26:1 DIFICULTATILE IN BISERICA [Din Review, 11 august 1853]
26:2 Dragi frati si surori, intrucat ratacirea inainteaza cu rapiditate, ar trebui sa cautam sa fim treji in cauza lui Dumnezeu si sa ne dam seama de timpul in care traim. Intunericul va acoperi pamantul si un intuneric inca si mai adanc va veni peste oameni. Si, cum aproape totul in jurul nostru este invaluit in negura groasa a ratacirii si amagirii, se cuvine ca noi sa ne scuturam din adormire si sa traim aproape de Dumnezeu, unde putem sa luam raze de lumina si slava de la fata lui Isus. Pe masura ce intunericul creste si ratacirea se raspandeste mai mult, ar trebui sa dobandim o mai buna cunoastere
26:3 a adevarului si sa fim pregatiti sa ne sprijinim pozitia din Scripturi.
26:4 Trebuie sa fim sfintiti prin adevar, sa fim cu totul consacrati lui Dumnezeu si sa traim in felul acesta la inaltimea marturisirii noastre, pentru ca Domnul sa poata revarsa o lumina tot mai mare peste noi si sa putem vedea lumina in lumina Sa si sa fim intariti cu taria Sa. In fiecare clipa in care nu suntem prevazatori este posibil sa fim doborati de vrajmas si ne aflam in marea primejdie de a fi biruiti de puterile intunericului. Satana le ordona ingerilor lui sa fie vigilenti si sa distruga tot ce pot; sa afle in ce punct sunt neascultatori si care sunt pacatele neinvinse ale celor care marturisesc adevarul si sa arunce intuneric in jurul lor, pentru ca acestia sa inceteze de a mai veghea, sa apuce pe un drum care va dezonora cauza pe care marturisesc ca o iubesc si sa aduca durere asupra bisericii. Sufletele acestor persoane ratacite, care nu vegheaza, se intuneca si lumina cerului se indeparteaza de la ei. Ei nu-si pot descoperi pacatele care-i caracterizeaza, Satana isi tese panza in jurul lor si ei sunt prinsi in capcana lui.
26:5 Dumnezeu este taria noastra. La El trebuie sa privim dupa intelepciune si calauzire si, avand in vedere slava Sa, binele bisericii si mantuirea sufletelor noastre, trebuie sa biruim pacatele specifice. Ar trebui sa cautam in mod individual sa obtinem o victorie noua in fiecare zi. Trebuie sa invatam sa rezistam singuri si sa depindem cu totul de Dumnezeu. Cu cat invatam acest lucru mai repede, cu atat mai bine. Sa afle fiecare punctul in care cade si apoi sa vegheze cu credinciosie ca pacatele sale sa nu-l biruie, ci el sa obtina victoria asupra lor. Atunci putem avea incredere sa mergem la Dumnezeu si biserica va fi scutita de mari necazuri.
26:6 Cand isi parasesc caminul pentru a lucra pentru salvarea sufletelor, solii lui Dumnezeu petrec mult timp lucrand pentru cei care au cunoscut adevarul de ani de zile, dar care sunt inca slabi, pentru ca lasa in mod inutil fraiele din mana, inceteaza sa mai vegheze asupra propriei persoane
26:7 si, ma gandesc adesea, il ispitesc pe vrajmas sa-i ispiteasca. Intra in vreo incurcatura neinsemnata, si timpul slujitorilor Domnului este petrecut vizitandu-i pe ei. Ei sunt retinuti ore si chiar zile, iar sufletele lor sunt lovite si ranite prin auzirea micilor dificultati si incercari, fiecare marindu-si propria nemultumire pentru a o face sa arate cat mai serioasa cu putinta, de teama ca slujitorii lui Dumnezeu o vor considera prea marunta pentru a fi luata in seama. In loc sa depinda de slujitorii lui Dumnezeu ca sa-i ajute sa iasa din aceste incercari, ei ar trebui sa cada inaintea lui Dumnezeu, sa se roage si sa posteasca pana cand incercarile sunt indepartate.
26:8 Unii par sa creada ca singurul motiv pentru care Dumnezeu Si-a chemat slujitori in camp este ca acestia sa vina la chemarea lor si sa-i duca pe brate; si ca partea cea mai importanta a lucrarii lor este de a rezolva maruntele incercari si necazuri pe care tot ei si le-au adus asupra lor prin actiuni necugetate, cedand in fata vrajmasului si ingaduindu-si un spirit neinduplecat, cartitor fata de cei din jurul lor. Dar unde sunt oile flamande in acest timp? Mor din pricina lipsei de paine a vietii. Cei care cunosc adevarul si au fost ziditi in el, dar nu-l respecta - caci, daca l-ar fi respectat, ar fi fost scutiti de multe din aceste incercari - ii retin pe soli, si tocmai obiectivul pentru care i-a chemat Dumnezeu in camp nu este atins. Slujitorii lui Dumnezeu sunt indurerati, iar curajul lor scurs prin asemenea lucruri din biserica, cand toti ar trebui sa se straduiasca sa nu adauge nici cea mai mica greutate la povara pe care o duc deja acestia, ci, prin cuvinte voioase si rugaciunea credintei, sa-i ajute. Cu cat ar fi acestia mai liberi, daca toti cei care marturisesc adevarul s-ar uita in jurul lor si ar incerca sa-i ajute pe altii, in loc sa pretinda atat de mult ajutor pentru ei insisi. Si, in felul acesta, cand slujitorii lui Dumnezeu intra in locuri intunecate, in care adevarul nu a fost inca vestit, ei duc un spirit ranit din pricina incercarilor inutile, la care i-au supus fratii lor.
