51:1 SOLIA CELUI DE-AL DOILEA INGER [Vezi Apendicele (n. ed.)]
51:2 Cand bisericile au refuzat sa primeasca solia primului inger, ele au respins lumina venita din cer si au cazut din gratia lui Dumnezeu. S-au increzut in propria lor tarie si, impotrivindu-se primei solii, s-au plasat intr-un loc in care nu puteau vedea lumina celui de-al doilea inger. Dar preaiubitii lui Dumnezeu, care erau oprimati, au acceptat mesajul "A cazut Babilonul!" si au parasit bisericile.
51:3 Catre incheierea celei de-a doua solii ingeresti [Vezi Apendicele (n. ed.)] , am vazut o lumina mare din cer stralucind asupra poporului lui Dumnezeu. Razele de lumina straluceau ca soarele. Si am auzit glasuri de ingeri strigand: "Iata Mirele, iesiti-i in intampinare!"
51:4 Acesta era strigatul de la miezul noptii, care trebuia sa dea putere soliei celui de-al doilea inger. Au fost trimisi ingeri din cer pentru a-i trezi pe sfintii descurajati si pentru a-i pregati pentru marea lucrare dinaintea lor. Nu cei mai talentati barbati au fost cei dintai care au primit aceasta solie. Au fost trimisi ingeri la cei umili, consacrati, si i-au constrans sa dea strigatul: "Iata Mirele, iesiti-i in intampinare!" Cei carora li s-a incredintat strigarea s-au grabit si, in puterea Duhului Sfant, au facut sa rasune solia si i-au inviorat pe fratii lor descurajati. Aceasta lucrare nu depindea de invatatura si eruditia oamenilor, ci de puterea lui Dumnezeu, iar sfintii Lui care au auzit strigarea nu au putut sa-i reziste. Cei mai spirituali au primit aceasta solie, iar cei care condusesera mai inainte lucrarea au fost ultimii care au primit-o si au ajutat la amplificarea strigatului: "Iata Mirele, iesiti-i in intampinare!"
51:5 In fiecare loc din tara era data lumina privind solia celui de-al doilea inger si strigatul inmuia inimile a mii si mii de oameni. Ea a mers din oras in oras si din sat in sat pana cand poporul asteptator al lui Dumnezeu a fost pe deplin trezit. In multe biserici nu s-a permis ca aceasta solie sa fie data, si un mare grup, care avea marturia cea vie, a parasit aceste biserici cazute. O lucrare puternica a fost savarsita prin strigatul de la miezul noptii. Solia cerceta inimile, conducandu-i pe cei credinciosi sa caute o experienta vie, personala. Stiau ca nu se pot sprijini unul pe celalalt.
51:6 Sfintii L-au asteptat pe Domnul lor cu nerabdare, cu post, cu veghere si cu rugaciune aproape necurmata. Chiar unii pacatosi asteptau cu groaza implinirea timpului;
51:7 dar marea masa de oameni manifestau spiritul lui Satana in impotrivirea lor fata de solie. Isi bateau joc si glumeau, repetand pretutindeni: "Nimeni nu stie ziua si ceasul". Ingerii rai i-au impins sa-si impietreasca inimile si sa respinga fiecare raza de lumina din cer, pentru a putea fi bine prinsi in capcana lui Satana. Multi care marturiseau ca Il cauta pe Hristos nu faceau nimic pentru vestirea soliei. Slava lui Dumnezeu, la care fusesera martori, umilinta si profunda consacrare a celor care asteptau si greutatea coplesitoare a dovezilor ii determinasera sa marturiseasca faptul ca primesc adevarul; dar ei nu fusesera convertiti; nu erau pregatiti pentru venirea Domnului.
51:8 Pretutindeni, sfintii au simtit un spirit de rugaciune serioasa si solemna. O solemnitate sfanta plana asupra lor. Ingerii priveau cu un profund interes efectul soliei, ii inaltau pe cei care o primeau si ii intorceau de la lucrurile pamantesti, pentru a-si face rezerve bogate din izvorul mantuirii. Poporul lui Dumnezeu a fost acceptat atunci de El. Isus S-a uitat cu placere la ei, caci chipul Sau era reflectat in ei. Facusera o jertfa completa, o consacrare deplina si se asteptau sa fie preschimbati in persoane nemuritoare. Dar erau meniti sa fie din nou amar dezamagiti. Timpul spre care privisera, asteptand izbavirea, a trecut; erau inca pe pamant, iar efectele blestemului nu au parut niciodata mai clare. Afectiunea lor fusese legata de cer si anticipasera cu o dorinta arzatoare izbavirea nemuririi; dar sperantele lor nu-si aflasera implinirea.
51:9 Teama care ii cuprinsese pe multi nu a disparut imediat; ei nu au izbucnit de indata in triumf asupra celor dezamagiti. Dar pentru ca nu apareau semne evidente ale maniei lui Dumnezeu, ei si-au revenit din frica pe care o simtisera si au inceput sa arunce batjocuri si ridiculizari. Poporul lui Dumnezeu a fost pus din nou
51:10 la incercare si testat. Lumea a ras de ei, i-a ridiculizat si i-a batjocorit; iar cei care crezusera fara nici o umbra de indoiala ca Isus avea sa vina chiar atunci pentru a-i invia pe cei morti si pentru a-i preschimba pe sfintii aflati in viata, ca sa ia Imparatia pentru a fi a lor in veci de veci au simtit acelasi lucru pe care l-au simtit ucenicii langa mormantul lui Hristos: "L-au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus."