25:7 Acesti soli care se trimit singuri in campul misionar sunt un blestem pentru cauza lui Dumnezeu. Suflete sincere isi pun increderea in ei, gandind ca acestia umbla calauziti de Dumnezeu si ca sunt in unitate cu biserica si accepta in consecinta ca acestia sa le prescrie regulile; iar cand datoria le devine clara si inteleg ca trebuie sa faca si ei ceva, accepta sa fie botezati de ei. Dar cand lumina vine, caci este cu neputinta ca aceasta sa nu vina, si ei devin constienti ca acesti oameni nu sunt ceea ce au inteles ei ca sunt, anume solii alesi si chemati ai lui Dumnezeu, ei sunt aruncati in incercare si indoiala in ce priveste adevarul pe care l-au primit si simt ca trebuie sa-l invete pe tot de la inceput; ei sunt tulburati si incurcati de catre vrajmas in privinta intregii lor experiente - daca au fost sau nu calauziti de catre Dumnezeu - si nu sunt satisfacuti pana cand nu sunt rebotezati si nu incep totul de la capat. Este cu mult mai obositor pentru moralul solilor lui Dumnezeu sa mearga in locuri in care au fost unii care au exercitat aceasta influenta gresita, decat sa intre in campuri noi. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie sa actioneze direct si deschis si sa nu acopere relele; caci ei stau intre cei morti si cei vii si trebuie sa dea socoteala de ispravnicia lor, de misiunea si de influenta pe care o exercita asupra turmei peste care i-a pus Domnul veghetori.