57:1 MAREA STRIGARE
57:2 Am vazut ingeri grabindu-se incoace si incolo in cer, coborand catre pamant si urcand apoi iarasi la cer, pregatindu-se pentru implinirea unui eveniment important. Apoi, am vazut un alt inger puternic, insarcinat sa coboare pe pamant, sa-si uneasca glasul cu al celui de-al treilea inger si sa dea putere si energie soliei sale. Slava si o mare putere au fost date ingerului si, cand a coborat, pamantul a fost luminat de slava lui. Lumina care-l insotea pe acest inger patrundea pretutindeni, in timp ce el striga cu o voce puternica: "A cazut, a cazut Babilonul cel mare! A ajuns un locas al dracilor, o inchisoare a oricarui duh necurat, o inchisoare a oricarei pasari necurate si urate." Solia caderii Babilonului, asa cum a fost data de cel de-al doilea inger, este repetata, cu mentionarea in plus a stricaciunilor care au intrat in biserici din 1844. Lucrarea acestui inger vine chiar la timp pentru a se alatura ultimei mari lucrari a soliei celui de-al treilea inger, in timp ce se transforma intr-o mare strigare. Iar cei din poporul lui Dumnezeu sunt astfel pregatiti sa ramana in picioare in ceasul ispitei, pe care urmeaza sa o infrunte in curand. Am vazut o lumina puternica asupra lor, iar ei s-au unit pentru a vesti fara frica solia celui de-al treilea inger.
57:3 Au fost trimisi ingeri in ajutorul puternicului inger din cer si am auzit voci care pareau sa se auda pretutindeni: "Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei! Pentru ca pacatele ei s-au ingramadit si au ajuns pana in cer; si Dumnezeu Si-a adus aminte de nelegiuirile ei." Aceasta solie parea sa fie un adaos la cea de-a treia solie, alaturandu-i-se asa cum strigatul de la miezul noptii se alaturase soliei celui de-al doilea inger in 1844. Slava lui Dumnezeu era asupra
57:4 sfintilor rabdatori, asteptatori, iar ei au dat fara teama ultima avertizare solemna, vestind caderea Babilonului si chemandu-i pe cei care apartineau poporului lui Dumnezeu sa iasa afara din el pentru a scapa de sfarsitul lui infricosator.
57:5 Lumina care a fost revarsata asupra asteptatorilor a patruns pretutindeni, iar cei din biserici, care aveau ceva lumina, care nu auzisera si nu respinsesera cele trei solii, s-au supus chemarii si au parasit bisericile cazute. Multi fusesera constientii de ani intregi de cand fusesera date aceste solii si lumina a stralucit asupra lor, iar ei au avut privilegiul sa aleaga viata sau moartea. Unii au ales viata si au luat pozitie alaturi de cei care-L asteptau pe Domnul lor si pazeau toate poruncile Lui. Cea de-a treia solie avea sa-si faca lucrarea; toti aveau sa fie probati prin ea, iar cei pretiosi sa fie chemati afara din acele organizatii religioase. O putere constrangatoare i-a miscat pe cei onesti, in timp ce manifestarea puterii lui Dumnezeu a adus o teama si o retinere asupra rudelor si prietenilor lor necredinciosi, astfel incat ei nu indrazneau si nici nu aveau puterea de a-i impiedica pe cei care simteau lucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra lor. Ultima chemare a fost dusa chiar si bietilor sclavi, si cei mai evlaviosi dintre ei au dat glas cantecelor lor de bucurie entuziasta la perspectiva fericitei lor izbaviri. Stapanii lor nu-i puteau opri; teama si uimirea ii faceau sa pastreze tacerea. Se faceau minuni mari, cei bolnavi erau vindecati si cei credinciosi erau insotiti de semne si minuni. Dumnezeu era la lucru si fiecare sfant, netemandu-se de consecinte, si-a urmat convingerile propriei constiinte si s-a alaturat celor care pazeau toate poruncile lui Dumnezeu; si ei au facut sa rasune pana in departari cea de-a treia solie. Am vazut ca acest mesaj se va incheia cu o putere si energie cu mult mai mare decat a strigatului de la miezul noptii.
