34:1 PRIMA VENIRE A LUI HRISTOS
34:2 Mi-a fost aratat timpul in care Isus trebuia sa ia asupra Sa firea omului, sa Se umileasca in trup omenesc si sa sufere ispitele lui Satana.
34:3 Nasterea Sa s-a desfasurat fara a fi insotita de grandoarea lumeasca. S-a nascut intr-un staul si patutul I-a fost o iesle; cu toate acestea, nasterea I-a fost onorata cu mult mai mult decat oricarui fiu al oamenilor. Ingeri din cer i-au anuntat pe pastori de venirea lui Isus si lumina si slava de la Dumnezeu le-au insotit marturia. Ceata de ingeri si-au atins harpele si I-au dat slava lui Dumnezeu. Ei au vestit triumfator sosirea Fiului lui Dumnezeu intr-o lume cazuta, ca sa duca la indeplinire lucrarea de rascumparare si, prin moartea Sa, sa aduca omului pace, fericire si viata vesnica. Dumnezeu a onorat venirea Fiului Sau. Ingerii I s-au inchinat.
34:4 Ingerii lui Dumnezeu erau deasupra locului in care era botezat El; Duhul Sfant a coborat in forma unui porumbel si a venit peste El si, in timp ce oamenii priveau uimiti peste masura, cu ochii tinta la El, s-a auzit din cer glasul Tatalui, zicand: "Tu esti Fiul Meu preaiubit! In Tine Imi gasesc toata placerea Mea!"
34:5 Ioan nu era sigur ca Mantuitorul era cel care venise la el pentru a-L boteza in apa Iordanului. Dar Dumnezeu ii fagaduise un semn prin care avea sa-L cunoasca pe Mielul lui Dumnezeu. Acel semn a fost dat cand porumbelul s-a asezat peste Isus si slava lui Dumnezeu
34:6 a stralucit peste tot in jurul Sau. Ioan a intins mana, aratand catre Isus, si a strigat cu un glas puternic: "Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!"
34:7 Ioan si-a anuntat ucenicii ca Isus este Mesia cel fagaduit, Mantuitorul lumii. Catre incheierea lucrarii lui, el si-a invatat ucenicii sa priveasca la Isus si sa-L urmeze ca fiind Marele Invatator. Viata lui Ioan a fost plina de intristare si tagaduire de sine. El a vestit prima venire a lui Hristos, dar nu i s-a ingaduit sa-I vada minunile si sa se bucure de puterea pe care o manifesta El. Cand Isus avea sa se declare pe Sine ca Invatator, Ioan stia ca el trebuie sa moara. Vocea lui a fost rareori auzita, cu exceptia pustiei. Viata lui a fost singuratica. Nu s-a legat de familia tatalui sau, pentru a se bucura de societatea ei, ci a lasat-o pentru a-si implini misiunea. Multimi de oameni paraseau orasele agitate si satele si se indreptau catre pustie pentru a asculta cuvintele minunatului profet. Ioan lovea cu securea la radacina copacului. El mustra pacatul, fara a se teme de consecinte si pregatea calea pentru Mielul lui Dumnezeu.
34:8 Irod era miscat in timp ce asculta marturiile puternice, directe ale lui Ioan si, cu un interes profund, a intrebat ce trebuia sa faca pentru a deveni ucenicul lui. Ioan cunostea ca el era pe punctul de a se casatori cu sotia fratelui sau, cata vreme sotul ei traia inca, si i-a spus cu credinciosie lui Irod ca acest lucru nu era drept. Irod nu era dispus sa faca vreun sacrificiu. S-a casatorit cu sotia fratelui sau si, prin inraurirea ei, l-a prins pe Ioan si l-a aruncat in temnita, intentionand, cu toate acestea, sa-i dea drumul. In timp ce statea acolo, inchis, Ioan a auzit prin ucenicii lui despre lucrarile pline de putere ale lui Isus. El nu-I putea asculta cuvintele pline de har; dar ucenicii l-au anuntat si l-au mangaiat cu ceea ce auzisera. Curand dupa aceea, Ioan a fost decapitat, prin influenta folosita de sotia lui Irod. Am vazut
34:9 ca cei mai umili ucenici, care L-au urmat pe Isus, care au fost martori la minunile Sale si au ascultat cuvintele alinatoare care ieseau de pe buzele Lui, erau mai mari decat Ioan Botezatorul; cu alte cuvinte, ei au fost mai inaltati si mai onorati si au avut mai multa bucurie in vietile lor.
