38:46 Cand ostirea de ingeri ceresti a plecat de la mormant si lumina si slava s-au risipit, soldatii romani au indraznit sa-si ridice capetele si sa priveasca in jurul lor. Au fost umpluti de uimire cand au vazut ca piatra cea mare fusese rostogolita de la usa mormantului si ca trupul lui Isus nu mai era acolo. S-au grabit catre oras pentru a le spune preotilor si batranilor ce vazusera. In timp ce acei criminali ascultau raportul uimitor, paloarea s-a asternut pe fiecare fata. I-a cuprins groaza cand s-au gandit ce putusera sa faca. Daca raportul era corect, erau pierduti. Au ramas in tacere un timp, uitandu-se unul la altul, nestiind ce sa faca sau ce sa spuna. Acceptarea raportului ar fi insemnat sa se condamne singuri. S-au tras deoparte pentru a se consulta cu privire la ce ar fi trebuit sa faca. Au gandit ca, daca raportul adus de soldati se va raspandi in popor, cei care L-au dat pe Hristos la moarte vor fi si ei omorati ca fiind ucigasi ai Lui. S-a luat hotararea sa-i mituiasca pe soldati pentru a pastra aceasta chestiune sub tacere. Preotii si batranii au oferit o suma mare de bani, zicand: "Spuneti asa: Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cand dormeam noi, si L-au furat". Iar cand soldatii au intrebat ce se va intampla cu ei pentru ca au dormit in post, mai marii iudei au fagaduit ca-l vor convinge pe guvernator sa le garanteze siguranta.