53:1 SANCTUARUL
53:2 Am vazut dureroasa dezamagire a celor din poporul lui Dumnezeu pentru faptul ca nu L-au vazut pe Isus la timpul la care se asteptau sa-L vada. Ei nu stiau de ce nu venise Mantuitorul lor; caci nu puteau vedea nici o dovada ca timpul profetic nu se terminase. Ingerul a spus: "A gresit Cuvantul lui Dumnezeu? Nu a reusit Dumnezeu sa-Si implineasca fagaduintele? Nu; El a implinit tot ceea ce a promis. Isus S-a ridicat si a inchis usa de la Locul Sfant din Sanctuarul ceresc, a deschis o usa catre Locul Preasfant si a intrat pentru a curati Sanctuarul. Toti aceia care asteapta cu rabdare vor intelege taina. Omul a gresit; dar nu a existat nici o greseala din partea lui Dumnezeu. Tot ce a fagaduit Dumnezeu a fost implinit intocmai;
53:3 dar omul a crezut in mod eronat ca pamantul este sanctuarul care trebuie curatit la sfarsitul perioadelor profetice. Asteptarile omului au fost cele care au esuat, nu fagaduinta lui Dumnezeu."
53:4 Isus Si-a trimis ingerii pentru a indrepta mintea celor dezamagiti catre Locul Preasfant, unde mersese El pentru a curati Sanctuarul si a face o ispasire speciala pentru Israel. Isus le-a spus ingerilor ca toti aceia care L-au gasit vor intelege lucrarea pe care urma sa o savarseasca. Am vazut ca in timpul in care Isus este in Locul Preasfant, va fi legat prin casatorie de Noul Ierusalim; iar dupa ce lucrarea Sa se va sfarsi in Sfanta Sfintelor, va cobori catre pamant in puterea Sa imparateasca si ii va lua la Sine pe cei pretiosi, care au asteptat cu rabdare intoarcerea Sa.
53:5 Mi-a fost aratat ce a avut cu adevarat loc in cer la incheierea perioadelor profetice din 1844. Cand Isus Si-a sfarsit slujirea in Locul Sfant si a inchis usa acelei incaperi, un intuneric adanc s-a asezat peste cei care auzisera si respinsesera mesajul despre venirea Sa si nu L-au mai vazut. Atunci Isus S-a imbracat cu vesminte pretioase. In partea de jos a hainei Sale, se vedeau un clopotel si o rodie, un clopotel si o rodie. De umerii Lui a fost atarnat un pieptar care avea un model neobisnuit. Cand Isus Se misca, acesta stralucea precum diamantele, marind literele care pareau a fi nume scrise sau gravate pe pieptar. Pe capul Sau era ceva care aducea a coroana. Cand a fost cu totul pregatit, ingerii L-au inconjurat si, intr-un car de foc, a trecut dincolo de cea de-a doua despartitura.
53:6 Mi s-a poruncit atunci sa observ cele doua incaperi ale Sanctuarului ceresc. Perdeaua, sau usa, a fost deschisa si mi s-a ingaduit sa intru. In prima incapere, am vazut sfesnicul cu sapte lampi, masa painilor pentru punerea inaintea Domnului, altarul pentru tamaie si cadelnita.
53:7 Tot mobilierul acestei incaperi parea din aurul cel mai curat si reflecta chipul Celui care intrase in acel loc. Perdeaua care despartea cele doua incaperi avea culori si materiale diferite, cu o margine foarte frumoasa, in care erau figuri lucrate din aur, reprezentand ingeri. Perdeaua a fost ridicata si am privit in cea de-a doua incapere. Am vazut acolo un chivot care parea din aurul cel mai fin. Pe marginea capacului chivotului era o lucratura de o frumusete desavarsita, reprezentand coroane. In chivot se aflau tablele de piatra, continand Cele Zece Porunci.