26:9 In plus la toate acestea, mai au de infruntat necredinta si prejudecatile impotrivitorilor si chiar faptul de a fi desconsiderati de catre unii.
26:10 Cu cat ar fi mai usor, daca ne-am schimba inima, si cu cat mai mult ar fi slavit Dumnezeu, daca slujitorii Lui ar fi eliberati de descurajare si incercari, pentru a putea, cu sufletul usor, sa prezinte adevarul in frumusetea lui! Cei care s-au facut vinovati de a pretinde atat de multa munca din partea slujitorilor lui Dumnezeu si de a-i impovara cu incercari a caror rezolvare tine numai de ei, vor trebui sa-I dea socoteala lui Dumnezeu pentru tot timpul si mijloacele care au fost cheltuite pentru propria lor multumire, satisfacandu-l astfel pe vrajmas. Ei ar trebui sa se plaseze in pozitia de a-i ajuta pe fratii lor. Nu ar trebui sa amane niciodata rezolvarea incercarilor si dificultatilor lor, impovarand astfel o intreaga adunare, sau sa astepte pana cand unii din soli vin sa li le rezolve; ci ar trebui sa-si puna singuri vietile in randuiala cu Dumnezeu, sa-si dea la o parte din cale incercarile si sa fie pregatiti pentru ca, in momentul venirii lucratorilor, sa le sprijine mainile in loc sa li le slabeasca.
26:11 NADEJDEA BISERICII] Din Review, 10 iunie 1852]
26:12 Cand, in ultima vreme, m-am uitat in jur sa-i gasesc pe urmasii umili ai blandului si smeritului Isus, mintea mea fost mult incercata. Multi care marturisesc ca asteapta rapida venire a lui Hristos se conformeaza acestei lumi si cauta cu mai multa pasiune aplauzele celor din jurul lor decat aprobarea lui Dumnezeu. Sunt reci si formali, ca si bisericile cu numele de care s-au despartit nu cu mult timp in urma. Cuvintele adresate bisericii din Laodicea descriu perfect starea in care se afla. (Vezi Apocalipsa 3,14-20). Ei nu sunt "nici reci, nici in clocot", ci "caldicei".
26:13 Iar daca nu dau ascultare sfatului "Martorului credincios si adevarat", nu se pocaiesc din toata inima si nu obtin "aurul curatit prin foc", "hainele albe" si "alifia pentru ochi", El ii va varsa din gura Sa.
26:14 A venit timpul in care o mare parte din cei care s-au bucurat candva si au strigat de bucurie, gandindu-se la venirea imediata a Domnului, sa ocupe pozitia bisericilor si a lumii care ii luau odata in ras, pentru ca credeau in venirea lui Isus, si raspandeau tot felul de neadevaruri pentru a starni prejudecatile impotriva lor si a le distruge influenta. Acum, daca exista cineva care tanjeste dupa Dumnezeul cel viu, flamanzind si insetand dupa neprihanire si Dumnezeu ii ofera ocazia sa simta puterea Lui si ii satisface sufletul plin de dorinta, turnandu-i din belsug in inima iubirea Sa, si daca acesta Il slaveste pe Dumnezeu dandu-I lauda, asa-zisii credinciosi in apropiata venire a Domnului il vor considera adesea pe acesta ca fiind amagit si il vor acuza ca este hipnotizat sau ca are vreun duh rau.
26:15 Multi dintre acesti crestini cu numele se imbraca, discuta si se poarta ca oamenii din lume, singurul lucru prin care pot fi cunoscuti fiind marturisirea lor. Desi marturisesc ca Il cauta pe Hristos, conversatia lor nu este despre cer, ci despre lucrurile lumesti. "Ce fel de oameni" ar trebui sa fie aceia "printr-o purtare sfanta si evlavioasa" care marturisesc ca asteapta si grabesc "venirea zilei lui Dumnezeu". 2 Petru 3,11.12. "Oricine are nadejdea aceasta in El se curateste, dupa cum El este curat." 1 Ioan 3,3. Dar este evident ca multi care poarta numele de adventist cauta mai mult sa-si impodobeasca trupurile si sa apara bine in ochii lumii, decat invata din Cuvantul lui Dumnezeu cum sa fie acceptati de El.
