31:4 Tristetea a umplut cerul cand s-a realizat faptul ca omul era pierdut si ca lumea pe care o crease Dumnezeu avea sa fie populata cu muritori condamnati la mizerie, boala si moarte si ca nu exista nici o cale de scapare pentru cel vinovat. Intreaga familie a lui Adam trebuie sa moara. Apoi L-am vazut pe iubitul Isus si am zarit o expresie de compasiune si tristete pe fata Sa. L-am vazut in scurt timp apropiindu-se de lumina stralucitoare care Il invaluia pe Tatal. Ingerul care ma insotea a zis: "El discuta in mod nemijlocit cu Tatal Sau". Nelinistea ingerilor parea foarte intensa in timp ce Isus discuta cu Tatal Lui. De trei ori a fost invaluit de lumina glorioasa din jurul Tatalui, iar a treia oara a iesit de la Tatal si I-am putut vedea persoana. Fata Ii era calma, netulburata de vreo neliniste sau necaz si stralucea de o frumusete pe care cuvintele nu o pot descrie. Apoi a facut cunoscut corului de ingeri ca fusese croita o cale de scapare pentru omul pierdut; ca intervenise la Tatal Sau si obtinuse permisiunea de a-Si da propria viata ca rascumparare pentru neamul omenesc, de a purta pacatele lor si de a lua asupra Sa sentinta de condamnare la moarte, deschizand in felul acesta o cale prin care ei, prin meritele sangelui Sau, sa poata gasi iertare pentru pacatele din trecut si, prin ascultare, sa fie adusi inapoi in gradina din care au fost izgoniti. Atunci ar putea avea din nou acces la rodul glorios, nepieritor al pomului vietii la care au pierdut acum orice drept.