5:5 In aceasta stare de spirit am ramas timp de trei saptamani, fara ca macar o raza de lumina sa strapunga norii grosi ai intunericului ce ma inconjura. Am avut atunci doua vise care mi-au adus o raza slaba de lumina si nadejde [ Visele la care se face referinta aici se gasesc la paginile 78-81 (n. ed.).] . Dupa aceasta, mi-am deschis sufletul inaintea mamei mele, care era o femeie consacrata. Ea mi-a spus ca nu sunt pierduta si m-a sfatuit sa merg si sa-l vizitez pe fratele Stockman, care predica atunci poporului advent din Portland. Aveam mare incredere in el, pentru ca era un slujitor devotat si iubit al lui Hristos. Cuvintele sale m-au impresionat si mi-au dat speranta. M-am intors acasa si am mers din nou inaintea Domnului, promitandu-i ca voi face si voi suporta orice, daca as putea avea parte de aprobarea lui Isus. Inaintea mea a fost pusa aceeasi datorie. Urma sa fie o intalnire de rugaciune in seara aceea, la care am participat, iar cand ceilalti au ingenuncheat pentru a se ruga, m-am plecat impreuna cu ei, tremurand, si, dupa ce s-au rugat doua sau trei persoane, inainte de a-mi da bine seama, mi-am deschis gura in rugaciune, iar fagaduintele lui Dumnezeu mi-au parut asemenea unor multe nestemate care urmau sa fie primite numai prin faptul ca le ceream. In timp ce ma rugam, povara si agonia sufleteasca pe care le simtisem de atata vreme s-au indepartat de la mine, iar binecuvantarea lui Dumnezeu a venit asupra mea ca o roua delicata. I-am dat slava lui Dumnezeu pentru ceea ce am simtit, dar tanjeam dupa mai mult de-atat. Nu puteam fi multumita pana nu eram incarcata de toata plinatatea lui Dumnezeu. O iubire inexprimabila pentru Isus mi-a umplut sufletul. Valuri dupa valuri de slava se pravaleau peste mine, pana cand trupul meu a ramas nemiscat. Nu mai aveam interes pentru nimic altceva in afara de Isus si slava Sa si nu eram constienta de nimic ce se intampla in jurul meu.