5:4 In 1842, participam cu regularitate la intalnirile legate de cea de-a doua venire, in Portland, Maine, si credeam pe deplin ca Domnul avea sa vina. Flamanzeam si insetam dupa mantuire, dupa o conformare desavarsita cu voia lui Dumnezeu. Ma luptam zi si noapte pentru a obtine acea comoara nepretuita, pe care nu o puteau cumpara toate bogatiile pamantului. In timp ce eram aplecata inaintea lui Dumnezeu in rugaciune pentru a primi binecuvantarea Sa, mi-a fost prezentata datoria de a merge si de a ma ruga intr-un cadru public, la o intalnire de rugaciune. Nu ma rugasem niciodata cu voce tare la o adunare si ma eschivam de la aceasta datorie, temandu-ma ca, daca as fi incercat sa ma rog, m-as fi incurcat. De fiecare data cand mergeam inaintea Domnului in rugaciune tainica, aceasta datorie neimplinita imi venea in minte, pana cand am incetat sa ma mai rog si m-am cufundat intr-o stare melancolica si, in final, intr-o disperare fara margini.