Printable ModeScrieri timpurii, 4
|
4:1 Prolog istoric 4:2 Scrierile timpurii reprezinta o lucrare de un interes durabil si deosebit pentru adventistii de ziua a saptea, caci ea reuneste primele scrieri ale lui Ellen G. White. Acestea au fost scrise si publicate prima data in anii 1850 pentru zidirea si invatatura celor care, impreuna cu autoarea, trecusera prin experientele adventistilor pazitori ai Sabatului, in 1840 si in primii ani ai deceniului urmator. Asa stand lucrurile, autoarea a considerat ca cititorul este familiarizat cu istoria trezirii advente si dezvoltarea miscarii adventiste de ziua a saptea, care a inceput in 1844. Prin urmare, se face doar in treacat referire la experiente bine intelese in acel timp si sunt folosite expresii care, pentru a fi intelese in mod corect, trebuie sa fie privite in ansamblul istoriei adventistilor pazitori ai Sabatului din acele prime zile. 4:3 In 1858, scriind despre trambitarea soliilor celor trei ingeri din Apocalipsa 14, Ellen White trateaza experientele celor care au participat in lucrare si mai degraba desprinde lectii din aceste experiente decat sa ofere, asa cum ne-am putea astepta, o prezentare completa a caracterului acestor mesaje. Vezi paginile 232-240; 254-258. Cand si cand, ea foloseste termeni atat de neobisnuiti acum, ca "adventist nominal ", "usa inchisa", "usa deschisa" etc. 4:4 Intre noi si acele vremuri eroice, se afla mai bine de un secol. Cititorul trebuie sa tina bine minte acest lucru. Istoria care a fost atat de bine cunoscuta contemporanilor lui Ellen White va fi trecuta in revista de catre noi, atingand unele din punctele de varf ale experientelor adventistilor pazitori ai Sabatului din timpul a zece sau douazeci de ani care au precedat prima publicare a materialelor care apar aici. 4:5 In primele paragrafe, E. White se refera pe scurt la convertirea sa si la primele sale experiente crestine. Spune, de asemenea, si despre audierea unor prelegeri despre doctrine biblice, legate de asteptata venire, in trup, a lui Hristos, despre care se credea ca este foarte aproape. Marea trezire adventa, la care ne referim aici pe scurt, a fost o miscare ce a cuprins intreaga lume. Ea s-a nascut ca rezultat al unui studiu atent al pasajelor biblice profetice de catre multi, si al acceptarii vestilor bune despre venirea lui Isus de catre un numar mare de oameni de pe tot globul. 4:6 Marea trezire adventa 4:7 Insa solia adventa a fost vestita si primita cel mai mult in Statele Unite. Pe masura ce profetiile biblice, care relatau reintoarcerea lui Isus, erau acceptate de barbati si femei destoinici, apartinand multor confesiuni, s-a format un grup mare de credinciosi adventisti sinceri. Ar trebui sa notam, totusi, ca nu s-a format nici o organizatie religioasa distincta, separata. Speranta adventa a dus la redesteptari religioase, care au fost de folos tuturor bisericilor protestante, si i-au facut pe multi care fusesera sceptici si necredinciosi sa-si marturiseasca public credinta in Biblie si in Dumnezeu. 4:8 Cand miscarea s-a apropiat de punctul sau culminant, in primii ani de dupa 1840, mai multe sute de slujitori ai Evangheliei s-au unit in vestirea soliei. In frunte se afla William Miller, care locuia in partea estica a statului New York. El era un membru de seama in comunitatea sa, castigandu-si traiul ca fermier. In ciuda bogatei educatii crestine primite in familie, el devenise sceptic in tinerete. Si-a pierdut credinta in Cuvantul lui Dumnezeu si a adoptat vederi deiste. Intr-o dimineata de duminica, in timp ce citea o predica in biserica baptista, Duhul Sfant i-a atins inima si a fost condus sa-L accepte pe Isus Hristos ca Mantuitor al sau. Miller s-a apucat sa studieze Cuvantul lui Dumnezeu, 4:9 fiind hotarat sa gaseasca in Biblie un raspuns satisfacator la toate intrebarile sale si sa afle el insusi adevarurile descrise in paginile ei. 4:10 Timp de doi ani, el a consacrat mult timp studierii Scripturilor, verset cu verset. S-a hotarat sa nu treaca la versetul urmator pana nu simtea ca a gasit o explicatie satisfacatoare a celui pe care il studia. Nu avea inaintea lui decat Biblia si o concordanta. In timp, a ajuns in studiul sau la profetiile celei de-a doua veniri literale, in trup, a lui Hristos. S-a concentrat, de asemenea, cu putere asupra marilor profetii legate de timp, in special cea de 2300 de zile din Daniel 8 si 9, pe care a legat-o de profetia din Apocalipsa 14 si solia ingerului care vesteste ceasul Judecatii lui Dumnezeu (Apocalipsa 14, 6.7). In acest volum, la pagina 299, E. White declara ca "Dumnezeu Si-a trimis ingerul pentru a misca inima" lui William Miller "pentru a-l determina sa cerceteze profetiile". 4:11 In adolescenta, E. White a auzit doua serii de prelegeri, sustinute de Miller in orasul Portland, statul Maine. Asupra inimii sale a ramas o impresie durabila, profunda. O vom urmari in timp ce desfasoara inaintea noastra calculul profetiilor, asa cum le-a prezentat ascultatorilor pastorul Miller. Pentru aceasta, vom folosi o carte scrisa de E. White mai tarziu, Tragedia Veacurilor: 4:12 Calculul perioadelor profetice 4:13 Profetia care parea sa descopere, in modul cel mai clar, timpul celei de a doua veniri era aceea din Daniel 8,14: "Pana vor trece doua mii trei sute de seri si dimineti; apoi sfantul Locas va fi curatit". Folosind regula lui de a face din Scriptura propriul ei interpret, Miller a vazut ca o zi in profetie reprezinta in mod simbolic un an [Numeri 14,34; Ezechiel 4,6]; a vazut ca perioada de 2300 zile profetice sau ani literali se intindeau pana departe, dincolo de incheierea dispensatiunii iudaice, deci nu 4:14 se poate referi la sanctuarul acelei dispensatiuni. Miller a acceptat conceptia unanim recunoscuta pe atunci si a inteles ca, in era crestina, pamantul este sanctuarul si, ca urmare, curatirea sanctuarului prezisa in Daniel 8,14 reprezinta curatirea pamantului prin foc la a doua venire a lui Hristos. Daca punctul corect de inceput pentru cele 2300 zile ar fi gasit, sustinea el, timpul celei de a doua veniri putea fi precizat cu usurinta. Numai asa putea fi descoperit timpul acelei mari impliniri, vremea in care starea actuala cu "toata mandria si puterea ei, pompa si vanitatea ei, nelegiuirea si apasarea isi vor gasi sfarsitul; cand blestemul va fi indepartat de pe pamant, moartea va fi distrusa, rasplata va fi data slujitorilor lui Dumnezeu, profetilor si sfintilor, celor care se tem de numele Sau, si va prapadi pe aceia care prapadesc pamantul". [Nota de subsol: Bliss, Memoirs of Wm. Miller, p. 7]. 