47:1 REFORMA PROTESTANTA
47:2 In ciuda intregii persecutii indreptate catre cei sfinti, au fost ridicati pretutindeni martori vii in favoarea adevarului lui Dumnezeu. Ingeri ai lui Dumnezeu infaptuiau lucrarea ce le fusese incredintata. Ei cercetau locurile cele mai intunecate si alegeau din intuneric oameni care aveau o inima cinstita. Acestia erau de-a dreptul ingropati in ratacire. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a chemat, asa cum l-a chemat pe Saul, pentru a fi vase alese ca sa poarte adevarul Sau si sa-si inalte glasurile impotriva pacatelor celor ce marturiseau ca sunt poporul Sau. Ingeri ai lui Dumnezeu au miscat inima lui Martin Luther, a lui Melanchton si a altora din diferite locuri si i-au facut sa inseteze dupa marturia vie a Cuvantului lui Dumnezeu. Vrajmasul navalise ca un rau si trebuia ridicat un zagaz impotriva lui. Luther era cel ales pentru a da piept cu furtuna, pentru a se impotrivi urii unei biserici cazute si a-i intari pe putinii oameni care erau
47:3 loiali marturisirii lor de credinta. El se temea intotdeauna ca nu cumva sa-L jigneasca pe Dumnezeu. A incercat sa-I obtina favoarea prin fapte, dar nu a fost multumit pana cand o raza de lumina din cer nu a risipit intunericul din mintea lui si nu l-a condus sa se increada nu in fapte, ci in meritele sangelui lui Hristos. Atunci a putut sa vina el insusi la Dumnezeu, nu prin intermediul papilor sau al duhovnicilor, ci doar prin Isus Hristos.
47:4 O, cat de pretioasa era pentru Luther aceasta lumina noua si glorioasa care a rasarit peste priceperea lui intunecata si a risipit superstitia! El o pretuia mai mult decat pe cele mai bogate comori pamantesti. Cuvantul lui Dumnezeu era nou. Totul era schimbat. Cartea de care se temuse pentru ca nu putea vedea deloc frumusete in ea, era acum pentru el viata, viata vesnica. Era bucuria, mangaierea sa, invatatorul lui binecuvantat. Nimic nu-l putea face sa-si paraseasca studiul. Se temuse de moarte; dar, cand a citit Cuvantul lui Dumnezeu, toate lucrurile care-l ingrozeau au disparut; a admirat caracterul lui Dumnezeu si L-a iubit. A cercetat Biblia singur si s-a delectat cu comorile bogate pe care le continea aceasta; apoi a cercetat-o pentru biserica. A fost dezgustat de pacatele celor in care se increzuse pentru mantuire si, pe masura ce i-a vazut si pe multi altii cuprinsi de acelasi intuneric care-l invaluise si pe el, a cautat cu neliniste o ocazie de a-i indruma catre Mielul lui Dumnezeu, singurul care ridica pacatul lumii.
47:5 Ridicandu-si glasul impotriva ratacirilor si pacatelor bisericii papale, el s-a straduit cu seriozitate sa rupa lanturile intunericului care ii tineau legati pe mii de oameni si ii faceau sa se increada in fapte pentru a fi mantuiti. Isi dorea fierbinte sa fie facut in stare sa deschida inaintea mintii lor adevaratele bogatii ale harului lui Dumnezeu si splendoarea mantuirii obtinute prin Isus Hristos. In puterea Duhului Sfant, el a strigat impotriva pacatelor existente la conducatorii bisericii; si, cand a dat piept cu impotrivirea preotilor, curajul nu l-a parasit; caci el se bizuia cu tarie pe bratul puternic al lui Dumnezeu si avea incredere neclintita ca va obtine biruinta prin El.
47:6 Dezlantuind tot mai mult conflictul, mania preotilor s-a aprins si mai mult impotriva lui. Ei nu doreau sa faca reforma. Au ales sa fie lasati in tihna, in placeri imorale si in rautate; si mai doreau ca si biserica sa fie pastrata in intuneric.
