Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Scrieri timpurii

Scrieri timpurii, 37


37:1 HRISTOS TRADAT

37:2 Mi s-a aratat vremea in care Isus a mancat cina de Paste cu ucenicii Sai. Satana il inselase pe Iuda si il facuse sa creada ca era unul dintre ucenicii credinciosi ai lui Hristos; dar inima lui fusese intotdeauna fireasca. Vazuse lucrarile marete ale lui Isus, fusese cu El in lucrarea Sa si cedase inaintea marturiilor coplesitoare care dovedeau ca El era Mesia; dar Iuda era inchis ca fire si lacom; ii placeau banii. A protestat cu manie impotriva folosirii mirului scump turnat asupra lui Isus. Maria Il iubea pe Domnul ei. El ii iertase pacatele, care erau multe, si il inviase din morti pe mult-iubitul ei frate, iar ea simtea ca nimic nu era prea scump pentru a-l oferi lui Isus. Cu cat era mai scump mirul, cu atat isi putea exprima mai bine recunostinta fata de Mantuitorul ei, consacrandu-l Lui. Ca scuza pentru lacomia lui, Iuda a sustinut ca mirul ar fi putut fi vandut, iar banii dati saracilor. Dar aceasta nu pentru ca i-ar fi pasat catusi de putin de cei saraci; caci era egoist si adesea lua pentru propriul sau folos ceea ce ii era incredintat pentru a fi dat saracilor. Pe Iuda nu-l preocupase tihna si nici macar nevoile lui Isus si, pentru a-si scuza lacomia, el aducea adesea vorba despre cei saraci. Aceasta fapta de darnicie din partea Mariei era o mustrare taioasa la adresa firii lui lacome. Calea a fost pregatita pentru ca ispita lui Satana sa gaseasca o primire nestingherita in inima lui Iuda.

37:3 Preotii si mai marii iudeilor Il urau pe Isus; dar multimile se strangeau pentru a-I asculta cuvintele intelepte si a fi martori la minunile mari pe care le infaptuia. Oamenii se aflau sub inraurirea celui mai profund interes si Il urmau pe Isus pentru a asculta instructiunile acestui minunat invatator. Multi dintre fruntasi credeau in El, dar

37:4 nu indrazneau sa-si dezvaluie credinta ca sa nu fie exclusi din sinagoga. Preotii si batranii au decis ca trebuie facut ceva pentru a le distrage oamenilor atentia de la Isus. Se temeau ca o sa creada in El tot poporul. Nu se simteau deloc in siguranta. Ori aveau sa-si piarda pozitiile, ori sa-L ucida pe Isus. Si dupa ce aveau sa-L omoare, tot ar mai fi fost unii care erau monumente vii ale puterii Sale. Isus il inviase pe Lazar din morti si ei se temeau ca, daca Il vor omori pe Isus, Lazar avea sa marturiseasca despre marea Lui putere. Oamenii se ingramadeau sa-l vada pe cel care fusese ridicat dintre cei morti, si fruntasii s-au hotarat sa-l ucida si pe Lazar si sa stinga orice entuziasm. Apoi aveau sa intoarca poporul catre traditiile si invataturile oamenilor, catre zeciuiala izmei si rutei - si sa aiba din nou control asupra lor. S-au inteles sa-L prinda pe Isus cand era singur; caci, daca ar fi incercat sa-L prinda in mijlocul unei multimi, cand mintea tuturor era interesata de El, ar fi fost ucisi cu pietre.

37:5 Iuda stia cat de mult isi doreau sa-L prinda pe Isus si s-a oferit sa-L tradeze preotilor celor mai de seama si batranilor pentru cateva monede de de argint. Iubirea lui de bani l-a facut sa accepte sa-L dea pe Domnul lui in mainile celor mai inversunati dusmani ai Sai. Satana lucra direct prin Iuda si, in mijlocul scenei impresionante a ultimei cine, tradatorul elabora planuri sa-si tradeze Stapanul. Cu tristete, Isus le-a spus ucenicilor ca toti vor gasi in El o pricina de poticnire in acea noapte. Dar Petru a afirmat cu aprindere ca el nu va gasi o pricina de poticnire in Domnul, chiar daca toti ceilalti o vor gasi. Isus i-a spus lui Petru: "Simone, Simone, Satana v-a cerut sa va cearna ca graul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta; si, dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu, sa intaresti pe fratii tai." Luca 22,31.32