4:15 Cu o staruinta innoita si mai profunda, Miller a continuat cercetarea profetiilor, zile si nopti intregi fiind devotate studiului a ceea ce gasea acum de o importanta coplesitoare si de un interes care absorbea totul. In capitolul 8 din Daniel, el n-a gasit nici o cheie pentru inceputul celor 2300 de zile; ingerul Gabriel, cu toate ca i se poruncise sa-l faca pe Daniel sa inteleaga viziunea, i-a dat numai o explicatie partiala. Iar cand persecutia teribila, care urma sa se abata peste biserica, a fost descoperita viziunii profetului, puterea fizica l-a parasit. El n-a mai putut suporta, iar ingerul l-a lasat singur pentru o vreme. Daniel "a lesinat si a fost bolnav timp de cateva zile". "Eram uimit de vedenia aceasta, spunea el, dar nimeni n-a inteles-o." 4:16 Insa Dumnezeu a poruncit solului Sau: "Fa-l pe acest om sa inteleaga vedenia". Aceasta insarcinare trebuia indeplinita. In ascultare de aceasta insarcinare, ingerul s-a intors la Daniel si i-a zis: "Am venit sa-ti dau pricepere si intelegere"; "de aceea ia aminte si intelege vedenia." [Daniel 8,27.16; 9,22.23.25-27]. In vedenia din capitolul 8 era un punct important, care fusese lasat neexplicat, si anume, cel referitor la timp - perioada de 2300 de zile; de aceea ingerul, rezumand explicatia, a zabovit indeosebi asupra acestui punct. 4:17 "Saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra cetatii sfinte... Sa stii deci si sa intelegi ca, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului pana la Unsul, Mesia, la Carmuitorul, vor trece 7 saptamani; apoi timp de 62 de saptamani, pietele si gropile vor fi zidite din nou, si anume in vremuri de stramtorare. Dupa aceste 62 de saptamani, Mesia va fi starpit si nu va avea nimic... El va face legamant cu multi timp de o saptamana; dar la jumatatea saptamanii, va face sa inceteze jertfa si darul de mancare." 4:18 Ingerul fusese trimis la Daniel cu scopul precis de a-i explica punctul pe care nu-l intelesese in viziunea din capitolul 8, declaratia cu privire la timp - "pana vor trece 2300 de zile, apoi sfantul Locas va fi curatit". Dupa aceea, i s-a poruncit lui Daniel: "Ia aminte dar la cuvantul acesta si intelege vedenia". Primele cuvinte ale ingerului au fost: "70 de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si cetatii tale cele sfinte". Cuvantul tradus aici prin "hotarat" inseamna literal "taiat". 70 de saptamani, reprezentand 490 de ani, sunt declarati de inger a fi taiati, ca apartinand indeosebi iudeilor. Insa din ce au fost taiati? Din moment ce cele 2300 de zile erau singura perioada de timp mentionata in capitolul 8, aceasta trebuie sa fie perioada din care au fost taiate cele 70 de saptamani. Ele sunt deci o parte din cele 2300 de zile, iar aceste doua perioade trebuie sa inceapa in acelasi timp. Ingerul declara ca acele 70 de saptamani incep la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului. Iar daca se putea gasi data acestei porunci, atunci putea fi precizat punctul de plecare pentru marea perioada de 2300 de zile. 4:19 Decretul cautat se gasea in capitolul 7 din Ezra, versetele 12-26. In forma lui completa, fusese dat de Artaxerxe, imparatul Persiei, in anul 457 i. Hr., insa in Ezra 6,14 se spune ca a fost cladita Casa Domnului din Ierusalim "dupa porunca [decretul] lui Cirus, Darius si Artaxerxe, imparatul Persiei". Acesti trei imparati, prin emiterea, reafirmarea si finalizarea decretului, l-au adus la desavarsirea prevazuta de profetie pentru a marca astfel inceputul celor 2300 de ani. Luand deci anul 457 i. Hr., anul formularii decretului, ca data a poruncii, s-a vazut ca toate precizarile profetiei cu privire la cele 70 de saptamani se implinisera. 4:20 "De la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului pana la Mesia, Carmuitorul, vor trece sapte saptamani, apoi 62 de saptamani", adica 69 de saptamani sau 483 de ani. Decretul lui Artaxerxe a intrat in vigoare in toamna anului 457 i.Hr. Incepand cu aceasta data, cei 483 de ani se intind pana in toamna anului 27 d.Hr. Atunci s-a incheiat aceasta profetie. Cuvantul "Mesia" inseamna "Cel Uns". In toamna anului 27 d.Hr., Hristos a fost botezat de Ioan si a primit ungerea Duhului. Apostolul Petru marturiseste ca "Dumnezeu a uns cu Duhul Sfant si cu putere de sus pe Isus din Nazaret". [Faptele ap. 10,38]. Iar Mantuitorul insusi declara: "Duhul Domnului este peste Mine, caci M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia". [Luca 4,18]. Si, dupa botez, S-a dus in Galileea "predicand Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: 'S-a implinit vremea, si imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie'". [Marcu 1,14.15] 4:21 "El va incheia un legamant trainic cu multi timp de o saptamana." "Saptamana" amintita aici este ultima din cele 70; ea reprezinta ultimii sapte ani din perioada pusa deoparte pentru iudei. In vremea aceasta, care incepe de la anul 27 pana la anul 34 d.Hr., Hristos, in mod personal, apoi, prin ucenicii Sai, a adresat invitatia Evangheliei, indeosebi iudeilor. De asemenea, cand apostolii au pornit cu vestea cea buna a imparatiei, indrumarea Mantuitorului era: "Sa nu mergeti pe calea Neamurilor si sa nu intrati in vreo cetate a Samaritenilor; ci mergeti mai degraba la oile pierdute ale casei lui Israel". [Matei 10,5.6] 4:22 "La mijlocul saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare." In anul 31 d.Hr., la trei ani si jumatate dupa botez, Domnul nostru a fost rastignit. Astfel, o data cu jertfa cea mare, oferita pe Calvar, s-a incheiat si sistemul jertfelor, care aratase timp de patru mii de ani catre Mielul lui Dumnezeu. Tipul se intalnise cu Antitipul si toate jertfele si darurile de mancare din sistemul ceremonial trebuia sa inceteze. 