34:10 Ioan a venit in duhul si puterea lui Ilie, pentru a vesti prima venire a lui Isus. Atentia mi-a fost indreptata catre zilele de pe urma si am vazut ca Ioan ii reprezenta pe aceia care vor merge in duhul si puterea lui Ilie pentru a vesti ziua maniei si cea de-a doua venire a lui Isus.
34:11 Dupa botezul lui Isus in Iordan, El a fost manat de Duhul in pustie pentru a fi ispitit de diavol. Duhul Sfant Il pregatise pentru acea scena deosebita a ispitelor aprige. El a fost ispitit patruzeci de zile de catre Satana si in acele zile nu a mancat nimic. Totul era neplacut in jurul Sau, un loc pe care firea omeneasca era ispitita sa-l respinga. Era cu fiarele salbatice si cu diavolul intr-un loc pustiu, singuratic. Fiul lui Dumnezeu era palid si tras la fata din pricina postului si suferintei. Dar calea pe care trebuia s-o urmeze era trasata si trebuia sa implineasca lucrarea pe care venise s-o infaptuiasca.
34:12 Satana a profitat de suferintele Fiului lui Dumnezeu si s-a pregatit sa-L atace cu ispite multiple, sperand sa obtina biruinta asupra Lui, pentru ca Se smerise pe Sine luand trup de om. "Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste pietrei acesteia sa se faca paine." L-a ispitit pe Isus sa accepte sa-i dea dovada ca El este Mesia. Isus i-a raspuns cu blandete: "Este scris, omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu".
34:13 Satana cauta o discutie in contradictoriu cu Isus, legata de faptul ca El era Fiul lui Dumnezeu. A adus ca argument
34:14 starea lui de slabiciune si suferinta si a afirmat cu laudarosenie ca el era mai puternic decat Isus. Dar cuvantul rostit din cer, "Tu esti Fiul Meu preaiubit, in Tine Imi gasesc toata placerea Mea" era de-ajuns pentru a-L sustine pe Isus in toate suferintele Sale. Am vazut ca Hristos nu avea de ce sa-l convinga pe Satana de puterea Sa sau de faptul ca El era Mantuitorul lumii. Satana avea dovezi suficiente legate de pozitia inaltata si autoritatea Fiului lui Dumnezeu. Tocmai refuzul lui de a se supune autoritatii lui Hristos il alungase din cer.
34:15 Pentru a-si manifesta puterea, Satana l-a dus pe Isus la Ierusalim si L-a asezat pe streasina templului si L-a ispitit sa-i faca dovada ca El era Fiul lui Dumnezeu, aruncandu-Se de la acea inaltime ametitoare. Satana a citat cuvintele Inspiratiei: "Caci este scris: El va porunci ingerilor Lui sa Te pazeasca' si: 'Ei Te vor lua pe maini ca nu cumva sa Te lovesti cu piciorul de vreo piatra'". Raspunzandu-i, Isus a zis: "S-a spus: 'Sa nu ispitesti pe Domnul, Dumnezeul tau'". Satana dorea sa-L faca pe Isus sa Se incumete sa mizeze pe mila Tatalui Sau si sa-Si riste viata inainte de indeplinirea misiunii Sale. Sperase ca planul de mantuire avea sa esueze; dar planul era prea bine pus la punct pentru a fi dejucat sau stricat de Satana.
