42:1 IUDEII HOTARASC SA-L UCIDA PE PAVEL
42:2 Cand preotii cei mai de seama si mai marii lor au constatat efectul relatarii experientei lui Pavel, s-au umplut de ura impotriva lui. Au vazut ca el Il propovaduia cu indrazneala pe Isus si facea minuni in Numele Lui, ca multimile il ascultau, se intorceau de la traditiile lor si ii priveau pe conducatorii lor iudei ca pe niste ucigasi ai Fiului lui Dumnezeu. Mania lor a fost astfel aprinsa si s-au adunat pentru a se consfatui, ca sa vada ce era cel mai bine de facut pentru a stinge tot acel entuziasm. Au fost de acord ca singura cale sigura era aceea de a-l ucide pe Pavel. Dar Dumnezeu le cunostea intentia si au fost trimisi ingeri sa-l apere, ca sa traiasca pentru a-si duce la bun sfarsit misiunea.
42:3 Condusi de Satana, iudeii necredinciosi tineau sub observatie zi si noapte portile Damascului pentru ca, in cazul ca Pavel ar fi iesit pe acolo, sa-l ucida imediat. Dar Pavel a fost informat ca iudeii cautau sa-i ia viata, iar ucenicii l-au lasat noaptea jos, peste zid, intr-un cos. La acest esec de a-si realiza planurile, iudeii au fost rusinati si revoltati si obiectivul lui Satana n-a fost atins.
42:4 Dupa aceasta, Pavel s-a dus la Ierusalim pentru a se alatura ucenicilor; dar le era tuturor frica de el. Nu puteau crede ca era si el un ucenic. In Damasc fusese vanat pentru a fi ucis, iar aici propriii lui frati nu voiau sa-l primeasca; dar Barnaba l-a luat, l-a adus la apostoli si le-a spus
42:5 cum Il vazuse acesta pe Domnul pe drum si ca predicase cu indrazneala la Damasc in Numele lui Isus.
42:6 Dar Satana ii atata pe iudei sa-l nimiceasca pe Pavel si Isus i-a poruncit sa paraseasca Ierusalimul. Impreuna cu Barnaba, s-a dus in alte cetati, predicandu-L pe Isus si facand minuni si multi au fost convertiti. Cand a fost vindecat un om care fusese olog din nastere, oamenii care se inchinau la idoli erau pe punctul de a aduce jertfe in cinstea ucenicilor. Pavel a fost indurerat si le-a spus ca el si tovarasul lui de lucrare nu erau altceva decat oameni ca si ei si ca numai Dumnezeu, care facuse cerul si pamantul, marea si toate din ea, numai El trebuia sa primeasca inchinare. Astfel, Pavel L-a inaltat pe Dumnezeu inaintea oamenilor; dar abia daca i-a putut opri. In mintea lor aparea primul licar de credinta in Dumnezeul adevarat si prima atitudine de inchinare si cinste ce I se cuveneau; si, in timp ce-l ascultau pe Pavel, Satana ii mana pe iudeii necredinciosi din alte cetati sa mearga in urma lui Pavel pentru a nimici lucrarea cea buna care se facea prin el. Acesti iudei atatau mintea acelor idolatri prin rapoarte mincinoase despre Pavel. Admiratia si incantarea oamenilor era schimbata acum in ura, si acestia, care nu cu mult timp in urma erau gata sa se inchine inaintea ucenicilor, au aruncat cu pietre in Pavel si l-au tarat afara din cetate, presupunand ca era mort. Dar in timp ce ucenicii stateau in jurul lui Pavel si il jeleau, spre bucuria lor, el s-a ridicat si a mers cu ei in cetate.
42:7 Iarasi, in timp ce Pavel si Sila Il propovaduiau pe Isus, o femeie care era posedata de un duh de ghicire s-a luat dupa ei, strigand: "Oamenii acestia sunt robii Dumnezeului Celui Preainalt si ei va vestesc calea mantuirii". Asa a umblat dupa ucenici multe zile. Dar Pavel era necajit; caci aceste strigate pe care le scotea dupa ei intorceau mintea oamenilor de la adevar. Scopul urmarit de Satana cand o mana sa faca aceasta era acela de a-i dezgusta pe oameni si de a
42:8 spulbera influenta ucenicilor. Duhul lui Pavel s-a revoltat in el, s-a intors si a zis spiritului: "In Numele lui Isus Hristos iti poruncesc sa iesi din ea". Duhul cel rau a fost mustrat si a parasit-o.