53:8 Doi heruvimi incantatori, cate unul la fiecare capat al chivotului, stateau in picioare cu aripile intinse deasupra lui si atingandu-se deasupra capului lui Isus, in timp ce El statea inaintea tronului indurarii. Fetele lor erau intoarse una catre cealalta si priveau in jos, catre chivot, acestia reprezentand toata ostirea ingerilor, care priveau cu interes la Legea lui Dumnezeu. Intre heruvimi se afla o cadelnita de aur si, in timp ce rugaciunile sfintilor, ridicate in credinta, se inaltau la Isus, iar El le prezenta Tatalui Sau, un nor placut mirositor se ridica din tamaie, aratand ca un fum format din cele mai frumoase culori. Deasupra locului in care statea Isus, inaintea chivotului, era o slava de o stralucire neasemuita la care nu ma puteam uita; parea sa fie scaunul de domnie al lui Dumnezeu. In timp ce fumul de tamaie se inalta catre Tatal, slava stralucitoare a venit de la tronul lui Isus si, de la El, a fost revarsata peste cei ale caror rugaciuni se ridicasera asemenea tamaii placut mirositoare. Lumina cadea din abundenta asupra lui Isus si umbrea tronul indurarii, iar poalele mantiei slavei umplea Templul. Nu am putut privi mult timp stralucirea nespus de mare. Nici o limba nu o poate descrie. Am fost coplesita si m-am intors de la splendoarea si maretia acelei scene.
53:9 Mi-a fost aratat un sanctuar de pe pamant care avea doua despartituri. Semana cu cel din cer si mi s-a spus ca era o reprezentare a celui ceresc. Mobilierul din prima incapere a sanctuarului pamantesc era asemenea celui din prima despartitura a celui ceresc.
53:10 Perdeaua a fost ridicata, am privit in Sfanta Sfintelor si am vazut ca mobilierul era intocmai ca in Sfanta Sfintelor din Sanctuarul ceresc. Preotul slujea in ambele incaperi ale celui pamantesc. Intra zilnic in prima incapere, dar nu intra in Sfanta Sfintelor decat o data pe an, pentru a o curata de pacatele care fusesera transmise acolo. Am vazut ca Isus slujea in ambele incaperi ale Sanctuarului ceresc. Preotii intrau in cel de pe pamant cu sangele unui animal ca jertfa pentru pacat. Hristos a intrat in Sanctuarul ceresc cu jertfa propriului Sau sange. Preotii pamantesti isi incetau lucrarea datorita mortii. Din acest motiv, ei nu puteau continua slujirea pentru mult timp; dar Isus era un Preot vesnic. Prin jertfele si arderile de tot aduse la sanctuarul pamantesc, copiii lui Israel trebuia sa se prinda de meritele unui Mantuitor care avea sa vina. Si, in intelepciunea lui Dumnezeu, ne-au fost date amanuntele acestei lucrari pentru a putea, privindu-le, sa intelegem lucrarea lui Isus din Sanctuarul ceresc.
53:11 Cand Isus a murit pe Calvar, a strigat: "S-a sfarsit!", si perdeaua templului s-a sfasiat in doua, de sus pana jos. Acest lucru avea menirea sa arate ca slujbele sanctuarului pamantesc s-au terminat pentru totdeauna si ca Dumnezeu nu avea sa Se mai intalneasca in templul lor pamantesc cu preotii pentru a le accepta jertfele. Atunci a fost varsat sangele lui Isus care urma sa fie oferit de catre El Insusi in Sanctuarul ceresc. Dupa cum preotul intra in Sfanta Sfintelor o data pe an pentru a curata sanctuarul pamantesc, tot asa a intrat Isus in Sfanta Sfintelor din Sanctuarul ceresc, la sfarsitul celor 2300 de seri si dimineti din Daniel 8, in 1844, pentru a face o ispasire finala pentru toti cei care puteau fi binecuvantati prin mijlocirea Sa si, in acest fel, pentru a curati Sanctuarul.