34:16 Hristos este exemplul pentru toti crestinii. Cand sunt ispititi sau drepturile lor sunt puse la indoiala, ei ar trebui sa indure totul cu rabdare. Nu trebuie sa simta ca au dreptul sa-L cheme pe Domnul sa-Si etaleze puterea, pentru ca ei sa poata obtine biruinta impotriva dusmanilor lor, decat daca Dumnezeu poate fi onorat in mod direct prin aceasta. Daca Isus S-ar fi aruncat de pe streasina Templului, El nu I-ar fi dat slava Tatalui; caci nimeni nu ar fi fost martor la acest lucru in afara de Satana si ingerii lui Dumnezeu. Si aceasta ar fi insemnat ispitirea Domnului sa-Si arate puterea inaintea celui mai inversunat vrajmas al Sau.
34:17 Ar fi insemnat sa cedeze inaintea celui pe care Isus venise sa-l biruie.
34:18 "Diavolul L-a suit pe un munte inalt, I-a aratat intr-o clipa toate imparatiile pamantului si I-a zis: 'Tie Iti voi da toata stapanirea si slava acestor imparatii; caci mie imi este data si o dau oricui voiesc. Daca, dar, Te vei inchina inaintea mea, toata va fi a Ta'. Drept raspuns, Isus i-a zis: 'Inapoia Mea, Satano! Este scris: Sa te inchini Domnului, Dumnezeului tau si numai Lui sa-I slujesti'."
34:19 Satana I-a infatisat lui Isus imparatiile lumii in cea mai atragatoare lumina. El s-a oferit sa renunte la pretentiile pe care le avea asupra bogatiilor pamantului, daca Isus avea sa i Se inchine acolo. Daca planul mantuirii avea sa fie dus pana la capat si Isus murea pentru a-l rascumpara pe om, Satan stia ca propria lui putere avea sa-i fie limitata si luata in cele din urma si ca urma sa fie nimicit. Din acest motiv, planul sau elaborat era acela de a impiedica, daca era cu putinta, ducerea la bun sfarsit a marii lucrari care fusese inceputa de Fiul lui Dumnezeu. Daca planul de rascumparare avea sa dea gres, Satana avea sa-si pastreze imparatia a carei stapanire o pretindea atunci. Si, daca avea sa izbandeasca, ii placea sa creada ca va domni in opozitie cu Dumnezeul cerurilor.
34:20 Satana a jubilat cand Isus Si-a lasat puterea si slava si a parasit cerul. El a crezut ca Fiul lui Dumnezeu a fost adus atunci in puterea lui. Ispita prinsese atat de bine la perechea sfanta in Eden, incat spera ca prin puterea si viclenia lui satanica sa-L invinga si pe Fiul lui Dumnezeu si sa-si salveze in felul acesta propria-i viata si imparatia. Daca ar fi putut sa-L ispiteasca pe Isus sa Se indeparteze de vointa Tatalui Sau, scopul lui avea sa fie atins. Dar Isus l-a intampinat pe ispititor cu mustrarea: "Inapoia Mea, Satano". El nu avea sa Se inchine decat inaintea Tatalui Sau.
34:21 Satana a pretins ca imparatia pamantului era a lui si a insinuat ca Isus ar putea scapa de toate suferintele Sale: ca nu era nevoie sa moara pentru a obtine imparatiile acestei lumi; ca, daca avea sa i Se inchine, putea avea toate bogatiile pamantului si slava de a domni peste ele. Dar Isus a fost neclintit. Stia ca va veni vremea cand va redobandi cu propria Sa viata imparatia de la Satana si ca, dupa un timp, totul in cer si pe pamant i Se va supune. A ales viata Lui de suferinta si moartea ingrozitoare ca fiind calea aprobata de Tatal Sau pentru a putea deveni un mostenitor de drept al imparatiilor pamantului si sa le primeasca in mainile Lui pentru a fi ale Sale pentru vesnicie. Satana avea sa fie dat si el in mana Lui pentru a fi nimicit prin moarte, pentru a nu-L mai tulbura vreodata pe Isus sau pe sfinti in slava.