57:15 Apoi, L-am vazut pe Isus scotandu-Si vesmintele de preot si imbracandu-Se in hainele de Imparat. Pe capul Sau erau multe coroane asezat una intr-alta. Inconjurat de ostirea ingereasca, El a parasit cerul. Plagile cadeau asupra locuitorilor pamantului. Unii Il acuzau pe Dumnezeu si Il blestemau. Altii se grabeau la cei din poporul lui Dumnezeu si ii implorau sa-i invete cum sa scape de judecatile Lui. Dar sfintii nu aveau nimic pentru ei. Fusese varsata ultima lacrima pentru pacatosi, fusese inaltata ultima rugaciune agonizanta, fusese purtata ultima povara, fusese data ultima avertizare. Dulcele glas al indurarii nu avea sa-i mai imbie vreodata. Cand sfintii si tot cerul au fost interesati de mantuirea lor, ei nu au avut nici un interes fata de propriile lor persoane. Le-a fost pusa inainte viata si moartea. Multi au dorit viata, dar nu au facut nici un efort pentru a o obtine. Ei nu au ales viata, si acum nu mai exista nici un strop de sange ispasitor pentru a-i curati pe cei vinovati, nici un Mantuitor plin de compasiune, care sa pledeze in favoarea lor si sa strige: "Cruta-l, cruta-l pe pacatos inca putina vreme". Tot cerul se unise cu Isus in timp ce auzisera cuvintele infricosatoare: "S-a implinit!" S-a sfarsit!". Planul de mantuire fusese implinit, dar putini alesesera sa-l accepte. Si, in timp ce glasul cel dulce al indurarii se stingea, frica si groaza ii cuprindea pe cei rai. Cu o ingrozitoare claritate, ei au auzit cuvintele: "Prea tarziu! Prea tarziu!"