39:1 UCENICII LUI HRISTOS
39:2 Ucenicii au propovaduit cu o mare putere un Mantuitor rastignit si inviat. Semne si minuni erau infaptuite de ei in Numele lui Isus; cei bolnavi erau vindecati; si un om care fusese olog din nastere a fost perfect insanatosit si a intrat in templu alaturi de Petru si Ioan, umbland si sarind si laudandu-L pe Dumnezeu inaintea tuturor. Stirea s-a raspandit si oamenii au inceput sa se inghesuie in jurul ucenicilor. Multi alergau impreuna spre acel loc uimiti peste masura de vindecarea ce fusese savarsita.
39:3 Cand Isus a murit, preotii au crezut ca nu se vor mai face minuni printre ei, ca entuziasmul se va stinge si poporul se va intoarce iarasi la traditiile oamenilor. Dar, ce sa vezi!? Chiar in mijlocul lor, ucenicii faceau minuni si oamenii erau uluiti. Isus fusese rastignit si ei se intrebau de unde luasera ucenicii aceasta putere. Cand Isus era in viata, credeau ca El le da putere; dar cand a murit s-au asteptat ca minunile sa inceteze. Petru le-a inteles nedumerirea si le-a spus: "Barbati israeliti, pentru ce va mirati de lucrul acesta? De ce va uitati cu ochii tinta la noi, ca si cum prin puterea noastra sau prin cucernicia noastra l-am fi facut pe omul acesta sa umble? Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul parintilor nostri L-a proslavit pe Robul Sau Isus, pe care voi L-ati dat in mana lui Pilat; si v-ati
39:4 lepadat de El inaintea lui, macar ca el era de parere sa-i dea drumul. Voi v-ati lepadat de Cel Sfant si Neprihanit si ati cerut sa vi se daruiasca un ucigas. L-ati omorat pe Domnul vietii, pe care Dumnezeu L-a inviat din morti; noi suntem martori ai Lui. Prin credinta in Numele lui Isus a intarit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeti si-l cunoasteti; credinta in El i-a dat omului acestuia o tamaduire deplina, dupa cum vedeti cu totii."
39:5 Cei mai de seama dintre preoti si batranii nu puteau suporta aceste cuvinte si, la ordinul lor, Petru si Ioan au fost prinsi si aruncati in temnita. Dar fusesera convertiti mii de oameni si facuti sa creada in invierea si proslavirea lui Hristos prin auzirea unui singur discurs al ucenicilor. Preotii si batranii erau tulburati. Ei Il ucisesera pe Isus pentru ca mintea oamenilor sa se intoarca inspre ei; dar acum chestiunea era mai rea decat inainte. Erau acuzati pe fata de catre ucenici ca sunt cei care L-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu si nu puteau sa-si dea seama pana unde puteau sa se dezvolte aceste lucruri sau cum aveau ei insisi sa fie priviti de catre popor. I-ar fi dat cu bucurie pe Petru si Ioan la moarte, dar nu indrazneau de teama poporului.
39:6 In ziua urmatoare, apostolii au fost adusi inaintea Soborului. Erau acolo chiar barbatii care cerusera cu strigate sangele Celui Neprihanit. Il auzisera pe Petru tagaduindu-L pe Domnul lui cu blesteme si injuraturi cand fusese acuzat ca este unul dintre ucenicii Lui si sperau sa-l intimideze din nou. Dar Petru fusese convertit si vedea acum o ocazie de a inalta Numele pe care-L dezonorase si de a indeparta pata lasata de acea tagaduire facuta in mod pripit si las. Cu o indrazneala sfanta si in puterea Duhului, el le-a spus fara frica: "Omul acesta se infatiseaza inaintea voastra pe deplin sanatos, in Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ati rastignit, dar pe care Dumnezeu L-a inviat din morti. El este 'piatra lepadata de voi, zidarii, care a ajuns sa fie pusa
39:7 in capul unghiului'. In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti."
39:8 Poporul era uimit de indrazneala lui Petru si a lui Ioan si si-au dat seama ca fusesera cu Isus; caci purtarea lor nobila si curajoasa, era ca aceea a lui Isus cand fusese inaintea dusmanilor Lui. Printr-o singura privire de mila si tristete, Isus il mustrase pe Petru cand acesta se lepadase de El, iar acum, cand Il recunoscuse cu indrazneala pe Domnul lui, Petru a fost aprobat si binecuvantat. Ca dovada a incuviintarii lui Isus, el a fost umplut cu Duhul Sfant.
39:9 Preotii nu au indraznit sa-si manifeste ura pe care o simteau fata de ucenici. Le-au poruncit sa iasa din sala in care se tinea sfatul si au discutat apoi intre ei, spunand: "Ce vom face oamenilor acestora? Caci este stiut de toti locuitorii Ierusalimului ca prin ei s-a facut o minune vadita pe care n-o putem tagadui." Se temeau ca vestea acestei fapte bune sa nu se raspandeasca in popor. Preotii simteau ca, daca ajungea sa fie cunoscuta de toti, puterea lor avea sa fie pierduta, iar ei vor fi priviti ca fiind ucigasii lui Isus. Cu toate acestea, tot au indraznit sa-i ameninte pe apostoli si sa le porunceasca sa nu mai vorbeasca in Numele lui Isus, ca sa nu-si piarda viata. Dar Petru a declarat cu indrazneala ca nu puteau face altfel decat sa relateze lucrurile pe care le vazusera si auzisera.
