe ea. Pe masura ce Isus cerea coroanele, ingerii I le aduceau si, chiar cu mana Sa dreapta, Isus cel minunat le punea pe capul sfintilor. In acelasi fel au adus ingerii si harpele, iar Isus le-a oferit si pe acestea sfintilor. Ingerii conducatori au dat primii tonul pe instrumentele lor si dupa aceea toate glasurile s-au inaltat in lauda fericita, plina de recunostinta si fiecare mana a trecut cu indemanare peste corzile harpei, scotand o muzica plina de armonie in acorduri bogate, perfecte. Apoi L-am vazut pe Isus conducandu-i pe cei rascumparati catre poarta Cetatii. A prins poarta cu mana, a tras-o inapoi facand-o sa se miste in balamalele sale stralucitoare si a indemnat pe cei care pazisera poruncile sa intre. In Cetate, totul era o incantare pentru ochi. Ei priveau pretutindeni o slava minunata. Apoi, Isus S-a uitat la sfintii Sai rascumparati; fetele le straluceau de slava; si, in timp ce Isi fixase asupra lor ochii plini de iubire, a spus, cu glasul Sau adanc, melodios: "Privesc rodul muncii sufletului Meu si sunt multumit. Va veti putea bucura de aceasta slava bogata pentru vesnicie. Intristarile voastre au luat sfarsit.
58:20 Nu va mai exista moarte, nici suferinta, nici plans si nici durere nu va mai fi." Am vazut multimea celor rascumparati plecandu-se, aruncandu-si coroanele la picioarele lui Isus si apoi, cand mana Lui placuta le-a facut semn sa se ridice, atingandu-si harpele de aur si umpland tot cerul cu muzica lor bogata si cantarile inchinate Mielului.
58:21 Apoi L-am vazut pe Isus conducandu-Si poporul la pomul vietii si noi I-am auzit din nou vocea incantatoare, mai bogata decat orice melodie care a ajuns vreodata la urechea omeneasca, spunand: "Frunzele acestui pom sunt pentru vindecarea neamurilor. Mancati cu totii din ele." In pomul vietii erau cele mai frumoase fructe, din care sfintii puteau lua dupa placerea inimii. In Cetate era un tron plin de slava, din care iesea un rau curat cu apa vietii, limpede precum cristalul. De fiecare parte a acestui rau era pomul vietii, iar pe malurile raului se mai aflau si alti pomi minunati care aveau fructe bune de mancat.
58:22 Limba este cu totul neputincioasa pentru a incerca o descriere a cerului. In timp ce aceasta scena se desfasoara inaintea mea, am ramas fara grai de uimire. Coplesita de splendoarea neintrecuta si slava stralucitoare, imi las jos tocul si exclam: "O, ce iubire! Ce iubire minunata!" Cea mai elevata exprimare nu poate reusi sa redea gloria cerului sau profunzimea necuprinsa a iubirii Mantuitorului.
58:23 PAMANTUL PUSTIIT
58:24 Atentia mi-a fost iarasi indreptata catre pamant. Cei rai fusesera nimiciti si trupurile lor moarte zaceau pe fata pamantului. Mania lui Dumnezeu, manifestata prin cele sapte plagi de pe urma, cazuse asupra locuitorilor pamantului, facandu-i sa-si muste limbile de durere si sa-L blesteme pe Dumnezeu. Pastorii mincinosi fusesera obiectul deosebit al maniei lui Iehova. Ochii li se mistuisera in orbite si limbile lor in gura in timp ce ei stateau inca in picioare.
58:25 Dupa ce sfintii fusesera izbaviti de glasul lui Dumnezeu, multimea de oameni rai si-au intors mania unii asupra altora. Pamantul parea inundat cu sange si trupurile moarte erau intinse pretutindeni, de la un capat la altul.
58:26 Pamantul arata ca un tinut salbatic pustiit. Orase si sate, spulberate de cutremur, zaceau in mormane de moloz. Muntii se miscasera din locurile lor, lasand in urma gropi enorme. Stanci zgrunturoase, aruncate afara de mare sau rupte chiar din uscat, erau risipite pe toata suprafata lui. Copaci mari fusesera dezradacinati si risipiti pe tot pamantul. Iata care avea sa fie caminul lui Satana si al ingerilor lui pentru o mie de ani. Aici va fi ingradit sa stea, pentru a strabate de-a lungul si de-a latul scoarta sfasiata a pamantului si a vedea efectele razvratirii lui impotriva Legii lui Dumnezeu. Timp de o mie de ani, el se poate bucura de roadele blestemului pe care el insusi l-a provocat. Legat de planeta Pamant, el nu va avea privilegiul de a ajunge la alte planete, pentru a-i ispiti si necaji pe cei care nu au cazut. In acest timp, Satana sufera ingrozitor de mult. De la caderea lui, caracteristicile lui rele s-au aflat intr-un neincetat exercitiu. Atunci insa, el urmeaza sa fie privat de puterea lui si lasat sa reflecteze asupra rolului pe care l-a jucat de la caderea sa si sa priveasca inainte cu groaza si cutremur, catre viitorul teribil, in care va trebui sa sufere pentru tot raul pe care l-a infaptuit si sa fie pedepsit pentru toate pacatele la comiterea carora a contribuit.
58:27 Am auzit strigate de triumf, scoase de ingeri si sfintii rascumparati, care rasunau ca zece mii de instrumente muzicale, pentru ca nu aveau sa mai fie vreodata necajiti si ispititi de Satana si pentru ca locuitorii altor lumi fusesera scutiti de prezenta si ispitele lui.
58:28 Apoi am vazut niste scaune de domnie si cum Isus si sfintii rascumparati s-au asezat pe ele; si sfintii au domnit ca imparati si preoti ai lui Dumnezeu.
58:29 Hristos, impreuna cu poporul Sau, i-a judecat pe mortii cei rai, comparand faptele lor cu cartea statutara, Cuvantul lui Dumnezeu, si hotarand fiecare caz dupa faptele facute in trup. Ei au hotarat apoi pentru cei rai cat trebuie sa sufere - dupa faptele lor; si lucrul acesta a fost scris in dreptul numelor lor in cartea mortii. Satana si ingerii lui au fost, de asemenea, judecati de Isus si de sfinti. Pedeapsa lui Satana urma sa fie cu mult mai mare decat a acelora pe care-i amagise. Suferintele lui aveau sa le depaseasca intr-o masura atat de mare pe ale acestora din urma, incat sa nu suporte nici o comparatie. Dupa ce toti aceia pe care-i amagise vor fi pierit, el urma sa traiasca inca si sa patimeasca mult mai mult.
58:30 Dupa ce se terminase judecarea mortilor celor rai, la sfarsitul celor o mie de ani, Isus a parasit Cetatea, iar sfintii, alaturi de o suita de ingeri, L-au urmat. Isus a coborat pe un munte mare, care, de indata ce a fost atins de picioarele Sale, s-a despicat in doua si a devenit o campie foarte mare. Apoi, noi am privit in sus si am vazut Cetatea cea mare si frumoasa, avand douasprezece temelii si douasprezece porti, cate trei pe fiecare latura si cate un inger la fiecare dintre acestea. Noi am strigat: "Cetatea! Cetatea cea mare coboara din cer de la Dumnezeu!" Si aceasta s-a coborat in toata splendoarea si slava sa orbitoare si s-a asezat pe campia intinsa, pe care o pregatise Isus pentru ea.