42:9 Stapanii acelei roabe erau multumiti ca aceasta striga dupa ucenici; dar, cand duhul cel rau a parasit-o si au vazut ca devenise o blanda ucenica a lui Hristos, au fost cuprinsi de manie. Ei stransesera multi bani, prin ghicitul ei, si acum nadejdea de a mai scoate castig de pe urma ei disparuse. Obiectivul urmarit de Satana nu fusese atins; dar slujitorii lui i-au prins pe Pavel si pe Sila si i-au tarat in piata inaintea fruntasilor si a dregatorilor, spunand: "Oamenii acestia ne tulbura cetatea. Sunt niste iudei." Si multimea s-a ridicat impotriva lor si dregatorii au pus sa le sfasie hainele de pe ei si au poruncit sa fie batuti. Si dupa ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat in temnita si au dat in grija temnicerului ca sa-i pazeasca bine. Acesta, primind o asemenea porunca, i-a aruncat in temnita interioara si le-a bagat picioarele in butuci. Dar ingerii Domnului i-au insotit in inchisoare si au facut ca intemnitarea lor sa ajunga sa fie spre slava lui Dumnezeu si sa arate oamenilor ca Dumnezeu era implicat in lucrare si alaturi de lucratorii Lui alesi.
42:10 La miezul noptii, Pavel si Sila s-au rugat si au inaltat cantari de lauda lui Dumnezeu si, dintr-o data, s-a facut un mare cutremur de pamant, incat au fost zguduite temeliile inchisorii; si am vazut ca ingerul lui Dumnezeu a dezlegat legaturile fiecaruia. Temnicerul, trezindu-se si vazand usile temnitei deschise, s-a infricosat. S-a gandit ca prizonierii evadasera si ca va trebui sa fie pedepsit cu moartea. Dar chiar cand era sa-si ia viata, Pavel a strigat cu glas puternic: "Sa nu-ti faci nici un rau, caci toti sunt aici".
42:11 Puterea lui Dumnezeu l-a convins pe temnicer acolo. A cerut o lumina, a sarit inauntru, a venit tremurand de frica si a cazut inaintea lui Pavel si a lui Sila, i-a scos afara si a zis: "Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?" Si ei au spus: "Crede in Domnul Isus si vei fi mantuit, tu si casa ta". Temnicerul i-a strans apoi pe toti cei din casa lui si Pavel li L-a predicat pe Isus. In felul acesta, inima temnicerului s-a unit cu cea a fratilor sai, le-a spalat ranile si a fost botezat impreuna cu toata casa lui chiar in noaptea aceea. A pus apoi hrana inaintea lor si s-a bucurat, crezand in Dumnezeu cu toata casa lui.
42:12 Stirea minunata a manifestarii puterii lui Dumnezeu, prin deschiderea usilor temnitei si convertirea temnicerului si a familiei lui, s-a raspandit in curand peste tot. Mai marii au auzit aceste lucruri, s-au temut si au trimis vorba temnicerului, cerandu-i sa-i elibereze pe Pavel si pe Sila. Dar Pavel nu voia sa paraseasca temnita intr-un mod obisnuit; nu era dispus ca manifestarea puterii lui Dumnezeu sa fie ascunsa. Le-a spus: "Dupa ce ne-au batut cu nuiele in fata tuturor fara sa fim judecati, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat in temnita si acum ne scot afara pe ascuns! Nu merge asa! Sa vina ei singuri sa ne scoata afara!" Cand le-au fost transmise dregatorilor aceste cuvinte si a devenit un fapt cunoscut ca apostolii erau cetateni romani, conducatorii s-au temut ca acestia vor inainta o plangere inaintea imparatului din pricina modului ilegal in care fusesera tratati. Si au venit in persoana, s-au rugat de ei, i-au scos din temnita si i-au rugat sa paraseasca cetatea.