47:7 Am vazut ca Luther era zelos si inflacarat, cutezator si neinfricat in mustrarea pe care o dadea pacatului si in apararea adevarului. Nu-i pasa de dusmania oamenilor rai sau a demonilor; stia ca are alaturi pe Cineva care era mai puternic decat toti acestia la un loc. Luther avea zel, curaj si cutezanta si se afla uneori in primejdia de a merge in extreme. Dar Dumnezeu l-a ridicat pe Melanchton, care era tocmai opusul lui ca temperament, pentru a-l ajuta sa duca mai departe lucrarea de reformare. Melanchton era timid, temator, prudent si avea o mare rabdare. Era foarte mult iubit de Dumnezeu. Avea o profunda cunoastere a Scripturilor, iar judecata si intelepciunea sa erau excelente. Iubea cauza lui Dumnezeu tot atat de mult ca si Luther. Dumnezeu a intretesut inimile acestor barbati; erau prieteni nedespartiti. Luther era un mare ajutor pentru Melanchton cand acesta se afla in primejdia de a fi fricos si incet, iar Melanchton, la randul lui, ii era de mare ajutor lui Luther cand acesta se afla in primejdia de a se misca prea repede. Prudenta vizionara a lui Melanchton evita adesea necazuri care ar fi putut veni asupra cauzei, daca lucrarea ar fi fost lasata exclusiv in mainile lui Luther; si adesea lucrarea nu ar fi putut inainta, daca ar fi fost lasata doar in seama lui Melanchton. Am vazut intelepciunea lui Dumnezeu in alegerea pe care a facut-o - ca acesti doi barbati sa duca mai departe lucrarea de reforma.
47:8 Apoi mi s-a aratat ce s-a intamplat in zilele apostolilor si am vazut ca Dumnezeu a ales sa intovaraseasca un Petru zelos si inflacarat cu un Ioan bland si rabdator. Petru era uneori impetuos si adesea, cand se intampla aceasta, ucenicul preaiubit il tempera. Totusi, aceasta nu l-a facut sa se schimbe. Insa dupa ce s-a lepadat de Domnul lui, dupa ce s-a pocait si s-a convertit, nu mai avea nevoie decat de o usoara atentionare
47:9 din partea lui Ioan pentru a-si stapani zelul si impetuozitatea. Cauza lui Hristos ar fi suferit adesea daca ar fi fost lasata doar in seama lui Ioan. Era nevoie de zelul lui Petru. Cutezanta si energia lui il scotea adesea, din dificultati si ii reducea la tacere pe vrajmasii lor. Ioan era cuceritor. Ii castigase pe multi la cauza lui Hristos prin indelunga lui rabdare si prin devotamentul lui profund.
47:10 Dumnezeu a ridicat barbati pentru a striga impotriva pacatelor existente ale bisericii papale si a duce mai departe Reforma. Satana a cautat sa-i nimiceasca pe acesti martori vii; dar Domnul a ridicat un zid in jurul lor. Unora, pentru slava Numelui Sau, li s-a ingaduit sa-si pecetluiasca cu sangele propriu marturia pe care o dadusera; dar erau alti oameni puternici, ca Luther si Melanchton, care-L puteau slavi cel mai bine pe Dumnezeu traind si dezvaluind pacatele preotilor, papilor si imparatilor. Acestia tremurau la vocea lui Luther si a tovarasilor lui de lucrare. Prin acesti oameni alesi, razele de lumina au inceput sa risipeasca intunericul si foarte multi au primit cu bucurie lumina si au umblat in ea. Iar cand un martor era ucis, doi sau mai multi erau ridicati sa-i ia locul.
47:11 Dar Satana nu era satisfacut. Nu avea putere decat asupra trupului. Nu-i putea face pe cei credinciosi sa renunte la nadejdea si la credinta lor. Si acestia au triumfat chiar si in moarte, insufletiti de o luminoasa nadejde a nemuririi la invierea celor drepti. Ei aveau mai mult decat o energie a celor muritori. Nu indrazneau sa adoarma nici pentru o clipa, ci se incingeau cu armatura crestina, pregatiti pentru o lupta nu doar cu dusmani nevazuti, ci chiar cu Satana in trupurile oamenilor al caror strigat neincetat era: "Renunta la credinta ta sau mori". Acesti cativa crestini erau puternici in Dumnezeu si mai pretiosi in ochii Lui decat jumatate din lumea care poarta Numele lui Hristos dar, cu toate acestea, sunt niste lasi in cauza Sa. In timpul in care biserica era prigonita, membrii ei erau uniti si plini de dragoste; erau puternici in Dumnezeu. Pacatosilor nu li se ingaduia sa se
47:12 uneasca cu biserica. Numai cei care sunt dispusi sa lase totul de dragul lui Hristos pot fi ucenicii Lui. Acestora le placea sa fie saraci, umili si asemenea lui Hristos.