4:23 Cele 70 de saptamani sau 490 de ani, rezervati indeosebi iudeilor, s-au incheiat, asa cum am vazut, in anul 34. La aceasta data, prin actiunea sinedriului iudeilor, s-a pecetluit lepadarea Evangheliei prin uciderea lui Stefan si prin persecutarea urmasilor lui Hristos. Asa ca, incepand de atunci, solia mantuirii n-a mai fost restransa la poporul ales, ci a fost data lumii. Ucenicii, obligati fiind de persecutii sa fuga din Ierusalim, au mers pretutindeni, vestind Cuvantul. "Filip a mers in cetatea Samariei si le-a predicat pe Hristos." Petru, prin calauzire divina, a facut cunoscut Evanghelia sutasului din Cezareea, Corneliu cel temator de Dumnezeu; iar zelosul Pavel, castigat la credinta lui Hristos, a fost insarcinat sa duca vestea cea buna "departe, la Neamuri". [Faptele ap. 8,4.5; 22,21] 4:24 In felul acesta, toate precizarile profetiei privind pe Israel s-au implinit in mod izbitor. Inceputul celor 70 de saptamani s-a stabilit fara indoiala in anul 457 i. Hr., iar incheierea lor in anul 34 d.Hr. De la aceasta data, nu mai avem nici o dificultate sa gasim incheierea celor 2300 de zile. Cele 70 de saptamani - 490 de zile - fiind taiate din cele 2300, mai ramaneau inca 1810 zile. Deci, dupa terminarea celor 490 de zile, trebuia sa se mai implineasca inca 1810 zile. Astfel ca, incepand cu anul 34 d.Hr., cei 1810 ani se continuau pana in anul 1844. Prin urmare, cele 2300 de zile-ani din Daniel 8,14 se incheiau in anul 1844. Si atunci, la incheierea acestei lungi perioade profetice, dupa marturia ingerului lui Dumnezeu, "sanctuarul va fi curatit". In felul acesta, timpul pentru curatirea sanctuarului - care era aproape in mod general prevazuta la a doua venire - a fost stabilit cu precizie. 4:25 Miller si tovarasii lui au crezut la inceput ca cele 2300 de zile se vor incheia in primavara anului 1844, cu toate ca profetia arata catre toamna acelui an. Intelegerea gresita a acestui punct a adus dezamagirea si incurcatura acelora care stabilisera o data mai devreme pentru venirea Domnului. Dar lucrul acesta n-a afectat puterea argumentului care arata ca cele 2300 de zile se incheiau in anul 1844, si ca evenimentul cel mare reprezentat prin curatirea sanctuarului trebuia sa aiba loc atunci. 4:26 Cand a inceput sa studieze Scripturile, asa cum o facuse, pentru a dovedi ca ele erau o descoperire de la Dumnezeu, la inceput, Miller nu se asteptase catusi de putin sa ajunga la concluzia la care ajunsese acum. Dar dovada Scripturii era prea clara si prea convingatoare pentru a nu fi luata in seama. 4:27 Consacrase deja doi ani studiului Bibliei, cand, in anul 1818, a ajuns la convingerea solemna ca in aproximativ 25 de ani Hristos urma sa Se arate pentru mantuirea poporului Sau - Tragedia veacurilor, p. 324-329 4:28 Dezamagirea si consecintele ei 4:29 Credinciosii adventisti priveau cu o vie nerabdare catre ziua asteptatei reintoarceri a Domnului lor. Ei au vazut toamna lui 1844 ca fiind momentul spre care arata profetia lui Daniel. Dar acesti credinciosi consacrati aveau sa sufere o grea dezamagire. Asa cum ucenicii din vechime, neintelegand caracterul real al evenimentelor care trebuia sa aiba loc la implinirea profetiei legate de prima venire a lui Isus, au suferit o dezamagire, tot asa, adventistii din 1844 au fost dezamagiti in ce priveste desfasurarea profetiei legate de cea de-a doua si mult asteptata venire a lui Hristos. Despre aceasta, Ellen White a scris in volumul de fata: 4:30 "Isus nu a venit pe pamant, asa cum credea grupul bucuros de asteptatori, pentru a curata sanctuarul, purificand pamantul prin foc. Am vazut ca ei au fost corecti in calcularea perioadelor profetice. Timpul profetic s-a terminat in 1844 si Isus a intrat in Sfanta Sfintelor pentru a curata Sanctuarul, la sfarsitul zilelor. Greseala lor consta in neintelegerea a ceea ce era Sanctuarul si natura curatirii sale." - p. 243 4:31 Aproape imediat dupa dezamagirea din 22 octombrie, multi credinciosi si pastori care sprijinisera solia adventa s-au retras. Unii dintre acestia se alaturasera miscarii in mare parte din cauza fricii, iar cand timpul de asteptare a trecut, ei si-au abandonat nadejdea si au disparut. Altii au fost cuprinsi de fanatism. Cam jumatate din grupul adventist s-a prins cu putere de increderea lor ca Hristos avea sa apara curand pe norii cerului. In experienta batjocoririi si ridiculizarii lor de catre lume, ei au crezut ca vad dovezi ca ziua de har pentru lume trecuse. Acesti oameni credeau cu hotarare ca intoarcerea Domnului era foarte aproape. Dar cum zilele se transformau in saptamani si Domnul nu aparea, parerile lor au devenit contradictorii si acest grup s-a scindat. O parte, mare ca numar, a imbratisat pozitia ca profetia nu a fost implinita in 1844 si ca trebuie sa fi fost o greseala in calcularea perioadelor profetice. Ei au inceput sa-si concentreze atentia asupra unei date viitoare pentru acest eveniment. Erau si altii, un grup mai mic, premergatorii Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, atat de siguri de dovezile lucrarii Duhului lui Dumnezeu in marea trezire adventa, incat tagaduirea faptului ca miscarea era lucrarea Domnului ar fi fost echivalenta, credeau ei, cu dispretuirea Duhului harului. Si ei simteau ca nu pot face acest lucru. 4:32 Lui Ellen Harmon i se da o viziune 4:33 Experienta acestui grup de credinciosi si lucrarea pe care urma ca ei sa o faca au descoperit-o zugravita in ultimele versete din Apocalipsa, capitolul 10. Sperantele advente urmau sa reinvie. Dumnezeu ii condusese. El inca ii conducea. In mijlocul lor era o tanara, pe nume Ellen Harmon, care, in decembrie 1844, la numai doua luni dupa Dezamagire, a primit o revelatie profetica de la Dumnezeu. In aceasta viziune, Domnul ii infatisa calatoria poporului advent catre Noul Ierusalim. Cu toate ca aceasta viziune nu explica motivul dezamagirii, explicatie care putea si chiar a venit din studierea Bibliei, le oferea totusi asigurarea ca Dumnezeu ii conducea si voia sa continue sa-i calauzeasca in drumul lor catre cetatea cereasca. 