25:1 ORDINE IN MISIUNEA EVANGHELICA
25:2 Domnul a aratat ca ordinea in misiunea evanghelica a fost multa vreme de temut si neglijata [Adventistii nu mai apartineau nici unei biserici si, la inceput, ei nu se gandeau sa formeze o alta biserica. Dupa 1844, a fost o mare confuzie, si majoritatea se opunea cu tarie oricarei forme de organizare, sustinand ca aceasta vine in contradictie cu libertatea deplina a Evangheliei. Marturia si activitatea lui Ellen G. White s-au opus mereu fanatismului si, prin instructiunile date de ea, s-a insistat inca de timpuriu asupra unor forme de organizare, ca fiind necesare in vederea prevenirii confuziei.] . Ar trebui sa respingem formalismul; dar, facand aceasta, nu ar trebui sa evitam ordinea. In cer este ordine. Cand Hristos era pe pamant, era ordine in biserica, iar dupa plecarea Sa ordinea a fost respectata cu strictete de catre apostolii Lui. Si acum, in aceste zile din urma, in care Dumnezeu Isi aduce copiii intr-o unitate a credintei, exista o mai mare nevoie de ordine reala decat a existat vreodata; caci, pe masura ce Dumnezeu isi aduce copiii in unire, Satana si ingerii lui rai sunt foarte activi pentru a impiedica aceasta unire si a o distruge. De aceea, in campul misionar sunt trimisi oameni carora le lipseste intelepciunea si priceperea, care poate nu-si conduc bine propria casa, neavand ordine in ea sau autoritate nici peste cei cativa care le-au fost dati de Dumnezeu in grija acasa; cu toate acestea, ei se simt in stare sa aiba grija de turma. Fac multe miscari gresite, iar cei care nu sunt familiarizati cu credinta noastra ii judeca pe toti ceilalti soli dupa exemplul dat de acesti oameni care au iesit in lucrare cu de la ei putere. Astfel, cauza lui Dumnezeu se umple de batjocura si adevarul este respins de multi necredinciosi care altfel ar fi deschisi si ar intreba cu neliniste: Sunt aceste lucruri adevarate?
25:3 Oameni ale caror vieti nu sunt sfinte si care sunt incompetenti in ce priveste predicarea adevarului prezent intra in camp fara a fi recunoscuti de catre biserica sau in general de catre frati, iar rezultatul este dezbinarea.
25:4 Unii au un fundament teoretic al adevarului si il pot prezenta rational, dar le lipseste spiritualitatea, judecata si experienta; ei sunt nepriceputi in multe lucruri pe care le este foarte necesar sa le inteleaga inainte de a propovadui adevarul. Altii nu il pot prezenta rational, dar intrucat cativa frati ii aud rugandu-se bine si inaltand cate o cerere emotionanta cand si cand, sunt impinsi in campul misionar, pentru a se angaja intr-o lucrare pentru care Dumnezeu nu i-a pregatit si pentru care nu au destula experienta si judecata. Se instaleaza mandria spirituala, ei sunt inaltati in slavi si actioneaza sub amagirea ideii ca sunt lucratori. Ei nu se cunosc pe ei insisi. Le lipseste judecata sanatoasa si perseverenta, vorbesc cu trufie despre ei insisi si afirma multe lucruri pe care nu le pot dovedi din Cuvant. Dumnezeu stie aceasta; de aceea El nu cheama astfel de persoane sa lucreze in aceste vremuri primejdioase, iar fratii ar trebui sa fie atenti sa nu-i impinga in camp pe cei pe care nu i-a chemat El.
25:5 Acei oameni care nu sunt chemati de Dumnezeu sunt in general chiar persoanele cele mai increzatoare ca sunt chemate si ca lucrarile lor sunt foarte importante. Ei merg in camp si nu exercita in general o influenta buna; cu toate acestea, in unele locuri au un oarecare succes si aceasta ii face sa creada, pe ei si pe altii, ca sunt fara umbra de indoiala chemati de Dumnezeu. Nu este o dovada de netagaduit ca oamenii sunt chemati de Dumnezeu, daca au avut ceva succes; caci ingeri ai lui Dumnezeu lucreaza acum la inimile copiilor Lui sinceri pentru a le lumina intelegerea in privinta adevarului prezent, ca acestia sa se poata prinde de el si trai. Si chiar daca oameni care au mers in puterea lor se pun pe ei insisi acolo unde nu-i pune Dumnezeu si marturisesc ca sunt invatatori, iar sufletele primesc adevarul auzindu-l spus din gura lor, aceasta nu este o dovada ca sunt chemati de Dumnezeu. Sufletele care primesc adevarul de la ei il primesc pentru a fi duse in incercare si robie, intrucat ele afla dupa aceea ca acesti oameni nu stateau sub
25:6 calauzirea lui Dumnezeu. Chiar daca oamenii rai rostesc adevarul, unii s-ar putea sa-l primeasca; dar aceasta nu le aduce celor care l-au rostit vreo favoare din partea lui Dumnezeu. Cei rai tot rai sunt si, dupa amagirea pe care au adus-o asupra celor care erau iubiti de Dumnezeu si dupa incurcaturile pe care le-au creat in biserica, asa le va fi si pedeapsa; pacatele lor nu vor ramane acoperite, ci vor fi expuse in ziua maniei naprasnice a lui Dumnezeu.