57:6 Slujitorii lui Dumnezeu, inzestrati cu putere de sus,
57:7 cu fetele luminoase, stralucind de consacrare sfanta, au mers sa proclame solia din cer. Suflete care erau risipite prin toate organizatiile religioase au raspuns chemarii si cei pretiosi au fost zoriti afara din bisericile condamnate, asa cum Lot a fost zorit sa iasa din Sodoma inainte de nimicirea ei. Cei din poporul lui Dumnezeu au fost intariti de slava mareata care ii acoperea cu generozitate si ii pregatea sa indure ceasul ispitei. Am auzit pretutindeni o multime de glasuri spunand: "Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus".
57:8 INCHEIEREA VESTIRII CELEI DE-A TREIA SOLII INGERESTI
57:9 Atentia mi-a fost indreptata catre timpul incheierii vestirii soliei celui de-al treilea inger. Puterea lui Dumnezeu ramasese asupra poporului Sau; ei isi implinisera lucrarea si erau pregatiti pentru ceasul incercarii, care era inaintea lor. Primisera ploaia tarzie - sau inviorarea de la fata Domnului - si marturia cea vie fusese reinviata. Ultima mare avertizare rasunase pretutindeni si ii atatase si turbase de manie pe locuitorii pamantului care nu au vrut sa primeasca solia.
57:10 Am vazut ingeri grabindu-se incoace si incolo in ceruri. Un inger care purta o calimara la brau s-a intors de pe pamant si I-a raportat lui Isus ca lucrarea lui a fost infaptuita si ca sfintii erau numarati si sigilati. Apoi L-am vazut pe Isus, care slujise inaintea chivotului care continea Cele Zece Porunci, aruncand jos cadelnita. Si-a ridicat mainile si a strigat cu putere: "S-a sfarsit!" Si toata ostirea ingereasca si-a pus deoparte cununile in timp ce Isus a facut declaratia
57:11 solemna: "Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant sa se sfinteasca si mai departe."
57:12 Fiecare caz fusese hotarat pentru viata sau moarte. In timp ce Isus slujise in Sanctuar, judecata continuase pentru neprihanitii care erau morti si apoi pentru neprihanitii aflati in viata. Hristos Isi primise Imparatia dupa ce facuse ispasire pentru poporul Sau si le stersese pacatele. Era hotarat cine aveau sa fie supusii Imparatiei. Nunta Mielului luase sfarsit. Si Imparatia si maretia ei in intregime au fost date lui Isus si mostenitorilor mantuirii, iar Isus urma sa domneasca ca Imparat al imparatilor si Domn al Domnilor.
57:13 Cand Isus a iesit din Sfanta Sfintelor, am auzit clopoteii vesmantului Sau; si, in acel moment al iesirii Sale, un nor de intuneric i-a acoperit pe locuitorii pamantului. Atunci nu a mai fost nici un mijlocitor intre omul vinovat si un Dumnezeu jignit. Cata vreme Isus statuse intre Dumnezeu si omul vinovat, oamenii avusesera o protectie asupra lor; dar cand El a incetat sa mai stea intre om si Tatal, aceasta a fost indepartata si Satana a avut controlul deplin asupra celor nepocaiti de la sfarsitul timpului. Era imposibil ca plagile sa fie revarsate in timp ce Isus slujea in Sanctuar; dar cand lucrarea Sa de acolo ia sfarsit si mijlocirea Sa se incheie, nu mai exista nimic care sa stavileasca mania lui Dumnezeu, si aceasta se dezlantuie cu furie asupra capului neprotejat al pacatosului vinovat, care a dispretuit mantuirea si a urat mustrarea. In acel timp infricosator, la incheierea mijlocirii lui Isus, sfintii traiau fara Mijlocitor inaintea unui Dumnezeu sfant. Fiecare caz in parte era hotarat, fiecare margaritar numarat. Isus a zabovit o clipa in prima incapere a Sanctuarului ceresc si pacatele care fusesera marturisite in timp ce El Se aflase in Sfanta Sfintelor au fost puse asupra lui Satana, autorul pacatului,
57:14 care trebuie sa suporte pedeapsa hotarata pentru ele.