4:34 La inceputul cararii simbolice, descoperite tinerei Ellen era o lumina stralucitoare, identificata de catre inger ca fiind "strigatul de la miezul noptii", o expresie legata de predicarea zeloasa din vara si toamna lui 1844 a celei de-a doua veniri iminente. In aceasta viziune, ea L-a vazut pe Hristos conducand poporul catre cetatea lui Dumnezeu. Conversatia lor a indicat ca aceasta calatorie avea sa fie mai lunga decat anticipasera ei. Unii L-au pierdut din vedere pe Isus si au cazut de pe carare, dar cei care si-au tinut ochii atintiti asupra Lui si asupra cetatii au ajuns in siguranta la destinatie. Acestea sunt lucrurile pe care le gasim prezentate in "Prima mea viziune", la paginile 13-17. 4:35 Doua grupuri de adventisti 4:36 La inceput, numai cativa au fost vazuti cu acest grup, mergand inainte, intr-o lumina crescanda. Pe la anul 1846, s-a calculat ca numarul acestora era de aproape cincizeci. Grupul mai mare, care a renuntat la increderea in implinirea profetiei din 1844, numara aproximativ 30 000 de persoane. Liderii lor s-au intalnit in 1845 la o conferinta in Albany, New York, din 29 aprilie pana la 1 mai, la care si-au reconsiderat pozitia. Printr-o actiune hotarata, ei au trecut in ordinea de zi avertizarea impotriva celor care pretind "o iluminare speciala", care propovaduiesc "povesti evreiesti" si care stabilesc "noi puneri la proba". (Advent Herald, 14 mai 1845). Astfel, ei au inchis usa pentru lumina care descoperea Sabatul si Spiritul Profetic. Ei erau increzatori ca profetia nu se implinise in 1844, iar unii au fixat in viitor momentul terminarii perioadei profetice de 2300 de zile. Au fost stabilite diferite termene, dar acestea au trecut unul dupa altul, fara evenimente. Acesti oameni, pastrati laolalta de elementul de coeziune al nadejdii advente, s-au raliat la inceput la mai multe grupuri, nu foarte inchegate, destul de diferite in privinta anumitor pozitii legate de doctrina. Unele dintre aceste grupuri s-au stins in scurta vreme. Grupul care a supravietuit a devenit Biserica Crestina Adventista. Asemenea persoane sunt identificate in aceasta carte ca "adventisti de ziua intai" sau "adventisti nominali". 4:37 Primele raze de lumina asupra Sanctuarului 4:38 Dar trebuie sa ne intoarcem acum la cei care s-au prins cu tenacitate de increderea lor ca profetia fusese implinita la data de 22 octombrie 1844 si care, cu mintea si inima deschise, au pasit mai departe, in adevarurile legate de Sabat si de Sanctuar, pe masura ce lumina cerului stralucea pe cararea lor. Acesti oameni nu au fost localizati intr-un spatiu anume, ci reprezentau indivizi sau grupuri foarte mici, presarate ici-colo, in zona central-nordica si de nord-est a Statelor Unite. 4:39 Hiram Edson, care apartinea unui astfel de grup, locuia in zona centrala a statului New York, la Port Gibson. El era liderul adventistilor din partea aceea. Credinciosii se adunasera in casa sa, pe data de 22 octombrie 1844, pentru a astepta venirea Domnului. Calmi si rabdatori, ei au asteptat marele eveniment. Insa cand a venit miezul noptii si si-au dat seama ca ziua asteptata trecuse, le-a devenit clar ca Isus nu avea sa soseasca atat de curand cat isi inchipuisera ei. A fost o vreme de amarnica dezamagire. In primele ceasuri ale diminetii, Hiram Edson si alti cativa s-au dus in sopronul acestuia pentru a se ruga si, in timp ce se rugau, el a simtit asigurarea ca vor primi lumina. 4:40 In timp ce Edson si un prieten de-al lui traversau un camp cultivat cu porumb, pentru a vizita prieteni adventisti, a parut ca o mana l-a atins pe umar. A privit in sus pentru a vedea - ca intr-o viziune - cum se deschid cerurile si pe Hristos, in Sanctuarul ceresc, intrand in Sfanta Sfintelor, pentru a incepe acolo o lucrare de slujire pentru poporul Sau, in loc sa iasa din Locul Preasfant pentru a curati lumea prin foc, asa cum propovaduisera ei. Un studiu biblic foarte atent al lui Hiram Edson, F. B. Hahn, un medic, si O. R. L. Crozier, un invatator, a descoperit curand ca sanctuarul care urmeaza sa fie curatit la sfarsitul celor 2300 de ani nu era pamantul, ci tabernacolul din cer, avandu-L pe Hristos slujind pentru noi in Sfanta Sfintelor. Aceasta lucrare de mijlocire a lui Hristos a corespuns anuntarii "ceasului judecatii lui Dumnezeu", trambitat in solia primului inger (Apocalipsa 14:6,7). Crozier, invatatorul, a scris descoperirile facute de grupul de studiu. Acestea au fost tiparite pe plan local si apoi intr-o forma mai cuprinzatoare intr-o publicatie adventista, cunoscuta sub denumirea de Day-Star, scoasa in Cincinnati, Ohio. Un numar special din 7 februarie 1846 a fost consacrat in intregime acestui studiu biblic asupra chestiunii Sanctuarului. 4:41 Adevaruri confirmate prin viziune 4:42 In timp ce acest studiu era in desfasurare si inainte ca lucrarea lor sa fie adusa la cunostinta publicului larg, departe, in partea de rasarit a statului Maine, lui Ellen Harmon i-a fost data o viziune in care i s-a aratat transferarea slujbei lui Hristos din Sfanta in Sfanta Sfintelor, la sfarsitul celor 2300 de zile. Raportul acestei viziuni se gaseste in Early Writings, p. 54-56. 4:43 Despre o alta viziune, la scurt timp dupa aceasta, dupa cum spune E. White intr-o declaratie scrisa in aprilie 1847, ea relateaza: "Domnul mi-a aratat in viziune, mai bine de un an in urma, ca fratele Crozier a avut adevarata lumina privind curatirea Sanctuarului si ca era voia Sa ca fratele Crozier sa scrie despre aceasta abordare pe care el ne-a oferit-o in editia speciala a lui Day-Star din 7 februarie 1846. Ma simt pe deplin autorizata de Domnul sa recomand aceasta editie speciala fiecarui sfant". - A Word to the Little Flock, p. 12. Astfel, descoperirea celor care studiasera Biblia a fost confirmata de viziunile solului lui Dumnezeu. 4:44 In anii care au urmat, Ellen White a scris mult in ceea ce priveste adevarul despre Sanctuar si semnificatia lui pentru noi, si exista multe referinte facute la acesta in Early Writings. Notati in special capitolul care incepe la p. 250, intitulat "Sanctuarul". Intelegerea slujbei lui Hristos in Sanctuarul ceresc s-a dovedit a fi o cheie care a desfacut taina Marii Dezamagiri. Pionierii nostri au vazut clar ca profetia, care anunta ceasul judecatii lui Dumnezeu ca fiind aproape, si-a gasit implinirea in evenimentele care au avut loc in 1844, dar ca era o lucrare de slujire care trebuia dusa la implinire in Sfanta Sfintelor din Sanctuarul ceresc, inainte ca Hristos sa vina pe acest pamant. 