25:7 Acesti soli care se trimit singuri in campul misionar sunt un blestem pentru cauza lui Dumnezeu. Suflete sincere isi pun increderea in ei, gandind ca acestia umbla calauziti de Dumnezeu si ca sunt in unitate cu biserica si accepta in consecinta ca acestia sa le prescrie regulile; iar cand datoria le devine clara si inteleg ca trebuie sa faca si ei ceva, accepta sa fie botezati de ei. Dar cand lumina vine, caci este cu neputinta ca aceasta sa nu vina, si ei devin constienti ca acesti oameni nu sunt ceea ce au inteles ei ca sunt, anume solii alesi si chemati ai lui Dumnezeu, ei sunt aruncati in incercare si indoiala in ce priveste adevarul pe care l-au primit si simt ca trebuie sa-l invete pe tot de la inceput; ei sunt tulburati si incurcati de catre vrajmas in privinta intregii lor experiente - daca au fost sau nu calauziti de catre Dumnezeu - si nu sunt satisfacuti pana cand nu sunt rebotezati si nu incep totul de la capat. Este cu mult mai obositor pentru moralul solilor lui Dumnezeu sa mearga in locuri in care au fost unii care au exercitat aceasta influenta gresita, decat sa intre in campuri noi. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie sa actioneze direct si deschis si sa nu acopere relele; caci ei stau intre cei morti si cei vii si trebuie sa dea socoteala de ispravnicia lor, de misiunea si de influenta pe care o exercita asupra turmei peste care i-a pus Domnul veghetori.
25:8 Cei care primesc adevarul si sunt adusi in asemenea incercari tot ar fi primit adevarul, chiar daca acesti oameni ar fi stat deoparte si ar fi ocupat locul umil, ales
25:9 de Dumnezeu pentru ei. Ochiul lui Dumnezeu se afla asupra nestematelor Sale si El ar fi indreptat catre ele pe solii Sai chemati si alesi - oameni care ar fi actionat in cunostinta de cauza. Lumina adevarului ar fi aratat si descoperit acestor suflete pozitia lor adevarata si ele ar fi primit adevarul cu intelegere si ar fi fost satisfacute de frumusetea si claritatea lui. Si, pe masura ce i-ar fi simtit efectele puternice, s-ar fi intarit si ar fi raspandit o influenta sfanta.
25:10 Mi-a fost aratata din nou primejdia pe care o reprezinta cei ce calatoresc fara a-i fi chemat Dumnezeu. Daca au ceva succes, calificarea care le lipseste se va face simtita. Se vor face miscari nechibzuite si, printr-o lipsa de intelepciune, unele suflete pretioase pot fi impinse acolo unde nu mai pot fi atinse niciodata. Am vazut ca biserica ar trebui sa-si simta responsabilitatea si sa se uite cu grija si atentie la vietile, destoinicia si calea urmata in general de cei care marturisesc ca sunt invatatori. Daca nu aduc o dovada de necontestat ca Dumnezeu i-a chemat si ca asupra lor este pronuntat "vaiul" daca nu asculta de chemarea Sa, este datoria bisericii sa actioneze si sa faca cunoscut ca aceste persoane nu sunt recunoscute ca invatatori de catre biserica. Aceasta este singura cale pe care o poate lua biserica pentru a fi cu constiinta impacata in aceasta privinta, intrucat povara sta asupra lor.