37:6 L-am privit pe Isus in gradina cu ucenicii Sai. Cuprins de o tristete adanca, El le-a poruncit sa vegheze si sa se roage, ca sa nu cada in ispita. El stia ca le va fi pusa la incercare credinta si sperantele lor vor fi spulberate si ca aveau sa aiba nevoie de toata puterea pe care o puteau obtine prin veghere atenta si rugaciune fierbinte. Cu strigate puternice si plans, Isus S-a rugat: "Tata, daca voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine. Totusi, faca-se nu voia Mea, ci a Ta." Fiul lui Dumnezeu Se ruga in agonie. Mari stropi de sange se uneau pe fata Sa si cadeau pe pamant. Ingerii vegheau deasupra acelui loc, fiind martori la scena dinaintea lor, dar numai unul a fost trimis sa mearga si sa-L intareasca pe Fiul lui Dumnezeu in agonia Sa. In cer nu era nici urma de bucurie. Ingerii si-au aruncat jos cununile si harpele si, in tacere si cu cel mai adanc interes, L-au urmarit pe Isus. Ei doreau sa-L inconjoare pe Fiul lui Dumnezeu, dar ingerii comandanti nu i-au lasat, pentru ca nu cumva, vazand cum este tradat, sa-L salveze; caci planul fusese hotarat si trebuia dus la indeplinire.

37:7 Dupa ce Isus S-a rugat, a venit la ucenici, dar ei dormeau. In ceasul acela ingrozitor, El nu Se bucurase nici macar de compasiunea si rugaciunile ucenicilor Sai. Petru, care fusese atat de zelos nu cu mult timp in urma, avea pleoapele grele de somn. Isus i-a adus aminte de declaratiile lui ferme si i-a spus: "Un ceas n-ai fost in stare sa veghezi?" De trei ori S-a rugat, agonizant, Fiul lui Dumnezeu. Apoi Iuda, cu grupul lui de oameni inarmati, s-a apropiat ca de obicei de Stapanul lui, pentru a-L saluta. Grupul inarmat L-a inconjurat pe Isus, dar acolo Si-a manifestat puterea divina in timp ce a spus: "'Pe cine cautati?' ... 'Eu sunt'. " Ei au cazut cu fata la pamant. Isus a pus aceasta intrebare, pentru ca ei sa poata fi martori ai puterii Sale si sa aiba dovada ca S-ar fi putut elibera din mainile lor, daca ar fi dorit.

37:8 Ucenicii au inceput sa spere, cand au vazut toata gloata

37:9 inarmata cu ciomege si sabii prabusindu-se atat de repede. Cand acestia s-au ridicat si L-au inconjurat din nou pe Fiul lui Dumnezeu, Petru si-a scos sabia si l-a lovit pe robul marelui preot si i-a taiat o ureche. Isus i-a poruncit sa-si puna sabia la locul ei, zicand: "Crezi ca n-as putea sa-L rog pe Tatal Meu, care Mi-ar pune indata la indemana mai mult de douasprezece legiuni de ingeri?" Am vazut ca, in timp ce rostea aceste cuvinte, fetele ingerilor se luminau de speranta. Ei doreau, atunci si acolo, sa-L inconjoare pe Comandantul lor si sa imprastie multimea furioasa. Dar tristetea s-a lasat iarasi asupra lor cand Isus a adaugat: "Dar cum se vor implini Scripturile, care zic ca asa trebuie sa se intample?" Inimile ucenicilor s-au frant si ele de povara disperarii si de amara dezamagire cand Isus a lasat sa fie luat si dus de dusmanii Lui.

37:10 Ucenicii se temeau pentru propriile vieti, L-au parasit cu totii si au fugit. Isus a fost lasat singur in mainile gloatei criminale. O, ce triumf pentru Satana atunci! Si ce durere si tristete pentru ingerii lui Dumnezeu! Multe companii de ingeri, fiecare condusa de un inger comandant inalt, au fost trimise pentru a fi martore la aceasta scena. Ei trebuia sa inregistreze fiecare insulta si cruzime adusa asupra Fiului lui Dumnezeu si sa noteze fiecare spasm de durere pe care Isus avea sa-l sufere; caci insisi oamenii care au participat la aceasta scena ingrozitoare o vor vedea din nou cu totii, ca si cum s-ar desfasura atunci.