39:10 Prin puterea lui Isus, ucenicii au continuat sa-i vindece pe cei napastuiti si afectati de boala care erau adusi la ei. Sute de oameni se inrolau zilnic sub stindardul unui Mantuitor rastignit, inviat din morti si proslavit. Preotii, batranii si cei care se aflau in special alaturi de ei erau alarmati. I-au pus din nou in temnita pe apostoli, sperand ca entuziasmul va scadea. Satana si ingerii lui au jubilat; dar ingerii lui Dumnezeu au deschis usile temnitei si,
39:11 in ciuda interdictiei date de preotii cei mai de seama si de batrani, i-au indemnat pe apostoli: "Duceti-va, stati in Templu si vestiti norodului toate cuvintele vietii acesteia".
39:12 Consiliul s-a intrunit si s-a trimis dupa cei intemnitati. Aprozii au deschis usile inchisorii, dar cei pentru care venisera nu erau acolo. S-au intors la preoti si la batrani si au zis: "Temnita am gasit-o incuiata cu toata grija si pe pazitori stand in picioare la usi; dar cand am deschis, n-am gasit pe nimeni inauntru". "Cineva a venit si le-a spus: 'Iata ca oamenii pe care i-ati bagat in temnita stau in Templu si invata pe norod'. Atunci capitanul Templului a plecat cu aprozii si i-au adus; dar nu cu sila, caci se temeau sa nu fie ucisi cu pietre de catre norod. Dupa ce i-au adus, i-au pus inaintea Soborului. Si marele preot i-a intrebat astfel: 'Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul sa nu invatati pe norod in Numele acesta? Si voi iata ca ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra si cautati sa aruncati asupra noastra sangele acelui om'."
39:13 Acei conducatori iudei erau fatarnici; ei iubeau cinstea primita de la oameni mai mult decat Il iubeau pe Dumnezeu. Inimile lor se impietrisera intr-o asemenea masura, incat cele mai mari minuni infaptuite de apostoli nu faceau decat sa-i turbeze de manie. Ei stiau ca, daca apostolii Il propovaduiau pe Isus, rastignirea, invierea si proslavirea Sa, vina uciderii Sale avea sa le fie atribuita lor. Nu mai erau atat de hotarati sa ia asupra lor sangele lui Isus ca atunci cand strigasera cu hotarare: "Sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri".
39:14 Apostolii au declarat cu indrazneala ca ei trebuie sa asculte mai mult de Dumnezeu decat de oameni. Petru a spus: "Dumnezeul parintilor nostri L-a inviat pe Isus, pe care voi L-ati omorat atarnandu-L pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea
39:15 lui Israel pocainta si iertarea pacatelor. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfant, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El." La aceste cuvinte spuse fara teama, ucigasii s-au maniat tare si s-au hotarat sa-si manjeasca din nou mainile cu sange, ucigandu-i pe apostoli. Acesta era planul pe care-l faceau, cand un inger de la Dumnezeu i-a miscat inima lui Gamaliel sa-i sfatuiasca astfel pe preoti si pe mai marii iudeilor: "Nu-i mai necajiti pe oamenii acestia si lasati-i in pace! Daca incercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar, daca este de la Dumnezeu, n-o veti putea nimici. Sa nu va pomeniti ca luptati impotriva lui Dumnezeu." Ingerii rai au exercitat presiuni asupra preotilor si batranilor pentru a-i da la moarte pe apostoli; dar Dumnezeu Si-a trimis ingerul pentru a impiedica acest lucru ridicand chiar dintre mai marii iudeilor un glas in favoarea slujitorilor Sai. Lucrarea apostolilor nu era terminata. Urma ca ei sa fie adusi inaintea imparatilor pentru a da marturie pentru Numele lui Isus si a marturisi lucrurile pe care le vazusera si le auzisera.
39:16 Preotii le-au dat prizonierilor drumul fara tragere de inima, dupa ce i-au batut si le-au poruncit sa nu mai vorbeasca in Numele lui Isus. "Ei au plecat dinaintea Soborului si s-au bucurat ca au fost invredniciti sa fie batjocoriti pentru Numele Lui. Si in fiecare zi, in Templu si acasa, nu incetau sa-i invete pe oameni si sa vesteasca Evanghelia lui Isus Hristos." Astfel, Cuvantul lui Dumnezeu crestea si se inmultea. Ucenicii marturiseau cutezatori despre lucrurile pe care le vazusera si auzisera si faceau minuni mari in Numele lui Isus. Ei au pus fara frica sangele lui Isus asupra celor care au fost atat de dispusi sa se foloseasca de ocazie cand li s-a permis sa aiba putere asupra Fiului lui Dumnezeu.
39:17 Am vazut ca ingeri ai lui Dumnezeu au fost insarcinati sa apere cu o atentie deosebita adevarurile importante, sfinte, care urmau sa fie asemenea unei ancore pentru ucenicii
39:18 lui Hristos in toate generatiile. Duhul Sfant a venit in mod special asupra apostolilor, care fusesera martorii rastignirii, invierii si proslavirii Domnului nostru - adevaruri importante, care trebuia sa fie nadejdea lui Israel. Toti trebuia sa priveasca la Mantuitorul lumii, ca fiind singura lor speranta si sa umble pe calea pe care o deschisese El prin jertfirea propriei Sale vieti, sa pazeasca Legea lui Dumnezeu si sa traiasca. Am vazut intelepciunea si bunatatea lui Isus in faptul ca daduse putere ucenicilor sa duca mai departe aceeasi lucrare pentru care El fusese urat si ucis de catre iudei. In Numele Lui, ei aveau putere asupra lucrarii lui Satana. O aureola de slava si lumina a marcat timpul mortii si invierii lui Isus, imortalizand adevarul sacru ca El era Mantuitorul lumii.