4:45 Solia primului inger si solia celui de-al doilea inger fusesera vestite in proclamarea mesajului advent, si acum a inceput sa fie trambitata solia celui de-al treilea inger. Prin acest mesaj a inceput sa se faca lumina in privinta semnificatiei Sabatului zilei a saptea. 4:46 Inceputul pazirii Sabatului 4:47 Pentru a dezvalui istoricul inceperii pazirii Sabatului de catre primii adventisti, mergem in orasul Washington din inima statului New Hampshire, care se invecineaza cu Maine la rasarit si a carui granita vestica se afla la saizeci de mile de statul New York. Aici, in 1843, membrii unei biserici crestine independente au auzit si au acceptat predicarea soliei advente. Era un grup entuziast. In mijlocul lor a venit o baptista de ziua a saptea, Rachel Oakes, care a impartit brosuri ce expuneau cerintele obligatorii ale celei de-a patra porunci. In 1844, unii au vazut si au acceptat acest adevar biblic. Dintre acestia, William Farnsworth, la un serviciu divin de duminica dimineata, s-a ridicat in picioare si a declarat ca intentioneaza sa pazeasca Sabatul lui Dumnezeu, asa cum era descoperit in porunca a patra. Alte circa douasprezece persoane i s-au alaturat, luand cu fermitate pozitie in favoarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Acestia erau primii adventisti de ziua a saptea. 4:48 Slujitorul Evangheliei care pastorea aceasta biserica, Frederick Wheeler, a acceptat curand Sabatul zilei a saptea si a fost primul pastor adventist care a procedat astfel. Un altul, care a predicat solia reveniri lui Hristos, T. M. Preble, si care locuia in acelasi stat, a acceptat adevarul Sabatului si, in februarie 1845, a publicat un articol in Hope of Israel, una dintre publicatiile adventiste, expunand cerintele obligatorii ale celei de-a patra porunci. Joseph Bates, un pastor adventist de seama care locuia in Fairhaven, Massachusetts, a citit articolul lui Preble si a acceptat Sabatul zilei a saptea. La scurt timp dupa aceasta, pastorul Bates a facut o calatorie la Washington, New Hampshire, pentru a studia acest adevar nou descoperit impreuna cu adventistii pazitori ai Sabatului, care locuiau acolo. Cand s-a intors acasa, era pe deplin convins de adevarul Sabatului. In timp, Bates s-a hotarat sa publice o brosura care stabilea cerintele obligatorii ale celei de-a patra porunci. Brosura sa de patruzeci si opt de pagini despre Sabat a fost publicata in august 1846. Un exemplar al acesteia a ajuns in mainile lui James si Ellen White cam in acelasi timp in care a avut loc casatoria lor, la sfarsitul lui august. In urma dovezilor scripturistice prezentate acolo, ei au acceptat si au inceput sa pazeasca Sabatul zilei a saptea. Despre aceasta, Ellen White a scris mai tarziu: "In toamna lui 1846, am inceput sa pazim Sabatul biblic, sa-l propovaduim si sa-l aparam". - Testimonies, vol. I, p. 75 4:49 Descoperirea semnificatiei Sabatului 4:50 James si Ellen White au luat pozitie numai datorita dovezilor scripturistice catre care mintea lor fusese indreptata in brosura lui Bates. Apoi, in primul Sabat din aprilie 1847, sapte luni de la momentul in care au inceput sa pazeasca si sa propovaduiasca Sabatul zilei a saptea, Domnul i-a dat o viziune lui E. White la Topsham, statul Maine, in care a fost subliniata importanta Sabatului. Ea a vazut tablele Legii in chivot, in Sanctuarul ceresc, si o aureola in jurul poruncii a patra. Vezi paginile 32-35 pentru intreaga relatare a acestei viziuni. Pozitia luata anterior in urma studierii Cuvantului lui Dumnezeu a fost confirmata. Viziunea a ajutat, de asemenea, la largirea conceptului pe care-l aveau credinciosii privind pazirea Sabatului. In aceasta viziune, Ellen White a fost purtata catre incheierea timpului si a vazut Sabatul ca fiind marele adevar de punere la proba, prin care oamenii hotarasc daca Ii vor sluji lui Dumnezeu sau vor sluji unei puteri apostate. In 1874, rememorand aceasta experienta, ea a scris:"Am crezut adevarul despre subiectul Sabatului inainte sa fi vazut ceva in viziune legat de Sabat. Au trecut luni de zile de cand incepusem sa pazesc Sabatul inainte ca sa mi se arate importanta si locul sau in solia celui de-al treilea inger." E. G. White, Letter 2, 1874 4:51 Conferintele importante legate de Sabat 4:52 In providenta lui Dumnezeu, mai multi slujitori ai Evangheliei, care pazeau Sabatul si care fusesera in fruntea propovaduirii acestor nou-descoperite adevaruri, alaturi de credinciosi care ii urmasera, s-au reunit in 1848, in cadrul a cinci conferinte legate de chestiunea Sabatului. Ei au studiat Cuvantul lui Dumnezeu in perioade in care au postit si s-au rugat. Pastorul Bates, apostolul adevarului legat de Sabat, a luat conducerea in apararea cerintelor obligatorii ale Sabatului. Hiram Edson si tovarasii sai, care participasera la unele dintre conferinte, au prezentat cu putere lumina despre Sanctuar. James White, un atent cercetator al profetiei, si-a concentrat atentia asupra evenimentelor care trebuie sa aiba loc inainte de revenirea lui Isus. La aceste intalniri au fost puse laolalta doctrinele fundamentale, pe care le sustin astazi adventistii de ziua a saptea. 