38:3 Petru L-a urmarit pe Domnul sau dupa ce Acesta a fost tradat. Era nerabdator sa vada ce se va face cu Isus. Dar cand a fost acuzat ca este unul dintre ucenicii Lui, teama pentru siguranta proprie l-a impins sa declare ca nu-l cunostea pe acel om. Ucenicii erau stiuti pentru limbajul lor curat, iar Petru, pentru a-i convinge pe acuzatorii lui ca nu era unul dintre discipolii lui Hristos, a tagaduit acuzatia a treia oara, cu blesteme si injuraturi. Isus, care Se afla la o oarecare distanta de Petru, i-a aruncat acestuia o privire mustratoare. Atunci si-a amintit ucenicul cuvintele pe care i le spusese Isus in camera de sus si, de asemenea, afirmatia plina de zel, pe care o facuse chiar el: "Chiar daca toti ar gasi in Tine o pricina de poticnire, eu niciodata nu voi gasi in Tine o pricina de poticnire". Il tagaduise pe Domnul sau, ba aceasta chiar cu blesteme si injuraturi; dar acea privire a lui Isus i-a topit inima lui Petru si l-a salvat. A plans amar, s-a cait de marele sau pacat si