38:61 In acest timp, Toma nu era prezent. El nu a vrut sa creada, cu umilinta, relatarea ucenicilor, ci a afirmat cu fermitate si sigur pe sine ca nu va crede pana nu isi va pune degetele in locul lasat de cuie in mainile Mantuitorului si pana nu-si va pune mana in coasta in care fusese infipta cu violenta sulita. Prin aceasta, el a aratat o lipsa de incredere in fratii lui. Daca toti ar cere aceeasi dovada, nimeni nu L-ar mai primi acum pe Isus si nu ar mai crede in invierea Sa. Dar a fost vointa lui Dumnezeu ca marturia ucenicilor sa fie primita de cei care nu au putut sa-L vada sau sa-L auda pe Mantuitorul inviat. Dumnezeu nu a fost multumit de neincrederea lui Toma. Cand Isus S-a intalnit din nou cu ucenicii Lui, Toma era cu ei; iar cand L-a privit pe Isus, a crezut. Dar declarase ca nu va fi multumit fara dovada palpabila adaugata celei vizuale, iar Isus i-a oferit dovada pe care o dorise. Toma a strigat: "Domnul meu si Dumnezeul meu!" Dar Isus l-a mustrat pentru necredinta lui, spunand: "Toma, pentru ca M-ai vazut ai crezut; ferice de cei care nu au vazut si au crezut".