4:53 Rememorand aceasta experienta, Ellen White a scris: "Multi membri ai poporului nostru nu isi dau seama ce temelie solida a fost pusa la baza credintei noastre. Sotul meu, Jos eph Bates, "parintele Pierce" [ Frati mai varstnici, care se numarau printre pionieri, sunt amintiti in acest fel in pasajul de fata. "Parintele Pierce" era Stephen Pierce, care a slujit in pastoratie si in lucrarea administrativa la inceput (nota editiei originale).] , [Hiram] Edson si altii care au fost entuziasti, nobili si credinciosi, se numarau printre cei care, dupa ce a trecut timpul stabilit in 1844, au cercetat adevarul asa cum cauti o comoara ascunsa. M-am intalnit cu ei, am studiat si ne-am rugat cu seriozitate. Adesea, am ramas impreuna pana noaptea tarziu, alteori chiar toata noaptea, rugandu-ne pentru a primi lumina si studiind Cuvantul. Iarasi si iarasi, acesti frati s-au reunit pentru a studia Biblia, pentru a-i putea cunoaste intelesul si a fi pregatiti sa o propovaduiasca cu putere. Cand, in studiul lor, au ajuns la punctul in care au spus 'nu mai putem face nimic', Duhul Domnului venea asupra mea, eram luata in viziune si mi se dadea o explicatie clara a pasajelor pe care le studiaseram, cu invataturi legate de modul in care urma sa lucram si sa propovaduim cu eficienta. In felul acesta, ne-a fost oferita lumina care ne-a ajutat sa intelegem Scripturile in privinta lui Hristos, a misiunii si preotiei Sale. Mi-au fost clarificate numeroase adevaruri care se intindeau din acel moment pana la vremea la care vom intra in cetatea lui Dumnezeu, iar eu le-am dat si altora instructiunile pe care mi le daduse Domnul. 4:54 In tot acest timp, nu am putut sa inteleg rationamentul fratilor. Se parea ca mintea mea era blocata si nu am putut pricepe intelesul textelor din Scriptura, pe care le studiam. Aceasta a fost una dintre cele mai mari tristeti ale vietii mele. Am avut aceasta stare a mintii pana cand toate punctele principale ale credintei noastre au fost clarificate pentru mintea naostra, in armonie cu Cuvantul lui Dumnezeu. Fratii stiau ca, atunci cand nu eram in viziune, nu puteam intelege aceste chestiuni, si au acceptat descoperirile oferite, ca fiind o lumina venita direct din cer." - Selected Messages, book I, p. 206, 207 4:55 Asa a fost asezata temelia doctrinala a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, prin studierea cu credinciosie a Cuvantului lui Dumnezeu, iar cand pionierii nu mai puteau inainta, lui Ellen White i se dadea lumina care ajuta la explicarea dificultatilor intalnite de ei si deschidea calea pentru continuarea studiului. Viziunile au pus, de asemenea, amprenta aprobarii lui Dumnezeu asupra concluziilor corecte. Astfel, darul profetic a actionat pentru a corecta greselile si a confirma adevarul. (Vezi Gospel Workers, p. 302) 4:56 Pionierii incep sa publice 4:57 La scurt timp dupa ultima din aceste cinci conferinte avand ca subiect Sabatul, care au fost tinute in 1848, s-a fixat o alta intalnire in caminul lui Otis Nichols, in Dorchester (langa Boston), statul Massachusetts. Fratii studiau si se rugau in privinta responsabilitatii lor de a vesti lumina pe care Domnul o facuse sa straluceasca pe cararea lor. In timp ce studiau, Ellen White a fost luata in viziune, iar in aceasta descoperire i s-a aratat datoria fratilor de a publica aceasta lumina. Ea povesteste aceasta intamplare in Schite din viata mea. 4:58 "Dupa ce am iesit din viziune, i-am spus sotului meu: 'Am o solie pentru tine. Trebuie sa incepi sa tiparesti o mica publicatie si sa o trimiti poporului. La inceput sa fie mica; dar, pe masura ce poporul o va citi, iti vor trimite mijloace materiale cu care sa poti tipari, si ea va avea succes de la inceput. De la acest mic inceput, mi-a fost aratat ca au pornit un fel de rauri de lumina care au inconjurat cu putere intreaga lume'. " - p. 125 4:59 Aici era o chemare la actiune. Ce putea face James White? El nu avea decat prea putin din bunurile acestei lumi. Dar viziunea era o directiva divina, iar el a simtit indemnul sa faca pasi inainte prin credinta. Asa ca, folosindu-se de Biblia sa de 75 de centi si de o concordanta care nu mai avea nici una dintre coperti, James White a inceput sa pregateasca articolele legate de adevarul Sabatului si alte subiecte inrudite, care sa fie tiparite intr-un mic ziar. Toate acestea au luat timp, dar, in cele din urma, el a dus primul exemplar unui tipograf din Middletown, Connecticut, care a fost dispus sa aiba incredere in el in ce priveste comanda de tiparire. S-a dat la cules, s-a corectat spaltul si au fost tiparite o mie de exemplare. James White le-a transportat de la atelierul de tipografie din Middletown la caminul lui Belden, unde el si Ellen isi gasisera un adapost temporar. Mica publicatie era de 15 X 23 cm si continea opt pagini. Purta titlul Adevarul prezent. Data era iulie 1849. Micul teanc de foi a fost pus pe dusumea. Apoi fratii si surorile s-au strans in jurul lor si, cu lacrimi in ochi, s-au rugat fierbinte lui Dumnezeu sa binecuvanteze mica foaie, acum cand trebuia sa fie difuzata. Apoi, foile au fost impaturite, impachetate si pe pachet s-a scris adresa, iar James White le-a dus cale de opt mile pana la oficiul postal din Middletown. Asa a inceput lucrarea de publicare a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea. 4:60 Au fost trimise patru numere in aceasta maniera si s-au facut rugaciuni pentru fiecare dintre ele inainte ca foile sa fie duse la oficiul postal. Au fost primite la scurta vreme scrisori in care oamenii spuneau cum incepusera sa pazeasca Sabatul in urma citirii foilor. Unele dintre scrisori contineau bani, iar James White i-a putut plati in septembrie tipografului din Middletown suma de 64,50 dolari datorati pentru cele patru numere. 4:61 Inceputul lui Review and Herald 4:62 In timp ce James si Ellen White calatoreau din loc in loc, stand cateva luni aici si cateva luni dincolo, ei au facut aranjamentele necesare pentru publicarea catorva numere ale acestui ziar. In cele din urma, cel de-al unsprezecelea si ultimul numar a fost publicat in Paris, statul Maine, in noiembrie 1850. Ellen White a contribuit cu cateva articole la Adevarul prezent. Cele mai multe dintre acestea pot fi gasite in prima parte din Scrierile timpurii. Vezi p. 36-54. 4:63 Tot in noiembrie, s-a tinut o conferinta in Paris, iar fratii au cercetat cu atentie lucrarea de publicare in continua crestere. Ei au hotarat sa mareasca volumul publicatiei si i-au schimbat numele in The Second Advent Review and Sabbath Herald. A fost publicat timp de cateva luni in Paris, Maine, apoi in Saratoga Springs, New York. A fost tiparit din acea zi pana astazi ca publicatie a Bisericii Adventistilor de Ziua a Saptea. 