25:11 Am vazut ca aceasta usa la care vine vrajmasul pentru a incurca si necaji turma poate fi inchisa. L-am intrebat pe inger cum poate fi inchisa. El a zis: "Biserica trebuie sa alerge la Cuvantul lui Dumnezeu si sa se intemeieze pe ordine in lucrarea evanghelica, care a fost trecuta cu vederea si neglijata". Acest lucru este indispensabil pentru a aduce biserica la o unitate a credintei. Am vazut ca in zilele apostolilor biserica se afla in pericolul de a fi amagita si condusa de invatatori falsi. Din aceasta cauza, fratii au ales oameni care au facut dovada clara ca erau capabili de a-si conduce
25:12 bine propria casa si de a pastra ordinea in propriile familii si care ii puteau lumina pe cei aflati in intuneric. Dumnezeu a fost intrebat despre acestia si apoi, in functie de intelegerea bisericii si Duhul Sfant, au fost pusi deoparte prin punerea mainilor. Primind insarcinarea de la Dumnezeu si avand aprobarea bisericii, ei au mers mai departe, botezand in Numele Tatalui, Fiului si al Duhului Sfant si conducand oranduielile casei Domnului, slujind adesea sfintilor infatisandu-le simbolurile trupului frant si sangelui varsat al Mantuitorului rastignit, pentru a tine proaspat in memoria copiilor iubiti ai lui Dumnezeu suferintele si moartea Sa.
25:13 Am vazut ca nu suntem mai feriti de invatatori falsi decat era biserica in zilele apostolilor; si ca, daca altceva tot nu putem face, ar trebui macar sa luam niste masuri speciale, ca si ei, pentru a asigura pacea, armonia si unitatea turmei. Avem exemplul lor si ar trebui sa-l urmam. Frati cu experienta si cu o judecata sanatoasa ar trebui sa se stranga laolalta si, urmand Cuvantul lui Dumnezeu si calauzirea Duhului Sfant, ar trebui, cu rugaciune fierbinte, sa-si puna mainile peste cei care fac dovada perfecta ca au primit insarcinarea de la Dumnezeu si sa-i puna deoparte pentru a se consacra cu totul si cu totul lucrarii Sale. Acest act ar arata aprobarea bisericii pentru iesirea lor ca mesageri, care sa duca cea mai solemna solie incredintata vreodata oamenilor.
25:14 Dumnezeu nu va da turma Sa pretioasa in grija unor oameni a caror minte si judecata au fost slabite prin rataciri anterioare, pe care le-au indragit, cum ar fi asa-zisul perfectionism [Vezi Apendicele (n. ed.)] si spiritismul si care, prin calea pe care au urmat-o pe cand imbratisau aceste rataciri, s-au facut de ras si au adus batjocura asupra cauzei adevarului. Desi s-ar putea ca acum sa se simta eliberati de ratacire si in stare sa mearga si sa propovaduiasca aceasta ultima solie,
25:15 Dumnezeu nu-i va accepta. El nu va lasa pe mainile lor suflete pretioase; caci judecata lor a fost pervertita pe cand se aflau in ratacire si acum este slabita. Dumnezeu cel mare si sfant este un Dumnezeu gelos si nu va accepta decat oameni sfinti sa-i duca mai departe adevarul. Numai Legea sfanta, rostita de Dumnezeu pe Sinai ca fiind parte din El Insusi si oamenii sfinti, care sunt pazitorii ei cu strictete, Il vor onora pe Dumnezeu prin invatatura ei, care este data altora.
25:16 Slujitorii lui Dumnezeu care propovaduiesc adevarul ar trebui sa fie oameni cu judecata. Ei ar trebui sa fie oameni care suporta impotrivirea si nu se lasa provocati; caci aceia care se opun adevarului vor cauta nod in papura celor care il propovaduiesc si orice obiectie care ar putea fi conceputa va fi adusa in cea mai rea forma a ei pentru a lovi adevarul. Slujitorii lui Dumnezeu care duc solia trebuie sa fie pregatiti pentru a indeparta aceste obiectii cu calm si blandete, prin lumina adevarului. Adesea, impotrivitorii vorbesc cu slujitorii Evangheliei lui Dumnezeu intr-un mod provocator, pentru a scoate de la ei ceva similar, pentru a se folosi la maximum posibil de acel lucru si sa le declare altora ca propovaduitorii Poruncilor au un spirit amar si sunt aspri, asa cum s-a zis despre ei. Am vazut ca trebuie sa fim pregatiti pentru obiectii si, cu rabdare, judecata si blandete, sa le acordam atentia cuvenita, nu sa le aruncam deoparte sau sa scapam de ele prin afirmatii categorice, pentru ca apoi sa-l punem la punct pe impotrivitor si sa manifestam un spirit dur fata de el, ci sa acordam atentie fiecarei obiectii si apoi sa aducem lumina si puterea adevarului si sa le lasam pe acestea sa atarne mai greu in balanta si sa elimine ratacirile. Astfel, se va face o impresie buna, iar adversarii cinstiti vor recunoaste ca au fost amagiti si ca pazitorii Poruncilor nu sunt ceea ce s-a spus ca ar fi.