57:15 Apoi, L-am vazut pe Isus scotandu-Si vesmintele de preot si imbracandu-Se in hainele de Imparat. Pe capul Sau erau multe coroane asezat una intr-alta. Inconjurat de ostirea ingereasca, El a parasit cerul. Plagile cadeau asupra locuitorilor pamantului. Unii Il acuzau pe Dumnezeu si Il blestemau. Altii se grabeau la cei din poporul lui Dumnezeu si ii implorau sa-i invete cum sa scape de judecatile Lui. Dar sfintii nu aveau nimic pentru ei. Fusese varsata ultima lacrima pentru pacatosi, fusese inaltata ultima rugaciune agonizanta, fusese purtata ultima povara, fusese data ultima avertizare. Dulcele glas al indurarii nu avea sa-i mai imbie vreodata. Cand sfintii si tot cerul au fost interesati de mantuirea lor, ei nu au avut nici un interes fata de propriile lor persoane. Le-a fost pusa inainte viata si moartea. Multi au dorit viata, dar nu au facut nici un efort pentru a o obtine. Ei nu au ales viata, si acum nu mai exista nici un strop de sange ispasitor pentru a-i curati pe cei vinovati, nici un Mantuitor plin de compasiune, care sa pledeze in favoarea lor si sa strige: "Cruta-l, cruta-l pe pacatos inca putina vreme". Tot cerul se unise cu Isus in timp ce auzisera cuvintele infricosatoare: "S-a implinit!" S-a sfarsit!". Planul de mantuire fusese implinit, dar putini alesesera sa-l accepte. Si, in timp ce glasul cel dulce al indurarii se stingea, frica si groaza ii cuprindea pe cei rai. Cu o ingrozitoare claritate, ei au auzit cuvintele: "Prea tarziu! Prea tarziu!"
57:16 Cei care nu pretuisera Cuvantul lui Dumnezeu se grabeau incoace si incolo, ratacind de pe o mare pe alta si de la miaza-noapte la rasarit pentru a cauta Cuvantul lui Dumnezeu. Ingerul lui Dumnezeu a spus: "Nu-l vor gasi. Este foamete in tara; nu o foamete de paine, nici sete de apa, ci de a auzi cuvintele Domnului. Ce n-ar da ei pentru un cuvant de aprobare din partea lui Dumnezeu! Dar nu, ei trebuie sa flamanzeasca si sa inseteze mai departe. Zi dupa zi au dispretuit mantuirea,
57:17 pretuind comorile si placerea pamanteasca mai mult decat orice comoara si perspectiva cereasca. Ei L-au respins pe Isus si I-au dispretuit sfintii. Cei necurati trebuie sa ramana necurati pentru totdeauna."
57:18 Multi dintre cei rai au fost teribil de maniosi cand au suferit efectele plagilor. Era o scena a unei ingrozitoare agonii. Parintii le reprosau amarnic copiilor lor si copiii parintilor, fratii surorilor si surorile fratilor. Din toate partile veneau strigate puternice, tanguitoare: "Tu m-ai oprit sa primesc adevarul care m-ar fi salvat de acest ceas teribil". Poporul s-a intors impotriva pastorilor lor cu o ura amarnica si reprosandu-le astfel: "Nu ne-ati avertizat. Ne-ati spus ca toata lumea urma sa fie convertita si ati strigat 'pace, pace', pentru a aduce la tacere orice temere care se ridica. Nu ne-ati spus despre acest ceas; si despre cei care ne-au avertizat ati spus ca sunt fanatici si oameni rai, care ne vor provoca ruina." Dar am vazut ca pastorii nu au scapat de mania lui Dumnezeu. Suferinta lor era de zece ori mai mare decat cea a poporului lor.