26:16 Ce-ar fi daca minunatul Isus, Modelul nostru, si-ar face aparitia in mijlocul lor si in general in mijlocul celor care marturisesc ca sunt religiosi, asa cum a facut-o la prima Sa venire? El s-a nascut
26:17 intr-o iesle. Urmariti-L in toata viata si slujirea Sa. El a fost un om al durerii si obisnuit cu suferinta. Acesti crestini cu numele s-ar rusina de blandul si smeritul Mantuitor, care purta o haina simpla, fara nici o tivitura, si nu avea unde sa-si aseze capul. Viata Lui nepatata, plina de tagaduire de sine, i-ar condamna; solemnitatea Lui sfanta ar fi o piedica dureroasa in calea usuratatii si rasului lor frivol; conversatia Sa nevinovata ar fi un obstacol pentru dienutia lor lumeasca si lacoma; modul Sau direct, neocolit, in care ar declara adevarul ar scoate la iveala adevaratul lor caracter si acestia si-ar dori sa dea la o parte cat mai repede cu putinta modelul plin de blandete, pe minunatul Isus. S-ar afla printre primii care ar incerca sa-L prinda prin propriile Sale cuvinte si ar inalta strigatul: "Rastigneste-L, rastigneste-L!"
26:18 Sa-L urmarim pe Isus, mergand calare pe magarus, cu blandete, in timp ce "toata multimea ucenicilor, plina de bucurie, a inceput sa-L laude pe Dumnezeu cu glas tare. Ei ziceau: 'Binecuvantat este Imparatul care vine in Numele Domnului! Pace in cer si slava in locurile prea inalte!' Unii farisei, din norod, au zis lui Isus: 'Invatatorule, cearta-Ti ucenicii!' Si El a raspuns: 'Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga'." O mare parte din cei ce marturisesc ca Il cauta pe Hristos se vor incumeta ca si fariseii, sa-i faca pe ucenici sa taca si vor inalta fara doar si poate strigatele de: "Fanatism! Mesmerism! Mesmerism!" Iar ucenicii, care isi vor intinde pe jos hainele si ramuri de palmier, vor fi considerati extravaganti si fara judecata. Dar Dumnezeu Isi doreste un popor pe pamant care sa nu fie atat de rece si mort, incat sa nu-L poata lauda si slavi. El va primi slava de la unii oameni, iar daca cei pe care i-a ales El, cei care pazesc poruncile Lui vor tacea, pietrele vor striga.
26:19 Isus vine, dar nu cum a facut-o prima data, ca un prunc in Betleem. Nu cum a intrat calare pe magarus in Ierusalim, cand ucenicii L-au laudat pe Dumnezeu cu glas tare si au strigat "Osana"; ci in slava Tatalui si avand ca suita toti ingerii sfinti, care Il insotesc in drumul Sau spre pamant. Tot cerul va fi golit de ingeri, in timp ce sfintii care asteapta Il vor cauta si se vor uita spre cer, asa cum se uitau barbatii galileeni cand El s-a inaltat de pe Muntele Maslinilor. Atunci, numai cei care sunt sfinti, cei care au urmat in toate Modelul bland vor exclama cu o bucurie neasemuita in timp ce-L privesc: "Iata, Acesta este Dumnezeul nostru in care aveam incredere ca ne va mantui". Si ei vor fi preschimbati "intr-o clipa, intr-o clipeala din ochi, la cea din urma trambita" - acea trambita care ii trezeste pe sfintii care dorm si ii cheama din paturile lor de tarana, imbracati in nemurire slavita si strigand: "Biruinta! Biruinta asupra mortii si mormantului!" Sfintii schimbati sunt apoi luati impreuna cu ingerii pentru a-L intampina pe Domnul in vazduh, pentru a nu mai fi niciodata despartiti de obiectul iubirii lor.
26:20 Sa tacem noi avand inaintea noastra o perspectiva ca aceasta, o nadejde atat de glorioasa, o asemenea rascumparare, castigata de Hristos pentru noi cu pretul propriului Sau sange? Nu-L vom lauda noi pe Dumnezeu cu glas tare, asa cum au facut-o ucenicii cand Isus intra calare in Ierusalim? Nu este perspectiva noastra cu mult mai glorioasa decat a fost a lor? Atunci cine sa indrazneasca sa ne opreasca sa-I dam slava lui Dumnezeu, fie si cu glas tare, cand avem o astfel de nadejde, incarcata de nemurire si plina de slava? Noi am pregustat puterile lumii care va veni si dorim mai mult. Intreaga mea faptura striga dupa viul Dumnezeu si nu voi fi multumita pana nu voi avea toata plinatatea Sa.