25:17 Cei care marturisesc ca sunt slujitori ai viului Dumnezeu trebuie sa fie dispusi sa fie slujitorii tuturor, in loc sa fie inaltati deasupra fratilor, si trebuie sa aiba un
25:18 spirit politicos, plin de bunatate. Daca gresesc, ei trebuie sa fie gata sa marturiseasca pe deplin. Onestitatea intentiei nu poate sta drept scuza pentru nemarturisirea greselilor. Marturisirea nu va micsora increderea bisericii in sol si acesta va da un exemplu bun; va fi incurajat un spirit de marturisire in biserica si rezultatul va fi o unitate agreabila. Cei care marturisesc ca sunt invatatori ar trebui sa fie modele de evlavie, blandete si umilinta, avand un spirit de bunatate, pentru a castiga suflete la Isus si la adevarul Bibliei. Un slujbas al lui Hristos ar trebui sa fie curat in conversatie si in fapte. El ar trebui sa-si aduca mereu aminte ca manuieste cuvintele inspiratiei, cuvintele unui Dumnezeu sfant. Si ar trebui, de asemenea, sa nu uite niciodata ca turma este lasata in grija sa si ca el trebuie sa duca inaintea lui Isus cazurile fiecaruia si sa mijloceasca pentru ei asa cum mijloceste Isus pentru noi inaintea Tatalui. Atentia mi-a fost indreptata inapoi catre Israelul din vechime si am vazut cat de puri si sfinti trebuia sa fie slujitorii sanctuarului, pentru ca, prin lucrarea pe care o infaptuiau, erau adusi intr-o stransa legatura cu Dumnezeu. Cei care slujesc trebuie sa fie sfinti, curati si fara pata, caci altfel Dumnezeu ii va nimici. Dumnezeu nu S-a schimbat. Este la fel de curat si de sfant, de deosebit cum a fost intotdeauna. Cei care marturisesc ca sunt slujitori ai lui Isus ar trebui sa fie oameni cu experienta si adanca evlavie si atunci vor putea sa raspandeasca o influenta sfanta in orice vreme si in orice loc.
25:19 Am vazut ca acum este timpul ca solii sa iasa oriunde se iveste o deschidere si ca Dumnezeu va merge inaintea lor si va desfereca inimile unora, ca sa asculte. Trebuie sa intram in locuri noi si, oriunde se realizeaza acest lucru, ar fi bine, daca acest lucru este posibil, sa mearga doi cate doi pentru a-si sustine unul altuia bratele ridicate. A fost prezentat un plan ca acesta: Ar fi bine ca doi frati sa porneasca impreuna, sa calatoreasca astfel catre cele mai intunecate locuri, unde exista multa impotrivire si unde este nevoie de multa munca si, cu eforturi unite
25:20 si credinta puternica, sa prezinte adevarul inaintea celor care se afla in intuneric. Si atunci, daca ei ar putea realiza mai mult vizitand mai multe locuri, sa mearga separat, dar sa se intalneasca adesea in turul misionar pe care-l fac, pentru a se incuraja reciproc prin credinta lor si, prin aceasta, sa se intareasca si sa-si sprijine mainile unul altuia. De asemenea, sa se consulte in privinta locurilor deschise pentru ei si sa decida de care dintre darurile lor va fi mai multa nevoie si in ce mod pot avea cel mai mare succes in atingerea inimii. Apoi, cand se despart din nou, curajul si energia li se vor fi reinnoit pentru a infrunta impotrivirea si intunericul si a lucra cu inimi simtitoare pentru salvarea sufletelor care pier.
25:21 Am vazut ca slujitorii lui Dumnezeu nu ar trebui sa treaca iarasi si iarasi peste acelasi camp de lucru, ci sa caute suflete in locuri noi. Cei care sunt deja intariti in adevar nu ar trebui sa pretinda atat de multa lucrare din partea lor; caci ar trebui sa fie capabili sa reziste singuri si sa-i intareasca si pe altii in jurul lor, in timp ce solii lui Dumnezeu viziteaza locurile intunecate si singuratice, punand adevarul inaintea celor care nu sunt luminati acum in ce priveste adevarul prezent.