25:2 Domnul a aratat ca ordinea in misiunea evanghelica a fost multa vreme de temut si neglijata [Adventistii nu mai apartineau nici unei biserici si, la inceput, ei nu se gandeau sa formeze o alta biserica. Dupa 1844, a fost o mare confuzie, si majoritatea se opunea cu tarie oricarei forme de organizare, sustinand ca aceasta vine in contradictie cu libertatea deplina a Evangheliei. Marturia si activitatea lui Ellen G. White s-au opus mereu fanatismului si, prin instructiunile date de ea, s-a insistat inca de timpuriu asupra unor forme de organizare, ca fiind necesare in vederea prevenirii confuziei.] . Ar trebui sa respingem formalismul; dar, facand aceasta, nu ar trebui sa evitam ordinea. In cer este ordine. Cand Hristos era pe pamant, era ordine in biserica, iar dupa plecarea Sa ordinea a fost respectata cu strictete de catre apostolii Lui. Si acum, in aceste zile din urma, in care Dumnezeu Isi aduce copiii intr-o unitate a credintei, exista o mai mare nevoie de ordine reala decat a existat vreodata; caci, pe masura ce Dumnezeu isi aduce copiii in unire, Satana si ingerii lui rai sunt foarte activi pentru a impiedica aceasta unire si a o distruge. De aceea, in campul misionar sunt trimisi oameni carora le lipseste intelepciunea si priceperea, care poate nu-si conduc bine propria casa, neavand ordine in ea sau autoritate nici peste cei cativa care le-au fost dati de Dumnezeu in grija acasa; cu toate acestea, ei se simt in stare sa aiba grija de turma. Fac multe miscari gresite, iar cei care nu sunt familiarizati cu credinta noastra ii judeca pe toti ceilalti soli dupa exemplul dat de acesti oameni care au iesit in lucrare cu de la ei putere. Astfel, cauza lui Dumnezeu se umple de batjocura si adevarul este respins de multi necredinciosi care altfel ar fi deschisi si ar intreba cu neliniste: Sunt aceste lucruri adevarate?