4:64 Lucrarea de publicare creste 4:65 In timp ce locuia in Saratoga Springs, James White a facut aranjamentele necesare, in august 1851, pentru tiparirea primei carti a lui Ellen White, intitulata O schita a experientei crestine si viziunile lui Ellen G. White, acum cuprinsa in p. 11-83 din aceasta lucrare. Cu cele 64 de pagini ale ei, nu era decat o carticica. 4:66 In primavara lui 1852, familia White s-a mutat la Rochester, New York si si-au intemeiat acolo un atelier in care sa poata tipari singuri. Fratii au raspuns apelului pentru bani cu care urma sa se cumpere o masina de tiparit si au fost stransi sase sute de dolari pentru asigurarea echipamentului. Cat de fericiti au fost credinciosii de atunci cand publicatiile noastre au putut fi scoase cu o tipografie pazitoare a Sabatului! Ceva mai bine de trei ani, ei au locuit in Rochester si au publicat solia acolo. Pe langa Review and Herald si Youth's Instructor, inceput de James White in 1852, mai publicau din cand in cand si brosuri. A doua carticica a lui E. White, Supliment la Experienta crestina si viziunile lui Ellen G. White, a fost publicata in Rochester, in ianuarie 1854. Aceasta se gaseste acum in Scrierile timpurii, p. 85-127. 4:67 Battle Creek devine centrul de publicare 4:68 In noiembrie 1855, James, Ellen White si ajutoarele lor s-au mutat la Battle Creek, Michigan. Tipografia si celelalte piese de echipament tipografic au fost plasate intr-o cladire ridicata de mai multi adventisti pazitori ai Sabatului, care furnizasera mijloacele banesti cu care sa-si intemeieze propriul lor atelier tipografic. Pe masura ce lucrarea lor se dezvolta in acel orasel, Battle Creek a devenit cartierul general firesc al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea. Insa, lucrarea de publiare a fost mentinuta cu dificulate de James White. 4:69 Studiind istoricul Scrierilor timpurii, ar trebui sa notam ca primii adventisti pazitori ai Sabatului au avut la inceput o povara, aceea de a ajunge cu adevarul despre Sabat numai la fratii lor de dinainte, tovarasi in marea trezire adventa. Cu alte cuvinte, la aceia care fusesera cu ei in vestirea primei si celei de-a doua solii ingeresti. Timp de sapte ani consecutiv dupa 1844, eforturile lor au fost depuse in mare parte pentru adventistii care nu luasera inca pozitie in favoarea soliei celui de-al treilea inger. Pentru o persoana care cunostea imprejurarile respective, acesta este un lucru de inteles. 4:70 "Usa inchisa" si "usa deschisa" 4:71 In eforturile deosebite care au fost depuse pentru proclamarea soliei advente in vara lui 1844, conducatorii miscarii isi vazusera propria experienta in parabola celor zece fecioare, raportata in Matei 25. Existase "un timp de asteptare" urmat de strigarea: "Iata mirele, iesiti-i in intampinare!" La acest lucru se facea in mod obisnuit referinta cu expresia "strigatul de la miezul noptii". In prima sa viziune, aceasta i-a fost aratata lui Ellen White ca o lumina puternica, asezata in urma adventistilor, acolo unde incepea cararea. In parabola, ei au citit ca aceia care erau gata au intrat cu mirele la nunta "iar usa a fost inchisa". (Vezi Matei 25,10). Ei au tras concluzia ca la 22 octombrie 1844 usa indurarii a fost inchisa pentru cei care nu au primit solia ce fusese vestita pe o scara asa de larga. Cativa ani mai tarziu, Ellen White a scris despre aceasta: 4:72 "Dupa trecerea timpului cand Mantuitorul a fost asteptat, ei [credinciosii adventisti] tot mai credeau ca venirea Sa era aproape. Ei sustineau ca ajunsesera la o criza serioasa si ca lucrarea lui Hristos, ca Mijlocitor al omului inaintea lui Dumnezeu, incetase. Socoteau ca Biblia invata ca timpul de har al omului avea sa se incheie cu putin inainte de venirea reala a Domnului pe norii cerului. Acest lucru parea evident din acele texte biblice care arata spre un timp cand oamenii vor cauta, vor bate si vor striga la usa milei, dar ea nu se va mai deschide. Si mai exista o nedumerire cu privire la data la care asteptasera venirea lui Hristos: daca aceasta n-ar marca mai degraba inceputul acestei perioade care urma sa preceada imediat revenirea Sa. Dand avertizarea ca judecata este aproape, ei simteau ca lucrarea pentru lume fusese indeplinita si se eliberasera de povara de pe suflet pentru mantuirea pacatosilor in timp ce batjocurile rautacioase si hulitoare ale celor nelegiuiti li se parea a fi o alta dovada ca Duhul lui Dumnezeu fusese retras de la aceia care lepadasera mila Sa. Toate acestea i-au intarit in credinta ca harul fusese inchis sau, asa cum se exprimau ei atunci, 'usa milei se inchisese'." - The Great Controversy, p. 429 4:73 Apoi Ellen White continua sa arate cum a inceput sa se faca lumina in aceasta privinta: 4:74 "Dar o data cu cercetarea problemei sanctuarului a venit o lumina mai clara. Au vazut ca fusesera corecti in credinta ca sfarsitul celor 2300 de zile, in anul 1844, marca o criza importanta. Dar in timp ce era adevarat ca usa nadejdii si a harului prin care oamenii au avut intrare la Dumnezeu timp de 18 secole se inchisese, a fost deschisa o alta usa, iar iertarea pacatelor a fost oferita oamenilor prin mijlocirea lui Hristos in Locul Preasfant. O parte a slujirii Sale se incheiase numai pentru a face loc alteia. Mai era inca "o usa deschisa" catre Sanctuarul ceresc unde Hristos slujea in favoarea pacatosului. 