38:8 Unii dintre ucenici prinsesera curaj sa intre unde era Isus si sa fie martori la judecarea Sa. Ei se asteptau ca El sa-Si faca simtita puterea divina, sa Se salveze din mainile vrajmasilor Sai si sa-i pedepseasca pentru cruzimea pe care I-o aratasera. Sperantele lor sporeau si se prabuseau dupa cum se desfasurau scenele din fata lor. Uneori se indoiau si se temeau ca fusesera amagiti. Dar glasul pe care-l auzisera pe muntele schimbarii la fata si slava pe care o privisera acolo le-au intarit credinta ca El era Fiul lui Dumnezeu. Si-au rememorat scenele la care fusesera martori, miracolele facute de Isus, pe care le vazusera - vindecarea celor bolnavi, deschiderea ochilor celor orbi, redarea auzului urechilor surde, mustrarea si alungarea duhurilor de demoni, invierea mortilor si chiar calmarea vantului si a marii. Nu le venea sa creada ca avea sa moara. Sperau ca mai era timp inca sa Se ridice in putere si, cu glasul cu care poruncea, sa risipeasca multimea insetata de sange - ca atunci cand a intrat in Templu si i-a alungat pe cei care facusera din casa lui Dumnezeu un loc de negot, cand au fugit dinaintea Sa ca si cum erau urmariti de o companie de soldati inarmati. Ucenicii sperau ca Isus Isi va manifesta puterea si ii va convinge pe toti ca El era Imparatul lui Israel.