33:2 Tristetea a umplut cerul cand s-a realizat faptul ca omul era pierdut si ca lumea pe care o crease Dumnezeu avea sa fie populata cu muritori condamnati la mizerie, boala si moarte si ca nu exista nici o cale de scapare pentru cel vinovat. Intreaga familie a lui Adam trebuia sa moara. Apoi L-am vazut pe iubitul Isus si am zarit o expresie de compasiune si tristete pe fata Sa. L-am vazut in scurt timp apropiindu-se de lumina stralucitoare care Il invaluia pe Tatal. Ingerul care ma insotea a zis: "El discuta in mod nemijlocit cu Tatal Sau". Nelinistea ingerilor parea foarte intensa in timp ce Isus discuta cu Tatal Lui. De trei ori a fost invaluit de lumina glorioasa din jurul Tatalui, iar a treia oara a iesit de la Tatal si I-am putut vedea persoana. Fata Ii era calma, netulburata de vreo neliniste sau necaz si stralucea de o frumusete pe care cuvintele nu o pot descrie. Apoi a facut cunoscut ostirii ingerilor ca fusese croita o cale de scapare pentru omul pierdut. Le-a spus ca intervenise la Tatal Sau si Se oferise sa-Si dea propria viata ca rascumparare, sa ia asupra Sa sentinta de condamnare la moarte, pentru ca prin El omul sa poata gasi iertare; ca prin meritele sangelui Sau si ascultare de Legea lui Dumnezeu ei sa poata redobandi favoarea lui Dumnezeu si sa fie adusi inapoi in gradina cea minunata si sa manance din rodul pomului vietii.