4:75 Acum au inteles aplicarea acelor cuvinte ale Mantuitorului din Apocalipsa, adresate bisericii chiar pentru vremea aceea: "Iata ce zice Cel Sfant, cel Adevarat, Cel ce tine cheia lui David, Cel ce deschide, si nimeni nu va inchide, Cel ce inchide si nimeni nu va deschide: "Stiu faptele tale: iata ti-am pus inainte o usa deschisa, pe care nimeni n-o poate inchide". (Apocalipsa 3,7.8) 4:76 Aceia care Il urmeaza pe Isus prin credinta in marea lucrare de ispasire sunt cei care primesc binefacerile mijlocirii Sale in favoarea lor, in timp ce aceia care leapada lumina care scoate in evidenta aceasta lucrare de slujire nu sunt ajutati prin ea." - Ibid., p. 429, 430 4:77 Cele doua cai de iesire din incurcatura 4:78 Ellen White explica apoi cum s-au raportat cele doua grupuri de adventisti la experienta dezamagirii din 22 octombrie 1844: 4:79 "Dupa trecerea timpului din toamna anului 1844, a urmat o perioada de mare incercare pentru aceia care inca pastrau credinta adventa. Singura lor mangaiere, in ce priveste asigurarea ca pozitia lor era corecta, era lumina care le indrepta mintea catre Sanctuarul de sus. Unii au renuntat la credinta lor in socotirea perioadelor profetice pe care o facusera inainte si au atribuit agentilor omenesti sau lui Satana puternica influenta a Duhului Sfant care insotise miscarea adventa. O alta categorie sustinea cu tarie ca Domnul ii condusese in experienta lor de pana atunci; si pentru ca au asteptat, au vegheat si s-au rugat sa cunoasca voia lui Dumnezeu, au vazut ca Marele lor Preot intrase intr-o alta lucrare de slujire si, urmandu-L prin credinta, au fost condusi sa inteleaga si lucrarea de incheiere pe care urma sa o faca biserica. Ei aveau o intelegere mai clara a primei si a celei de-a doua solii ingeresti si erau pregatiti sa primeasca si sa dea lumii solemna avertizare a ingerului al treilea din Apocalipsa 14." - Ibid., p. 431, 432 4:80 In aceasta lucrare, la p. 42-45, apar anumite referiri cu privire la "usa deschisa" si "usa inchisa". Aceste expresii sunt intelese corect numai in lumina experientei primilor nostri credinciosi. 4:81 Nu mult dupa Dezamagire, pionierii au vazut ca, in timp ce existau unii care prin respingerea hotarata a luminii isi inchisesera usa mantuirii, erau multi care nu auzisera solia si care, prin urmare, nu avusesera cum s-o respinga, iar acestia puteau sa se bucure de ceea ce era pus la dispozitie pentru mantuirea omului. Dupa 1850, aceste puncte au iesit cu claritate in evidenta. Si atunci s-au deschis usi pentru prezentarea soliei celor trei ingeri. Prejudecatile se stingeau. Ellen White, privind inapoi catre experienta care a urmat Dezamagirii, a scris: 4:82 "Era un lucru aproape imposibil - acela de a obtine acces la cei necredinciosi. Dezamagirea din 1844 derutase mintea multora si acestia nici nu voiau sa asculte vreun fel de explicatie privind acea chestiune." - Review and Herald, 20 noiembrie 1883 4:83 In 1851 insa, James White a putut sa raporteze: "Acum usa este dechisa aproape peste tot pentru prezentare adevarului, si multi sunt pregatiti sa citeasca publicatiille pentru cercetarea carora mai inainte nu aveau nici o tragere de inima". - Review and Herald, 19 august 1985 4:84 Chemarea pentru organizarea a Bisericii 4:85 Insa o data cu aceste noi ocazii si cu numarul mai mare de oameni care acceptau solia, in mijlocul lor au aparut cateva elemente care provocau neintelegere. Daca acestea nu ar fi fost tinute in frau, lucrarea ar fi fost mult vatamata. Vedem insa din nou aici providenta lui Dumnezeu in calauzirea poporului Sau, caci in 24 decembrie 1850, intr-o viziune data lui Ellen White, ea ne spune: 4:86 "Am vazut cat de mare si sfant este Dumnezeu. Ingerul a spus: 'Mergi cu bagare de seama inaintea Lui, caci El este nespus de inaltat si poalele mantiei Sale umplu templul'. Am vazut ca totul in ceruri era in perfecta ordine. Ingerul a spus: 'Priveste, Hristos este Capul, actionati in ordine. Tot ce faceti sa aiba un sens.' Ingerul a spus: 'Priveste si vezi cat de desavarsita, cat de frumoasa este ordinea din ceruri. Urmeaz-o' ". - Ellen G. White manuscris 11, 1850 4:87 A trecut timp pentru a-i conduce pe credinciosi, in general, sa aprecieze nevoile si valoarea ordinii evanghelice. Experientele lor din trecut in bisericile protestante, de care se despartisera, i-au facut sa fie prudenti. In afara acelor locuri in care nevoia practica era evidenta, teama de a invita formalitatea in mijlocul lor i-a facut pe credinciosi sa nu intre in organizatia bisericii. Abia la zece ani dupa viziunea din 1850 au fost in sfarsit stabilite planuri de organizare mai mature. Fara indoiala, un factor de o importanta fundamentala in fructificarea eforturilor a fost un capitol cuprinzator intitulat "Ordine in misiunea evanghelica", publicat in Supliment la Experienta crestina si viziunile lui Ellen G. White. El apare in aceasta lucrare la paginile 97-104. 4:88 In 1860, in legatura directa cu organizarea lucrarii de publicare, a fost ales un nume. Unii au fost de parerea ca "Biserica lui Dumnezeu" ar fi potrivit, dar prevala sentimentul ca numele ar trebui sa reflecte invataturile distincte ale bisericii. Ei au adoptat "adventist de ziua a saptea" ca nume al lor. In anul urmator, unele grupe de credinciosi s-au organizat in comunitati, iar bisericile din Michigan au format o Conferinta a statului respectiv. La scurt timp au existat mai multe conferinte ale statelor corespunzatoare. Apoi, in mai 1863, a fost organizata Conferinta Generala a adventistilor de ziua a saptea. Aceasta ne duce, ca timp, la cinci ani dincolo de momentul aparitiei Scrierilor timpurii. 4:89 Viziunea privind Marea Lupta 4:90 Am amintit de mutarea lucrarii de publicare de la Rochester, New York, la Battle Creek, Michigan, in noiembrie 1855; James si Ellen White si-au stabilit caminul in Battle Creek si, dupa ce lucrarea a fost bine zidita acolo, au putut sa isi continue calatoriile in campul misionar. Pe fondul unei vizite in statul Ohio, in februarie si martie 1858, viziunea importanta a Marii Lupte i-a fost data lui Ellen White la scoala publica din Lovett's Grove. Raportul acestei viziuni care a durat doua ore se gaseste in Schite din viata mea, p. 161, 162. In septembrie 1858, s-au publicat Darurile spirituale, vol. 1: Marea lupta dintre Hristos si ingerii Sai si Satana si ingerii lui. Aceasta carte mica, de 219 pagini, constituie cea de-a treia si ultima parte a Scrierilor timpurii. 4:91 Scrierile de mica intindere ai primilor cincisprezece ani ai lucrarii lui Ellen White aveau sa fie urmate de multe carti mai mari, care tratau numeroase subiecte vitale pentru cei care pazesc poruncile lui Dumnezeu si au credinta lui Isus Hristos. Cu toate acestea, primele scrieri vor avea un loc special in inima tuturor adventistilor de ziua a saptea. 4:92 ADMINISTRATORII PATRIMONIULUI ELLEN G. WHITE 4:93 WASHINGTON D.C. 4:94 MARTIE 1963 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: