43:1 PAVEL VIZITEAZA IERUSALIMUL
43:2 Dupa convertirea lui, Pavel a vizitat Ierusalimul si L-a propovaduit acolo pe Isus si minunile harului Sau. A povestit convertirea lui miraculoasa, care i-a maniat atat de mult pe preoti si pe mai mari, incat acestia au cautat sa-i ia viata. Dar, pentru a-l salva, Isus i S-a aratat din nou intr-o viziune, in timp ce se ruga, si i-a spus: "Grabeste-te, iesi iute din Ierusalim, caci nu vor primi marturisirea ta despre Mine". Pavel a raspuns: "Doamne, ei stiu ca eu bagam in temnita si-i bateam prin sinagogi pe cei ce cred in Tine; si ca, atunci cand se varsa sangele lui Stefan, martorul Tau, eram si eu de fata, imi uneam incuviintarea mea cu a celorlalti si pazeam hainele celor ce-l omorau." Pavel credea ca iudeii din Ierusalim nu ar fi putut sa se impotriveasca marturiei lui; ca aveau sa considere ca marea schimbare din el nu putea fi atribuita decat puterii lui Dumnezeu. Dar raspunsul a fost si mai hotarat ca inainte: "Du-te, caci te voi trimite departe, la neamuri".
43:3 Cat a lipsit din Ierusalim, Pavel a scris multe scrisori trimise in diferite locuri, scrisori care relatau experienta sa si dadeau o marturie puternica. Dar unii s-au luptat sa nimiceasca influenta acelor epistole. Au fost nevoiti sa admita ca scrisorile lui aveau greutate si erau puternice, dar au declarat ca prezenta lui fizica era slaba si vorbirea lui jalnica.
43:4 Faptele care stateau la baza acestei chestiuni se explicau prin aceea ca Pavel era un barbat extrem de invatat, iar intelepciunea si purtarea lui ii incantau pe ascultatori. Oameni invatati erau placut impresionati de cunostintele lui si multi dintre ei au crezut in Isus. Cand se afla inaintea imparatilor sau a unui auditoriu larg, revarsa atata elocventa, incat ii fascina pe toti cei dinaintea lui. Lucrul acesta ii turba de manie pe preoti si pe batrani. Pavel putea
43:5 sa intre cu usurinta in rationamente profunde si, urcand culmile gandirii, sa-i poarte pe oameni alaturi de el in cele mai inalte subiecte de meditatie, aducand inaintea ochilor bogatiile profunde ale harului lui Dumnezeu si zugravind inaintea lor dragostea uimitoare a lui Hristos. Apoi, cobora cu simplitate la priceperea oamenilor simpli si isi relata experienta in modul cel mai puternic, lucru care nastea in ei o dorinta arzatoare de a deveni ucenicii lui Hristos.
43:6 Domnul i S-a aratat din nou lui Pavel si i-a descoperit ca trebuia sa mearga la Ierusalim, ca va fi legat acolo si va suferi pentru Numele Lui. Cu toate ca a fost intemnitat pentru foarte multa vreme, Domnul Si-a dus mai departe prin intermediul lui lucrarea Sa deosebita. Lanturile lui aveau sa fie mijloacele de a raspandi cunoasterea lui Hristos si, astfel, slava lui Dumnezeu. In timp ce era trimis dintr-o cetate in alta pentru a fi judecat, marturia pe care o dadea despre Isus si detaliile interesante ale convertirii sale erau expuse inaintea imparatilor si guvernatorilor, pentru a li se lua orice scuza in privinta lui Isus. Mii au crezut in El si s-au bucurat in Numele Lui. Am vazut ca obiectivul special al lui Dumnezeu era implinit prin calatoria lui Pavel pe mare; El intentiona ca echipajul vasului sa poata fi astfel martor al puterii lui Dumnezeu prin Pavel si, de asemenea, ca si paganii sa poata auzi Numele lui Isus si multi sa poata fi convertiti prin invatatura data de Pavel si fiind martori ai minunilor facute de el. Imparati si guvernatori au fost captivati de expunerile lui logice si, in timp ce relata evenimentele interesante ale propriei experiente si Il predica pe Isus cu zel si puterea Duhului Sfant, convingerea ca Isus era Fiul lui Dumnezeu punea stapanire pe ei. In timp ce unii erau uimiti, cand il ascultau pe Pavel, unul a strigat: "Curand mai vrei tu sa ma indupleci sa ma fac crestin!"
43:7 Cu toate acestea, majoritatea celor care au ascultat au considerat ca isi vor face timp, candva, in viitor, pentru a se gandi la cele auzite. Satana s-a folosit de aceasta intarziere si, pentru ca ei au neglijat ocazia atunci cand inimile lor fusesera miscate, prilejul a fost pierdut pentru totdeauna. Inimile li s-au impietrit.
43:8 Mi-a fost aratata lucrarea lui Satana, mai intai in orbirea iudeilor ca sa nu-L primeasca pe Isus ca Mantuitor al lor, apoi, prin intermediul invidiei fata de lucrarile Lui puternice, in starnirea dorintei lor de a-I lua viata. Satana a intrat chiar in unul din urmasii Mantuitorului si l-a condus sa-L tradeze in mainile vrajmasilor Sai, pentru ca acestia sa-L poata rastigni pe Domnul vietii si al slavei.
43:9 Dupa ce Isus S-a ridicat dintre cei morti, iudeii au ingramadit un pacat peste altul in incercarea de a ascunde dovada invierii Lui, prin mituirea soldatilor romani pentru a declara o minciuna. Dar dovada invierii lui Isus a fost dublata de invierea concomitenta a unei multimi de martori. Dupa ridicarea Sa dintre cei morti, Isus S-a aratat ucenicilor si apoi, simultan, la mai mult de cinci sute de persoane, in timp ce aceia care fusesera inviati in acelasi timp cu El li se aratau multora, declarand ca Isus inviase.
43:10 Satana ii determinase pe iudei sa se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu prin refuzul acestora de a-L primi pe Fiul Sau si prin manjirea mainilor lor cu sangele cel mai pretios. Ei Il omorasera, indiferent cat de puternica era dovada aratata acum ca El era Fiul lui Dumnezeu, Rascumparatorul lumii, si nu voiau sa primeasca nici o marturie in favoarea Lui. Singura lor nadejde si consolare - ca si aceea a lui Satana dupa ce a cazut - era de a incerca sa Il invinga pe Fiul lui Dumnezeu. Din aceasta cauza, ei au persistat in razvratirea lor prigonindu-i pe ucenicii lui Hristos si dandu-i sa fie ucisi. Nimic nu le zgaria mai violent urechile decat Numele lui Isus, pe care-L rastignisera; si erau decisi sa nu asculte nici o marturie in favoarea Sa. Exact ca atunci cand Duhul Sfant, prin marturisirea lui Stefan, a adus dovada puternica pentru faptul ca Isus era
43:11 Fiul lui Dumnezeu, ei si-au astupat urechile, ca sa nu se convinga. Satana ii tinea strans in mana sa pe ucigasii lui Isus. Prin fapte miselesti, acceptasera sa devina supusii lui si el lucra prin ei pentru a-i tulbura si necaji pe cei ce credeau in Hristos. El a lucrat prin iudei pentru a atata neamurile impotriva lui Isus si impotriva celor care-L urmau. Dar Dumnezeu Si-a trimis ingerii ca sa-i intareasca pe ucenici pentru lucrarea lor, ca sa poata da marturie despre lucrurile pe care le vazusera si auzisera si, la sfarsit, prin statornicia lor, sa-si poata pecetlui marturia cu propriul lor sange.
43:12 Satana s-a bucurat ca iudeii erau bine prinsi in capcana lui. Ei continuau practicarea formelor lor ceremoniale inutile, jertfelor si randuielilor. Cand Isus atarna pe cruce si a strigat: "S-a sfarsit!", perdeaua dinauntrul templului s-a rupt de sus pana jos pentru a arata ca Dumnezeu nu Se va mai intalni cu preotii in templu si nu le va mai accepta jertfele si randuielile si pentru a semnifica totodata ca zidul de despartire dintre iudei si neamuri fusese daramat. Isus Se adusese pe Sine ca jertfa si pentru unii, si pentru altii, iar daca voiau sa fie mantuiti, si unii, si altii trebuia sa creada in El ca fiind singura jertfa pentru pacat - Mantuitorul lumii.
43:13 Cand soldatul a strapuns coasta lui Isus, in timpul in care El atarna pe cruce, au tasnit clar doua siroaie - unul de sange si celalalt de apa. Sangele avea sa spele pacatele celor care aveau sa creada in Numele Lui, iar apa avea sa reprezinte acea apa vie care se obtine de la Isus pentru a da viata credinciosului.